eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție obligatoriu


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Obligatoriu [ o-bli-ga-to-riu ]
VEZI SINONIME PENTRU obligatoriu PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului obligatoriu în mai multe dicționare

Definițiile pentru obligatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
OBLIGATORIU
   
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGATORIU:
OBLIGATORIU adjectiv, adverb

1. adjectiv neapărat, necesar. (Lucruri de obligatoriu trebuință.)

2. adverb indispensabil, neapărat, (rar) necesarmente. (Este obligatoriu să te duci acolo.)

3. adverb morțiș, musai, neapărat, negreșit, numaidecît, (rar) necesarmente, (învechit și regional) nepristan, nesmintit, numai, (învechit) nelipsit. (Ține obligatoriu să...)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



OBLIGATÓRIU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU:
OBLIGATÓRIU, -ÓRIE, obligatorii, adjectiv (Și în forma obligator) Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit. vezi impus. Adevărurile științelor sînt deopotrivă obligatorii pentru fiecare. GHEREA, ST. Hristos III 198.

– Variantă: obligatór, -oáre adjectiv
Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: -Órie

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OBLIGATÓRIU, -IE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU, -IE:
OBLIGATÓRIU, -IE adjectiv Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional.
♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [pronume -riu, variantă obligator, -oare adjectiv / conform latina obligatorius, limba franceza obligatoire].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

OBLIGATÓRIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU:
OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adjectiv Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus.
♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Variante: obligatór, -oáre adjectiv]

– Din latina obligatorius, limba franceza obligatoire.
Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriu-ie

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



OBLIGATÓRIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU:
OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adjectiv Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus.
♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Variante: obligatór, -óare adjectiv]

– Din latina obligatorius, limba franceza obligatoire.
Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriu-ie

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

OBLIGATÓRIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU:
OBLIGATÓRIU obligatoriue (obligatoriui)

1) De care este obligat oricine să țină cont; care se impune. Regulă obligatoriue.

2) Care trebuie realizat numaidecât. Serviciu militar obligatoriu. [silabe -bli-, -riu] /<lat. obligatorius, limba franceza obligatoire
Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriue

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

OBLIGATÓRIU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU:
OBLIGATÓRIU, -IE adjectiv care are puterea de a obliga; obligațional.
       • care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< latina obligatorius, limba franceza obligatoire)
Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriu-ie

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

obligatoriu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru obligatoriu:
obligatoriu a.

1. ce are puterea de a obliga: clauză obligatorie;

2. la care e obligat: instrucțiune obligatorie.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

obligatoriu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obligatoriu:
obligatóriu adjectiv masculin (silabe -bli-) [-riu pronume -riu], forme obligatórie (silabe -ri-e); plural m. și forme obligatórii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

obligatoriu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obligatoriu:
obligatóriu [riu pronume riu] (o-bli-) adjectiv masculin, forme obligatórie (-ri-e); plural m. și forme obligatórii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Obligatoriu
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Obligatoriu:
Obligatoriu ≠ facultativ, neobligatoriu
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'OBLIGATORIU'
OBLIGAȚIÚNEOBLIGATIVITÁTEOBLIGÁTOOBLIGATÓROBLIGATÓRIUOBLIGEÁNĂOBLIGÓRoblî́ncOBLÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Obligatoriu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obligatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Lucruri de obligatoriu trebuință.
Este obligatoriu să te duci acolo.
Ține obligatoriu să.
OBLIGATÓRIU obligatoriue obligatoriui 1 De care este obligat oricine să țină cont; care se impune.
Regulă obligatoriue.
Serviciu militar obligatoriu.

GRAMATICA cuvântului Obligatoriu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obligatoriu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Obligatoriu poate fi: adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Obligatoriu sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE obligatoriu?
Vezi cuvântul obligatoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obligatoriu?
[ o-bli-ga-to-riu ]
Se pare că cuvântul obligatoriu are cinci silabe



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Obligatoriu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Te mănâncă cojocul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a vorbi prea mult și fără sfială, depășind limitele bunei-cuviințe
vânt care bate dintr-o direcție aproape perpendiculară pe axa longitudinală a navei
nu te astâmperi, nu te potolești, vrei să te bat; cauți bătaie
structură ipotetică limitată care ar oferi imaginea structurii electronice a unor substanțe
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?