 | as |
|
| Obligatoriu [ o-bli-ga-to-riu ] VEZI SINONIME PENTRU obligatoriu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului obligatoriu în mai multe dicționareDefinițiile pentru obligatoriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGATORIU: OBLIGATORIU adjectiv, adverb 1. adjectiv neapărat, necesar. (Lucruri de obligatoriu trebuință.) 2. adverb indispensabil, neapărat, (rar) necesarmente. (Este obligatoriu să te duci acolo.) 3. adverb morțiș, musai, neapărat, negreșit, numaidecît, (rar) necesarmente, (învechit și regional) nepristan, nesmintit, numai, (învechit) nelipsit. (Ține obligatoriu să...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU: OBLIGATÓRIU, -ÓRIE, obligatorii, adjectiv (Și în forma obligator) Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit. vezi impus. Adevărurile științelor sînt deopotrivă obligatorii pentru fiecare. GHEREA, ST. Hristos III 198. – Variantă: obligatór, -oáre adjectiv Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: -Órie Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU, -IE: OBLIGATÓRIU, -IE adjectiv Care are puterea de a obliga (potrivit unei legi); obligațional. ♦ Care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ. [pronume -riu, variantă obligator, -oare adjectiv / conform latina obligatorius, limba franceza obligatoire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU: OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adjectiv Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Variante: obligatór, -oáre adjectiv] – Din latina obligatorius, limba franceza obligatoire. Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriu-ie Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU: OBLIGATÓRIU, -IE, obligatorii, adjectiv Care trebuie urmat întocmai, care trebuie făcut, îndeplinit; impus. ♦ (Rar) Care nu poate lipsi; indispensabil. [Variante: obligatór, -óare adjectiv] – Din latina obligatorius, limba franceza obligatoire. Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriu-ie Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU: OBLIGATÓRIU obligatoriue (obligatoriui) 1) De care este obligat oricine să țină cont; care se impune. Regulă obligatoriue. 2) Care trebuie realizat numaidecât. Serviciu militar obligatoriu. [silabe -bli-, -riu] /<lat. obligatorius, limba franceza obligatoire Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriue Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru OBLIGATÓRIU: OBLIGATÓRIU, -IE adjectiv care are puterea de a obliga; obligațional. • care trebuie făcut potrivit anumitor legi, care nu este facultativ; impus. (< latina obligatorius, limba franceza obligatoire) Forme diferite ale cuvantului obligatoriu: obligatoriu-ie Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru obligatoriu: obligatoriu a. 1. ce are puterea de a obliga: clauză obligatorie; 2. la care e obligat: instrucțiune obligatorie. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru obligatoriu: obligatóriu adjectiv masculin (silabe -bli-) [-riu pronume -riu], forme obligatórie (silabe -ri-e); plural m. și forme obligatórii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru obligatoriu: obligatóriu [riu pronume riu] (o-bli-) adjectiv masculin, forme obligatórie (-ri-e); plural m. și forme obligatórii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Obligatoriu: Obligatoriu ≠ facultativ, neobligatoriu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'OBLIGATORIU' OBLIGAȚIÚNEOBLIGATIVITÁTEOBLIGÁTOOBLIGATÓROBLIGATÓRIUOBLIGEÁNĂOBLIGÓRoblî́ncOBLÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Obligatoriu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului obligatoriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lucruri de obligatoriu trebuință. Este obligatoriu să te duci acolo. Ține obligatoriu să. OBLIGATÓRIU obligatoriue obligatoriui 1 De care este obligat oricine să țină cont; care se impune. Regulă obligatoriue. Serviciu militar obligatoriu. |
GRAMATICA cuvântului Obligatoriu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului obligatoriu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Obligatoriu poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE obligatoriu? Vezi cuvântul obligatoriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul obligatoriu?[ o-bli-ga-to-riu ] Se pare că cuvântul obligatoriu are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Obligatoriu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Te mănâncă cojocul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
