 | as |
|
| Ocol [ o-col ] VEZI SINONIME PENTRU ocol PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ocol în mai multe dicționareDefinițiile pentru ocol din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OCÓL: OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, substantiv neutru 1. (Adesea în construcție cu verbele «a face», «a da» etc.) Mișcare în jurul unui punct fix, de jur împrejurul unui loc ( vezi tur); deplasare în spațiu, care nu urmează calea cea mai dreaptă ( vezi înconjur). Făceau ocoluri largi, se apropiau de copaci, apoi iarăși se speriau și se depărtau. DUMITRIU, N. 149. Stai, călăreț! întoarce-ți calul semeț. Fă un ocol. ARGHEZI, vezi 225. Ea mai face-o dat-ocolul Adunării. EMINESCU, L. P. 145. • figurat Întîi știrea, făcînd ocolul satului, stîrni curiozitate. REBREANU, R. II 230. • locuțiune adjectiv De ocol = ocolit, indirect. Pe această cale, deși de ocol, credem c-am ajuns aproape de dezlegarea primei întrebări. CARAGIALE, N. forme 15. • Locuţiune adverbiala Cu ocoluri = pe departe, indirect. îi vorbi și de fratele ei, cu ocoluri, cu băgare de seamă. DUMITRIU, N. 211. Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct. Un memoriu în care arăta, de data aceasta fără ocol, că, dacă nu sînt rezolvate cererile cuprinse în el, muncitorii vor recurge la acțiuni. PAS, Z. IV 217. Rămase încremenit: binoclul ei îl ochise drept, fără ocol. BASSARABESCU, substantiv neutru 167. 2. Linie care delimitează un spațiu; prin extensie spațiul delimitat; cuprins. Mă mir cum d-avu răbdare domnul să nu-nceapă vînătoarea de cum dădurăm în ocolul slobod al Cîmpulungului. DELAVRANCEA, O. II 105. Prin tot ocolul acelei văi fără de scursoare, țîșnește tina în sus. ODOBESCU, S. III 187. ♦ Cotitură, cot. Spre culmile întunecate și tot mai înalte dinspre apus se întoarce Oltul, scriind cu argint, în verdele liniștit al cîmpiei, un ocol elegant, plin de frumusețe. BOGZA, C. O. 243. Identific, după dîmb și după ocolul șoselei, locul unde sîntem. CAMIL PETRESCU, U. N. 263. ♦ (Învechit) Circumferință. Ocolul acestui bulz erea ca de doisprezece stînjini. GORJAN, H. II 18. 3. (Concretizat) Împrejmuire, îngrăditură, gard făcut în jurul unui loc; prin extensie, loc îngrădit. La miazăzi, pe culmea de tufe ruginite, Se văd niște ocoale, cu lungi șuri pentru boi. BELDICEANU, P. 62. Tabăra impregiuru-i avînd ca s-o-ntărească Un lung ocol de cară legate strîns cu lanțuri. ALECSANDRI, P. III 219. • (Poetic) Zvelta insulă apare... Sărutată cînd de valuri, cînd de vînturi asaltată Printre-o- colul spumei albe. MACEDONSKI, O. I 161. ♦ (Adesea determinat prin «de vite») Loc îngrădit, uneori acoperit, unde se închid vitele. La ocoale se adunaseră tamazlîcurile, cu mugete. SADOVEANU, forme J. 427. Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele duc lipsă de nutreț. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. ♦ Loc unde se închid vitele de pripas sau cele prinse pe semănături străine. 4. (Concretizat) Curte, ogradă. Răgete lungi Pornesc din ocol. Tălăngile, trist Tot sună dogit. BACOVIA, O. 10. În larg d-ocol s-adună curtenii și fac roată. COȘBUC, P. II 201. Bade-n ocolul tău Puteare-aș să umblu eu. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 461. 5. (Rar) Spațiu, loc liber. Cu bățul se-nvîrtește Ca să-și facă-n jur ocol; Dar abia e locul gol, Și mulțimea năvălește Iarăși stol. COȘBUC, P. I 226. 6. (Ieșit din uz) Circumscripție administrativă (judiciară, silvică, agricolă); sediul ei; prin extensie instituție care conduce una din aceste forme de împărțire administrativă. Judecătorie de ocol. cm Tinerii ei feciori domnești... se întîmpinase în ocolul Focșanilor și se lăsase cu taberile lor amestecate la satul Săpățeni. ODOBESCU, S. I 170. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OCÓL: OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, substantiv neutru 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș. • locuțiune adjectiv De ocol = care ocolește; ocolit, indirect. • locuțiune verbala A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-împrejur. ♦ figurat Digresiune. • Locuţiune adverbiala Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct. ♦ (concretizat) Cotitură, cot. 2. (învechit) Linie care delimitează un spațiu; prin extensie spațiul delimitat, cuprins. ♦ Perimetru, circumferință. 3. (concretizat) Gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; prin extensie loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, țarc. 4. (regional) Curte, ogradă. 5. (Rar) Spațiu, loc liber. 6. (învechit) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; prin extensie instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă. • Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte. – Din limba bulgară, limba rusă okol. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OCÓL: OCÓL, (1) ocoluri, (2, 3, 4, 5, 6) ocoale, substantiv neutru 1. Mișcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spațiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliș. • locuțiune adjectiv De ocol = care ocolește; ocolit, indirect. • locuțiune verbala A da (cuiva sau la ceva) ocol = a ocoli (pe cineva sau ceva), a merge de jur-împrejur. ♦ figurat Digresiune. • Locuţiune adverbiala Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct. ♦ (concretizat) Cotitură, cot. 2. (învechit) Linie care delimitează un spațiu; prin extensie spațiul delimitat, cuprins. ♦ Perimetru, circumferință. 3. (concretizat) Gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; prin extensie loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, țarc. 4. (regional) Curte, ogradă. 5. (Rar) Spațiu, loc liber. 6. (învechit) Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de județ sau de ținut, de oraș sau de sat; sediul ei; prin extensie instituție care conducea una dintre aceste forme de împărțire administrativă. • Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte. – Din limba bulgară, limba rusă okol. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ocol: ocól n., plural urĭ (vechea slavă okolŭ, cerc, arie, tabără, okolo, în prejur, despre kolo, roată; sîrb. okoliš, ocol, județ, limba rusă ókolo, în prejur; albaneză akóle, în prejur; ung. akol, țarc. vezi caleașcă). Mers în prejur, înconjur: cînd mergĭ la deal, osteneștĭ maĭ puțin făcînd ocolurĭ. Călătorie de jur în prejur: Fenecieniĭ aŭ făcut ocolu Africiĭ cu 3000 de anĭ în ainte de Hristos. figurat Perifrază: spune de-a dreptu și nu maĭ face ocólurĭ. plural ocoale. Obor, țarc, îngrăditură de ținut vitele marĭ. Plasă orĭ plaĭ (Vechĭ). Circumscripțiune. Judecător de ocol (sau de pace, după limba franceza ), judecător de plasă orĭ de despărțire orășenească. A da ocoale, a da tîrcoale. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OCOL: OCOL s. 1. înconjur, ocolire, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu un mare ocol.) 2. cot, cotitură, curbă, întorsătură, întortochetură, răsucitură, serpentină, sinuozitate, șerpuire, șerpuitură, (rar) îndoitură, (popular) cîrmeală, cîrnitură, intorsură, sucitură, (Olt. și Banat) covei. (ocol al unui drum.) 3. gard, împrejmuire, îngrăditură, ulucă, (învechit și regional) ogradă, stobor, (regional) tîrcol, (Moldova și Bucovina) zăplaz, (învechit) cuprins. (Și-a ridicat un ocol în jurul curții.) 4. țarc, (popular) obor, (învechit și regional) ogradă, (regional) tîrcol. (ocol de vite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OCÓL: OCÓL2 ocoluri n. 1) Mișcare în jurul unui punct sau loc; înconjur. • ocolul pământului (sau lumii) călătorie îndelungată, prin multe regiuni și țări. 2) Deplasare în spațiu care se abate de la drumul drept. • De ocol care înconjoară; care ocolește. Cu ocoluri pe departe; indirect. Fără ocoluri a) fără a înconjura; b) drept în față. A da ocol a se învârti pe lângă cineva sau ceva. /<bulg. okolu Forme diferite ale cuvantului ocol: ocoluri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ocol: ocol n. 1. înconjur: a da ocol casei; 2. îngrădire: șuri și ocoale pentru boi și vaci Hristos; 3. vechiul nume al județului: ocoalele despre câmpie se numesc plăși, iar cele despre munte plaiuri. [slava OKOLŬ, cerc, din KOLO, roată]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ocol: ocol substantiv verbal ASEDIERE. ASEDIU. CIRCUMFERINȚĂ. CUPRINS. CURTE. DIGRESIUNE. DIVAGARE. DIVAGAȚIE. ÎMPRESURARE. ÎNCERCUIRE. ÎNCONJURARE. LIMITĂ. OGRADĂ. PERIMETRU. PLASĂ. STAUL. ȚARĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OCÓL: OCÓL s. 1. înconjur, ocolire, (rar) ocoliș. (A ajuns la destinație cu un mare ocol.) 2. vezi cotitură. 3. vezi gard. 4. vezi țarc. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocol: ocól (împrejmuire, unitate administrativă) substantiv neutru, plural ocoále Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocol: ocól2 (împrejmuire, unitate administrativă) substantiv neutru, plural ocoále Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ocol: ocól (mișcare) substantiv neutru, plural ocóluri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ocol: ocól1 (mișcare) substantiv neutru, plural ocóluri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'OCOL' ÓCNIȚĂocnițeánocnițeáncăOcnusOCÓLOCOLÁȘOCOLEÁLĂocoléscOCOLÍ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ocol Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ocol dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A ajuns la destinație cu un mare ocol. Ocol al unui drum. Și-a ridicat un ocol în jurul curții. Ocol de vite. OCÓL2 ocoluri n. • ocolul pământului sau lumii călătorie îndelungată, prin multe regiuni și țări. • De ocol care înconjoară; care ocolește. Cu ocoluri pe departe; indirect. Fără ocoluri a fără a înconjura; b drept în față. A da ocol a se învârti pe lângă cineva sau ceva. A ajuns la destinație cu un mare ocol. |
GRAMATICA cuvântului ocol? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ocol. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ocol poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ocol? Vezi cuvântul ocol desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ocol?[ o-col ] Se pare că cuvântul ocol are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ocol Inţelegi mai uşor cuvântul ocol dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De ocol = ocolit, indirect Locuţiune adverbiala Cu ocoluri = pe departe, indirect Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct locuțiune adjectiv De ocol = care ocolește; ocolit, indirect locuțiune verbala A da cuiva sau la ceva ocol = a ocoli pe cineva sau ceva, a merge de jur-împrejur Locuţiune adverbiala Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte locuțiune adjectiv De ocol = care ocolește; ocolit, indirect locuțiune verbala A da cuiva sau la ceva ocol = a ocoli pe cineva sau ceva, a merge de jur-împrejur Locuţiune adverbiala Fără ocol = fără ezitare, fără menajamente; direct Ocol silvic = unitate silvică administrativă, împărțită pe brigăzi și cantoane, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, de refacere, de protecție și de pază a pădurilor, ocrotirea și valorificarea vânatului și a peștelui din apele de munte |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ocol |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Regional a-i trage cuiva un ibrișin pe la nas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ocol are forma: ocoále
