 | as |
|
| Onorabil [ o-no-ra-bil ] VEZI SINONIME PENTRU onorabil PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onorabil în mai multe dicționareDefinițiile pentru onorabil din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL, -Ă, onorabili, -e, adjectiv verb reflexiv:ednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. Sînt oameni care ocupă în societate un rol mult mai onorabil decît regii. literar ANTIMONARHICĂ 156. Această căsătorie... era mult mai onorabilă decît soarta unei cadîne orientale. HASDEU, I. vezi 173. Nu-i rușine pentr-un om cumsecade să-și cîștige pînea zilnică într-un chip onorabil. CONTEMPORANUL, VII 201. • Amendă onorabilă vezi amendă. • (Învechit, ca epitet dat unei persoane sau unei instituții) Domnilor!... Onorabili concetățeni!... Fraților! CARAGIALE, O. I 155. După a treia și a patra recidivă, onorabila dicasterie îi despărți [pe soți]. NEGRUZZI, S. I 79. • (Ironic) Acest onorabil serdar e director la agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. I 138. • (Adverbial) Eu am apelat la dumneata numai ca să-mi dai ocazie să muncesc și să arăt la ce sînt bun. – Foarte frumos. Foarte onorabil. C. PETRESCU, C. vezi 134. Și-a plătit onorabil datoria ei. GHEREA, ST. Hristos III 125. • (Substantivat) Stimabile, onorabile, faceți tăcere. CARAGIALE, O. I 147. (Ironic) Cam ce credit merită onorabilul în piață? GHEREA, ST. Hristos I 232. Forme diferite ale cuvantului onorabil: onorabil-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL, -Ă, onorabili, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din limba franceza honorable, latina honorabilis. Forme diferite ale cuvantului onorabil: onorabil-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL, -Ă, onorabili, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Demn de cinste, de stimă, de respect; cinstit, stimabil, respectabil. – Din limba franceza honorable, latina honorabilis. Forme diferite ale cuvantului onorabil: onorabil-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru onorabil: onorabil a. 1. care face onoare: retragere onorabilă; 2. care merită de a fi onorat: familie onorabilă; 3. în vorbirea parlamentară: onorabilul preopinent. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL, -Ă adjectiv verb reflexiv:ednic de cinste, de stimă, de respect; cinstit, respectabil. (< limba franceza honorable, latina honorabilis) Forme diferite ale cuvantului onorabil: onorabil-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL2 onorabilă (onorabili, onorabile) și substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. /<fr. honorable, latina honorabilis Forme diferite ale cuvantului onorabil: onorabilă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL, -Ă adjectiv verb reflexiv:ednic de cinste, de respect; cinstit, respectabil. [conform limba franceza honorable, latina honorabilis]. Forme diferite ale cuvantului onorabil: onorabil-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onorabil: onorábil adjectiv masculin, plural onorábili; forme singular onorábilă, plural onorábile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ONORABIL: ONORÁBIL1 adverb Cu cinste. /<fr. honorable, latina honorabilis Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onorabil: onorábil adjectiv masculin, plural onorábili; forme onorábilă, plural onorábile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Onorabil: Onorabil ≠ abject, detestabil, dezonorabil Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONORABIL' ONONISONOPORDUMONÓRONORÁONORÁBILONORABILITÁTEONORÁNTONORÁROnorare |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Onorabil Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului onorabil dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O familie onorabil. ONORÁBIL2 onorabilă onorabili, onorabile și substantival Care poate fi onorat; demn de onoare. |
GRAMATICA cuvântului Onorabil? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onorabil. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Onorabil poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE onorabil? Vezi cuvântul onorabil desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onorabil?[ o-no-ra-bil ] Se pare că cuvântul onorabil are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Onorabil |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tarif diferențial?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
