 | as |
|
| Onorar [ o-no-rar ] VEZI SINONIME PENTRU onorar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului onorar în mai multe dicționareDefinițiile pentru onorar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru onorar: 1) onorár, -ă adjectiv (latina honorarius). De onoare, onorific, care nu e efectiv, ci numaĭ cu titlu (fără a funcționa saŭ funcționînd fără leafă dacă există): prezident onorar, funcțiune onorară. Fost, dar păstrînd încă titlu: profesor onorar ( vezi emerit). adverb în mod onorar: a funcționa onorar. Forme diferite ale cuvantului onorar: onorar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru onorar: onorar a. 1. care conservă titlul și prerogativele onorifice ale unei funcțiuni, ce a încetat a o exercita: profesor onorar; 2. care poartă un titlu onorific fără funcțiune: membru onorar al unei societăți. ║ n. retribuțiunea profesiunilor liberale: onorarul unui medic, advocat, profesor. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru onorar: 2) onorár n., plural e, și (rar) -áriŭ n. (latina honorarium). Remunerațiune acordată unuĭ medic, unuĭ avocat, unuĭ profesor particular saŭ altora care exercită profesiunĭ libere. vezi apuntament, leafă, salar, simbrie, cinste. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ONORAR, -Ă: ONORÁR, -Ă adjectiv (Rar; despre persoane) Care a încetat de a deține o funcție, dar își păstrează titlul și atribuțiile onorifice; onorific (2). // substantiv neutru vezi onorariu. [Variante onorariu, -ie adjectiv / conform limba franceza honoraire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORAR: ONORÁR1, -Ă, onorari, -e, adjectiv (învechit) Onorific. – Din limba franceza honoraire, latina honorarius. Forme diferite ale cuvantului onorar: onorar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORAR: ONORÁR1, -Ă, onorari, -e, adjectiv (învechit) Onorific. – Din limba franceza honoraire, latina honorarius. Forme diferite ale cuvantului onorar: onorar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru onorar: onorár (onorific) (învechit) adjectiv masculin, plural onorári; forme onoráră, plural onoráre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru onorar: onorár (de onoare) adjectiv masculin, plural onorári; forme singular onoráră, plural onoráre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORAR: ONORÁR2, -Ă, onorari, -e, adjectiv (Rar) De onoare, onorific. Forme diferite ale cuvantului onorar: onorar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru onorar: onorár (= onoráriu) substantiv neutru, plural onorárii Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ONORAR: ONORÁR2 substantiv neutru vezi onorariu. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ONORAR: ONORÁR2 substantiv neutru vezi onorariu. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ONORAR: ONORÁR1 substantiv neutru vezi onorariu. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'ONORAR' ONORÁONORÁBILONORABILITÁTEONORÁNTONORÁROnorareONORÁRIUONORÁTonorătór |
GRAMATICA cuvântului ONORAR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului onorar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ONORAR poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE onorar? Vezi cuvântul onorar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul onorar?[ o-no-rar ] Se pare că cuvântul onorar are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ONORAR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ținut grăniceresc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul onorar are forma: onorárii
