eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție os


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Os [ os ]
VEZI SINONIME PENTRU os PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului os în mai multe dicționare

Definițiile pentru os din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OS:
OS, oase, substantiv neutru

1. Element al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă. vezi ciolan. Alături cu cosciugul, zăcea un sac de oase. MACEDONSKI, O. I 47. Oasele albite de secăciune. EMINESCU, N. 25. Cine poate oase roade.
       • Expresia: A fi numai piele și oase (sau a fi numai pielea și oasele de cineva sau îi numeri oasele) = a fi foarte slab. A (sau a-i) trece os prin os = a fi extrem de obosit, de hărțuit. Pînă la oase (sau pînă la măduva oaselor) = în tot trupul, adînc. O umezeală rece pătrundea pînă la oase. BART, E. 182. A rupe (sau a frînge, a muia) cuiva oasele = a bate zdravăn (pe cineva), a snopi în bătaie. Am să-ți rup oasele... -Bine, să vedem care din noi. PREDA, Î. 52. A sta (sau a ședea, a se ridica etc.) în capul oaselor vezi cap (III 2). A-i rămîne (sau a-i putrezi cuiva) oasele pe undeva = a muri pe undeva. A (sau a-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os vezi ajunge. În carne și (sau și-n) oase = în persoană, în realitate, aidoma, aievea. Fără pălărie e exact Dante Alighieri, în carne și-n oase. C. PETRESCU, C. vezi 88. A băga (sau a intra cuiva) frica (sau spaima, groaza, fiorii) în oase = a (se) speria, a (se) înspăimînta, a (se) îngrozi. Numai la numele lui ne intra groaza în oase. SADOVEANU, O. VII 376. Un lup cu niște ochi turbați... de băga fiori în oase. ISPIRESCU, L. 17. A căpăta (sau a dobîndi, a avea etc.) un os de ros = a obține (sau a avea etc.) un avantaj, un profit (de obicei neînsemnat). Fiindcă am dobîndit și eu un os de ros, mi-am pus în gînd să vă povestesc... lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciună. ISPIRESCU, L. 40. Os mort = umflătură (tumoare) a unui os (de obicei a oaselor calului), care provine dintr-o lovitură, dintr-un efort etc. sau care se transmite pe cale ereditară.

2. Os (1) prelucrat pentru a fi întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie etc. Văzu un băț de os alb de tot, cioplit de mînă de meșter mare. DUMITRIU, N. 65.Drept în față, într-un cui, un șirag de metanii de os cafeniu. HOGAȘ, M. N. 137. Poartă în mîna dreaptă baston înalt, negru, cu măciulie de os albaneză CARAGIALE, O. II 258.

3. (La plural ) figurat Trup; ființă, făptură. Trimisul domnului de Colbert... se grăbi să-și odihnească oasele. SADOVEANU, Z. C. 187. O adiere de vînt, răcoritoare, pătrunse pînă-n sufletul flăcăului, alungîndu-i cele din urmă rămășițe de somn din oase. REBREANU,

I. 45. El o ținea una, să-i aducă pe fata lui Verdeș-impărat, dacă verb reflexiv:ea. să rămîie cu sufletul în oase. ISPIRESCU, L. 43.
       • Oase-goale = om sărac, zdrențăros. Răsare soarele și încălzește și pe boieri și pe oase-goale, fără deosebire. DELAVRANCEA, A. 49.

4. figurat Neam, familie, viță. Eu știu că nu mă trag din os de domn. DUMITRIU, N. 36. Silește pe un urmaș din osul lui, pe Petru Rareș, a se amesteca în trebile Transilvaniei. BĂLCESCU, O. II 176.
       • Expresia: (A fi) din os sfînt (sau din oase sfinte) = (a fi) din neam domnesc. Cei din oase sfinte nu cunosc moarte rușinoasă. SADOVEANU, Z. C. 160.
♦ Urmaș, descendent. E o nedreptate strigătoare la cer să te porți astfel cu un os boieresc. CAMIL PETRESCU, O. II 663.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

OS
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OS:
OS (latina ossum) substantiv neutru

1. Organ dur, de culoare albicioasă, format dintr-o componență organică de celule și fibre de colagen, impregnată cu substanțe minerale, în special fosfat și carbonat de calciu. Os este format dintr-un strat extern de țesut compact, acoperit de periost, și dintr-un strat intern de țesut spongios; porțiunea centrală a os este umplută cu măduvă. Între ele, os se leagă prin articulații și sunt mobilizate de mușchi. Os constituie elementele de bază ale scheletului vertebratelor și, după forma lor, se împart în: lungi (ex. femurul humerusul), scurte (ex. os tarsiene, vertebrele) și plate (ex. os iliace, os craniului). Os determină forma forma generală a corpului și constituie un suport pentru părțile moi ale organismului; ele servesc ca suprafață de inserție a mușchilor, care prin contracția lor pun în mișcare oasele. Pe parcursul vieții os se restructurează: celulele vechi se distrug și în locul lor se dezvoltă celule noi. La om, sistemul os este alcătuit din 205 os Structura oaselor reflectă adaptarea la factorii mecanici care acționează asupra lor.
       • Os alveolar = porțiune din oasele maxilare care înconjoară alveolele dentare.
       • Os hioid vezi hioid.
       • Os lacrimal = lamelă osoasă subțire, situată pe peretele intern al orbitei.
       • Os iliac = os coxal.
       • Os occipital vezi occipital.
       • Os parietal vezi parietal.
       • Os temporal vezi temporal.
       • Os unciform = os situat în extremitatea internă a capului, care prezintă pe fața sa interioară o apofiză ca un cârlig; se articulează pe fața inferioară cu baza metacarpienelor patru și cinci. vezi schelet. (zoologie) Os de sepie = sepion.
       • (medicina VET.; la cal) Os mort = exostoză.
♦ (La plural ) Oseminte.
♦ Os (1). prelucrat, folosit la fabricarea unor obiecte în industrie, în artele decorative etc.

2. figurat Neam, viță.
       • Expresia: (A fi) din os domnesc (sau de domn) = (a fi) din familie domnitoare.

3. Osul-iepurelui = plantă subarbustivă, perenă, înaltă de 70 cm, foarte spinoasă, cu florile roz adunate în vârful ramurilor, care au un miros greu (Onosis spinosa). Crește prin pășuni și fânețe aride și pe soluri nisipoase. Rădăcina și frunzele se utilizează în medicina umană și veterinară.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

OS
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OS:
OS, oase, substantiv neutru

1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă.
       • Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară.
       • Expresia: A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit.
♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc.

2. figurat (La plural ) Trup; ființă, făptură.

3. figurat Neam, familie, viță.
       • Expresia: (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare.

4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).

– latina ossum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

OS
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OS:
OS, oase, substantiv neutru

1. Element de bază al scheletului vertebratelor, caracterizat prin structura lui dură, solidă și rezistentă, de culoare albă.
       • Os mort = umflătură a unui os (de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului) provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară.
       • Expresia: A(-i) ajunge (cuiva) cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea. A băga (sau a-i intra cuiva) frica (sau spaima etc.) în oase = a (se) speria, a (se) îngrozi. A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab. A(-i) trece (cuiva) os prin os = a fi extrem de obosit. Până la (sau în) oase sau până la (sau în) măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc. A-i rupe (sau a-i muia cuiva) oasele = a bate foarte tare pe cineva. A-i rămâne (sau a-i putrezi) oasele (pe undeva) = a muri departe de casă, prin locuri străine. A căpăta (sau a avea, a dobândi etc.) un os de ros = a obține (sau a avea) un avantaj, un profit.
♦ Os (1) sau material cornos prelucrat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte, în industrie, în arte decorative etc.

2. figurat (La plural ) Trup; ființă, făptură.

3. figurat Neam, familie, viță.
       • Expresia: (A fi) din os sfânt (sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc) = (a fi) din neam domnesc, din familie domnitoare.

4. Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase (Ononis spinosa).

– latina ossum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

os
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru os:
os (oáse), substantiv neutru –

1. Ciolan. –

2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. –

3. Neam, viță, familie. –

4. (plural) Oseminte, schelet, resturi de mort.

– Mr., istr. os, megl. uos. latina ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), conform vegl. vuas, italiana , portugheză osso, prov., limba franceza , cat. os, spaniolă hueso.

– derivat osamă, substantiv feminin (Banat, oseminte), din latina ossamen (Candrea); osi, verb (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, substantiv masculin (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adjectiv (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din latina ossuosus). derivat neol. osatură, substantiv feminin (schelet, armătură), din limba franceza ossature; osifica, verb, din limba franceza ossifier; oseminte, substantiv neutru plural , din limba franceza ossements (derivat din latina ossamenta, conform Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă).
Forme diferite ale cuvantului os: oáse

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

os
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru os:
os n., plural oase (latina ŏssum, cl. os, ossis, vgr. ostéon sârbo-croată asthi, asthan; italiana pg. osso, pv. limba franceza cat. os, spaniolă hueso). Materie dură care formează scheletu omuluĭ și celor-lalte vertebrate: dințiĭ îs tot oase. În carne și oase, în persoană, în realitate. Pînă în măduva oaselor, adînc, foarte: a fi ud pînă la oase, a fi cuprins de frică pînă în oase. În capu oaselor, șezînd: mă rîdic în capu oaselor (Ch.N. I, 163). A fi numaĭ pelea și oasele, a fi foarte slab. A da cuĭva un os de ros, a-ĭ da o ocupațiune din care să trăĭască (și să tacă): dați-ĭ un os ca să tacă! A muĭa cuĭva oasele, a-l bate răŭ. Os mort, un fel de bubă la încheĭeturĭ. Osu ĭepureluĭ, dîrmotin. vezi cĭolan, fildeș.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

OS
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OS:
OS s.

1. ciolan, (prin Moldova) bodolan, (prin Bucovina) boldan, (prin Maramures) ciont. (I-a dat cîinelui un os.)

2. (anatomie) os de sepie = sepion; os malar = zigomă, os zigomatic; os sternal = stern; os zigomatic = zigomă, os malar.

3. (botanică) osul-iepurelui = a) (Ononis spinosa) (regional) dîrmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b) (Ononis arvensis) (regional) sălășitoare, sălăștioară; c) (Ononis hircina) (regional) sălășitoare; d) (Ononis repens) (popular) sudoarea-calului, (regional) sudoarea-capului.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru :
OȘ, oraș în SV Kîrgîzstanului, pe valea Fergana; 238,2 mii locuțiune (1991). Nod rutier. construcții de utilaj electrotehnic, industrie pielăriei și încălțămintei, a mobilei, matematică de construcții, textilă (lână, mătase, bumbac) și alimentație Vechi centru caravanier. Fundat în secolul

9.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

os
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru os:
os n.

1. bucată dură și solidă ce constituie scheletul;

2. os de animal lucrat: pieptene de os;

3. botanică osul iepurelui, dărmotin. [latina OSSUM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

os
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru os:
os, oase substantiv neutru

1. zar.

2. penis în erecție.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

Os
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru Os:
Os, simbol chimic pentru osmiu.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

os
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru os:
os substantiv neutru, plural oáse
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

os
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru os:
os substantiv neutru, plural oáse
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'OS'
ORZOÁICĂorzoáică-de-báltăORZOÁIEORZULÉȚOSO.S.A.oșafOSAGEOSĂM

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL os
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului os dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I-a dat câinelui un os.
I-a dat cîinelui un os.

GRAMATICA cuvântului os?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului os.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul os poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul os sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul os are forma: Oseminte
  • group icon La plural verbul os se conjugă: ei ele Oseminte
VEZI PLURALUL pentru os la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE os?
Vezi cuvântul os desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul os?
[ os ]
Se pare că cuvântul os are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL os
Inţelegi mai uşor cuvântul os dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A fi numai piele și oase sau a fi numai pielea și oasele de cineva sau îi numeri oasele = a fi foarte slab
A sau a-i trece os prin os = a fi extrem de obosit, de hărțuit
Pînă la oase sau pînă la măduva oaselor = în tot trupul, adînc
A rupe sau a frînge, a muia cuiva oasele = a bate zdravăn pe cineva, a snopi în bătaie
A-i rămîne sau a-i putrezi cuiva oasele pe undeva = a muri pe undeva
În carne și sau și-n oase = în persoană, în realitate, aidoma, aievea
A băga sau a intra cuiva frica sau spaima, groaza, fiorii în oase = a se speria, a se înspăimînta, a se îngrozi
un os de ros = a obține sau a avea etc
Os mort = umflătură tumoare a unui os de obicei a oaselor calului, care provine dintr-o lovitură, dintr-un efort etc
Oase-goale = om sărac, zdrențăros
A fi din os sfînt sau din oase sfinte = a fi din neam domnesc
Os alveolar = porțiune din oasele maxilare care înconjoară alveolele dentare
Os lacrimal = lamelă osoasă subțire, situată pe peretele intern al orbitei
Os iliac = os coxal
Os unciform = os situat în extremitatea internă a capului, care prezintă pe fața sa interioară o apofiză ca un cârlig; se articulează pe fața inferioară cu baza metacarpienelor patru și cinci
Zoologie Os de sepie = sepion
; la cal Os mort = exostoză
A fi din os domnesc sau de domn = a fi din familie domnitoare
Osul-iepurelui = plantă subarbustivă, perenă, înaltă de 70 cm, foarte spinoasă, cu florile roz adunate în vârful ramurilor, care au un miros greu Onosis spinosa
Os mort = umflătură a unui os de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară
A-i ajunge cuiva cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea
în oase = a se speria, a se îngrozi
A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab
A-i trece cuiva os prin os = a fi extrem de obosit
Până la sau în oase sau până la sau în măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc
A-i rupe sau a-i muia cuiva oasele = a bate foarte tare pe cineva
A-i rămâne sau a-i putrezi oasele pe undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine
un os de ros = a obține sau a avea un avantaj, un profit
A fi din os sfânt sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc = a fi din neam domnesc, din familie domnitoare
Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase Ononis spinosa
Os mort = umflătură a unui os de obicei a oaselor de la picioarele de dinapoi ale calului provenită dintr-o lovitură, dintr-un efort sau transmisă pe cale ereditară
A-i ajunge cuiva cuțitul la os = a nu mai putea îndura un rău; a-și pierde răbdarea
în oase = a se speria, a se îngrozi
A fi numai piele și oase sau a-i număra oasele = a fi foarte slab
A-i trece cuiva os prin os = a fi extrem de obosit
Până la sau în oase sau până la sau în măduva oaselor = în tot corpul; foarte mult, adânc
A-i rupe sau a-i muia cuiva oasele = a bate foarte tare pe cineva
A-i rămâne sau a-i putrezi oasele pe undeva = a muri departe de casă, prin locuri străine
un os de ros = a obține sau a avea un avantaj, un profit
A fi din os sfânt sau din oase sfinte, din os de domn sau domnesc = a fi din neam domnesc, din familie domnitoare
Compus: osul-iepurelui = plantă cu miros greu, cu flori trandafirii îngrămădite la vârful ramurilor spinoase Ononis spinosa
Anatomie os coxal vezi os iliac; os de sepie vezi sepion; os hioid = os hioidian; os hioidian vezi os hioid; os iliac = os coxal; os molar vezi zigomă; os sternal vezi stern; os zigomatic vezi zigomă
Botanică osul-iepurelui = a Ononis spinosa regional dârmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b Ononis arvensis regional sălășitoare, sălăștioară; c Ononis hircina regional sălășitoare; d Ononis repens popular sudoarea-calului, regional sudoarea capului
Anatomie os de sepie = sepion; os malar = zigomă, os zigomatic; os sternal = stern; os zigomatic = zigomă, os malar
Botanică osul-iepurelui = a Ononis spinosa regional dîrmotin, sălășitoare, sălăștioară, asudul-calului, sudoarea-calului; b Ononis arvensis regional sălășitoare, sălăștioară; c Ononis hircina regional sălășitoare; d Ononis repens popular sudoarea-calului, regional sudoarea-capului

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL os

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ba nu zău!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
articol care tratează o problemă actuală importantă; editorial
parte care intră cu necesitate în componența unui întreg
a ironic haida de! să fim serioși!; b să fim drepți! 2
a apuca într-o direcție
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app