 | as |
|
| Ostrov [ os-trov ] VEZI SINONIME PENTRU ostrov PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ostrov în mai multe dicționareDefinițiile pentru ostrov din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru OSTROV: OSTROV 1. comerț în jud. Constanța, situată în SV pod. Oltina, pe dr. Dunării; 5.5529 locuțiune (2003). Punct de trecere cu bacul peste Dunăre. Prelucr. lemnului; cărămidă și țiglă. Centru viticol și de vinificație. Pomicultură (piersici, caiși, cireși). Plantație experimentală de kiwi. Pescuit. Pe terit. satului Bugeac au fost identificate două necropole de incinerație din secolul 4 î. Hr., iar în arealul satului Ostrov a fost descoperită o parte din necropola orașului roman Durostorum, în care s-au găsit două coifuri din bronz (secolul 1 despre Hr.), un cap de Tanatos din marmură, sarcofage ș.a. În satul Galița se află mănăstirea Dervent (de călugări) ctitorie din 1936, a monahului Elefterie Mihai, cu o biserică având trei hramuri – Cuvioasa Parascheva, Izvorul Tămăduirii și Înălțarea Sfintei Cruci (pictată în perioada 1970-1980). Rezervația naturală pădurea Eschioi (26 ha). 2. comerț în jud. Tulcea, situată pe dr. brațului Dunărea Veche; 2.207 locuțiune (2003). Pescuit. Pe terit. satului Piatra au fost descoperite (1958) vestigiile așezării romane Beroe (secolul 1 despre Hr.), cu o mare necropolă de înhumație care a avut o continuitate de folosire până în secolul 12. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru OSTRÓV: OSTRÓV, ostroave, substantiv neutru 1. Insulă (situată mai ales în mijlocul unui rîu sau al unui lac). Lupii plîng, venind din ostroave depărtate și se tînguie că li s-au împuținat furtișagurile. SADOVEANU, A. L. 131. Și parcă zugrăvit anume, își culcă umbra pînă-n mal Ostrovul, izolat de lume, Ca un castel medieval. TOPÎRCEANU, S. A. 72. Harap-Alb... se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări. CREANGĂ, P. 213. • figurat În fundul prăpăstiilor se mai țineau ostroave de omăt. SADOVEANU, B. 230. Pe pajiștea udă, soarele scăpătat printre copaci așternea ostroave aurite de lumină. C. PETRESCU, S. 181. 2. Îngrămădire de pămînt, nisip sau nămol, acoperită cu stufăriș și ridicată pînă la suprafața unei ape. vezi prag, grind. Păsările speriate își luau zborul din frunzișurile bogate, căutîndu-și adăpost în ostroave sau în stufărișurile bălților. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 11/13. – Accentuat și: óstrov. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru Ostrov: Ostrov, schit în Călimănești, jud. Vâlcea, întemeiat în secolul 15 și rezidit de Despina, doamna lui Neagoe Basarab. Biserica, cu hramul Nașterea Maicii Domnului, prezintă o arhitectură cu forme simple, asemănătoare tipului de plan al m-rii Cozia. În altar se păstrează picturi din anii 1752-1760. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ostrov: ostróv (ostroáve), substantiv neutru – Insulă. limba slavă (veche) ostrovu (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Miklosich, Lexicon, 522). – derivat ostrovean, adjectiv (insular). învechit, se folosește numai pentru a desemna insulele Dunării. Forme diferite ale cuvantului ostrov: ostroáve Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ostrov: ostróv n., plural oave (vechea slavă limba bulgară ostrovŭ, insulă, despre struĭa, curent; sîrb. ostrov, ostrovo, limba rusă óstrov). Insulă, scruntar. – Și óstrov, plural óstrove (Vechĭ. Azĭ Olt.). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Ostrov: Ostrov n. 1. numele unor insule locuite (Ostrovul Corbului, Ostrovul Mare) în jud. Mehedinți; 2. orășel în jud. Constanța, port pe Dunăre: 3700 locuțiune Punct strategic. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru OSTRÓV: OSTRÓV, ostroave, substantiv neutru 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [accentuat și: óstrov] – Din limba slavă (veche) ostrovŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru OSTRÓV: OSTRÓV, ostroave, substantiv neutru 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. [accentuat și: óstrov] – Din limba slavă (veche) ostrovŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru OSTRÓV: OSTRÓV ostrovoáve n. învechit popular 1) Insulă în mare. 2) Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare. /<sl. ostrovu Forme diferite ale cuvantului ostrov: oáve Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ostrov: ostrov n. insulă (cu deosebire între fluvii). [slava OSTROVŬ]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru OSTROV: OSTROV substantiv (georgrafic) (regional) cocioc. (ostrov fluviatil.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ostrov: ostrov, ostroave substantiv neutru închisoare. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ostrov: ostróv substantiv neutru, plural ostroáve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ostrov: ostróv substantiv neutru, plural ostroáve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru OSTRÓV: OSTRÓV substantiv verbal insulă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ostrov: ostrov substantiv verbal INSULĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'OSTROV' ostropățOSTROPÉLOSTROPÉȚOSTROPẮȚOSTRÓVOSTROVEÁNOSTROVEÁNCAOSTROVÉLOSTROVENI |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ostrov Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ostrov dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii OSTRÓV ostrovoáve n. Ostrov fluviatil. Ostrov fluviatil. |
GRAMATICA cuvântului ostrov? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ostrov. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ostrov poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ostrov? Vezi cuvântul ostrov desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ostrov?[ os-trov ] Se pare că cuvântul ostrov are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ostrov |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A umbla pe două cărări?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul ostrov are forma: ostroáve
