eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție para


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Para [ pa-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU para PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului para în mai multe dicționare

Definițiile pentru para din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a para
Verbul: a para (forma la infinitiv)
A para conjugat la timpul prezent:
  • eu parez
  • tu parezi
  • el ea parează
  • noi parăm
  • voi parați
  • ei ele parează
VEZI VERBUL a para CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












PARA
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ2, parale, substantiv feminin

1. Veche monedă divizionară, a cărei valoare a variat după epoci; (astăzi la plural sau în expresii) ban de valoare neînsemnată ( vezi gologan). Avea în chimir puține parale mărunte de argint și a băut vin de acele parale. SADOVEANU, P. J. 522. Nu căpătase niciodată o para mai mult decît îi trebuia. CARAGIALE, O. III 60. Supt Mircea cel Bătrîn tot soldatul primea pe zi cîte doi bani roșii care fac 13 parale. BĂLCESCU, O. I

15.
       • Expresia: A nu avea (nici o) para sau a fi, a se afla fără (nici o) para (chioară sau frîntă) = a nu avea nici un ban. Se afla omul la bătrînețe împovărat de două copile destul de coapte, care trebuiau numaidecît măritate și el n-avea para frîntă, neinite cu ce să le înzestreze. CARAGIALE, O. III 199. Prin scrisoarea din 5 aprilie... îmi dai comisioane pe cari cu părere de rău nu le pot face pînă a nu primi bani de la tine sau de-acasă, căci acum mă aflu fără para. BĂLCESCU, la GHICA, A. 503. A lega paraua cu zece noduri vezi lega (I 3). (În legătură cu «a da socoteală», «a achita», «a plăti») Pînă într-o para sau pînă la (o) para = pînă la ultimul ban; fără să lipsească nimic, exact. Nu mai datora nimănui nimic; achitase pe Lambrino pînă într-o para. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Se dă dator să plătească pînă la para. CARAGIALE, substantiv neutru 84. (În legătură cu evaluări bănești) Ca o para = fără discuție, sigur, clar, neîndoielnic. O moșie, care face 250 de mii de lei ca o para. CARAGIALE, O. II 23. (Familiar) A ști cîte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința cuiva, a ști că nu prețuiește mult, că nu-i mare lucru de capul lui. A face (pe cineva) de două parale = a spune cuiva vorbe grele, a-l ocărî strașnic, a-l batjocori, a-l face de rîs. A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut, a-i face mustrări, a-l lua din scurt.
       • Cinci parale = monedă, astăzi ieșită din uz, care valora a douăzecea parte dintr-un leu. Întinzînd în întuneric pumnul în care strîngea gologanul, ea suspină: «numai... cinci parale!». VLAHUȚĂ, N. 112.

2. (Familiar, mai ales la plural ) Bani; avere în bani. Nu verb reflexiv:eau să se simtă ce am cu mine, ca să nu ispitesc pe nimeni. Dac-ar fi paralele mele, n-aș zice nimica. Mi le ia și pace bună! Dar îs paralele lui. SADOVEANU, B. 128. Tu totdeauna ai fost băiat cu parale. Ai avut bani de cînd te știu. CAMIL PETRESCU, N. 43. Țara geme-n angarale, Vodă numără parale. literar ANTIMONARHICĂ 110.
       • Expresia: (Familiar) Face parale = merită să fie apreciat, are valoare, e bun, frumos. Acuma-i verb reflexiv:emea să ne grăbim. Acuma face parale calul bun și prietinul statornic. SADOVEANU, O. I 512. Nu face parale sau nu face nici o para (chioară) sau nici două parale = este lipsit de valoare.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PARĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ1 substantiv feminin

1. Flacără, văpaie. Para lungă Se-nalță-n sus albastră. EMINESCU, O. I 93. Ard nuielele trăsnind, Crește para scînteind. ALECSANDRI, P. II 106.
       • (Determinat prin «de foc») L-oi hrăni cu jaratec și l-oi adăpa cu pară de foc. EMINESCU, N. 27.
       • figurat Apusul joacă într-un potop de pară: Se duce craiul zilelor de vară Spre alte lumi. IOSIF, P. 33. Mîndra seceră secară, Năframa-i arde cu pară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 124.
       • locuțiune adjectiv De pară = ca flacăra, arzător, dogoritor. Vestim... steaua de pară, Sus, peste Grivița proletară. DEȘLIU, G. 19.
       • Expresia: A se face (sau a se supăra, a se mînia) foc și pară vezi foc. A trece (sau a sări) prin foc (sau prin apă și pară) = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul. Era gata Pentru ea să sară Prin apă și pară. COȘBUC, P. II 147.
       • (În comparații și metafore) Sabina roși pară, fiindcă întîia oară o trata cineva ca pe-o domnișoară. C. PETRESCU, C. vezi

14. Gustă dintr-un ardei; ardeiul iute para focului. HOGAȘ, DR.

12. Sufletul meu arde-n iubire ca para. EMINESCU, O. I 231.

2. figurat Sentiment puternic; înflăcărare; chin sufletesc. vezi foc. Ce ochi cuminți ori plini de pară, Privind la voi cu drag se bucurară? IOSIF, P. 36. Gîndu-i se topea de pară. COȘBUC, P. I 124. Para la inim-ajunge, Badea suspină și plînge. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 223.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PARĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ2, pere, substantiv feminin

1. Fructul părului1. Părul... era încărcat de pere galbene ca ceara. CREANGĂ, P. 290. Dă-mi o pară... să-mi răcoresc arsura gîtlejului. NEGRUZZI, S. I 90. Am un păr cu pere moi Și le-om mînca amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 48.
       • (Adesea însoțit de determinări care arată soiul) Pere bergamote. Pere pădurețe. Pere mălăiețe.
       • Expresia: (De sau pe) cînd făcea (sau va face) plopul pere și răchita micșunele vezi micșunea. (Regional) A bate (cuiva) perele = a dăscăli, a muștrului. Bătutu-i-a muierea perele cum să se poarte. RETEGANUL, P. IV 25. A-i pica sau a-i cădea (cuiva) para în gură = a obține ceva fără muncă. (Pică) pară mălăiațâ în gura lui Nătăfleață vezi mălăieț.

2. Nume dat unor obiecte sau unor piese de la aparate, mașini etc., în formă de pară: a) cuptor (convertizor) de topit fontă; b) ciocan la războiul mecanic de țesut; c) lemnul în care se termină firul soneriei; unealtă pentru îndreptarea, prin lovire, a burlanelor turtite dintr-o coloană în exploatarea petroliferă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PARA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ3, parale, substantiv feminin

1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în Țările Române în secolul XVIII-XIX; (astăzi) ban de valoare mică.
       • Expresia: A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nicio) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut.
♦ prin generalizare Monedă (metalică).

2. (familial; la plural ) Bani; prin extensie avere.
       • Expresia: Parale bune = bani mulți. (familial) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva.

– Din limba turcă para.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



PARA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ3, parale, substantiv feminin

1. Monedă divizionară egală cu a suta parte dintr-un leu vechi; mică monedă turcească de argint care a circulat și în țările românești; (astăzi) ban de valoare mică.
       • Expresia: A nu avea (nici o) para (chioară) = a nu avea (nici) un ban. Până într-o para sau până la (o) para = până la ultimul ban; exact (din punct de vedere bănesc). Nu face nici o para (chioară sau nici două parale) sau nu face parale = nu are (nici o) valoare, nu e bun (de nimic). A face (pe cineva) de două parale = a certa (aspru) (pe cineva). A lua (pe cineva) la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut.
♦ prin generalizare Monedă (metalică).

2. (familial; la plural ) Bani; prin extensie avere.
       • Expresia: Parale bune = bani mulți. (familial) A face parale = a fi valoros, de preț. A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva.

– Din limba turcă para.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ parale forme

1) învechit Monedă măruntă egală cu a suta parte dintr-un leu.

2) învechit Monedă turcească de argint care a circulat și în Țara Moldovei.

3) Monedă divizionară iugoslavă egală cu a suta parte dintr-un dinar.

4) Ban de valoare neînsemnată.
       • Nu face nici o para (chioară) sau nu face nici două parale (sau nici doi bani) nu are nici o valoare; nu costă nimic. A nu avea nici o para (sau lețcaie) chioară a nu avea nici un ban. A face pe cineva de două parale a batjocori tare pe cineva; a face de nimic.

5) la plural Bani în număr nedeterminat.
       • Până într-o para până la ultimul ban. A lua pe cineva la trei parale a-i cere cuiva socoteală; a lua din scurt pe cineva. Face parale e de preț; nu e lipsit de valoare. [articulat paraua; genitiv dativ paralei] /<turc. para
Forme diferite ale cuvantului para: parale

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

para
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru para:
pará (parále), substantiv feminin –

1. Veche monedă divizionară turcă, cu valoare de 2 aspri, 3 bani sau 1/40 dintr-un piastru. –

2. Monedă divizionară limba română, valorînd 1/40 dintr-un leu vechi. –

3. Centimă. –

4. (plural) Bani.

– Mr., megl. pară. limba turcă para (Roesler 601; Șeineanu, II, 283; Loebel 74; Lokotsch 1626), din per. parä, conform limba neogreacă παρᾶ, albaneză, limba bulgară, limba sârbă para.

– derivat părălește, adverb (în numerar); părălet, substantiv neutru (bănet); părăleală, substantiv feminin (extorcare, pagubă); părăli, verb (a jecmăni); paralîc, substantiv neutru (bănet; mărunțiș); părăluță, substantiv feminin (centimă, ban; bănuș, Bellis perennis).
Forme diferite ale cuvantului para: parále

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

para
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru para:
pará forme (în turcă pará [despre persoană pare, pĭesă, bucată]; limba neogreacă parâs, limba bulgară pará. vezi ceampara, hara-para). A patru-zecea parte din vechĭu leŭ și care (la 1740) valora 3 banĭ. plural Banĭ, monetă: a avea parale, asta costă multe parale. A nu avea nicĭ o para saŭ para chĭoară, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o lețcaĭe. A face parale,

1. vorbind de oamenĭ, a cîștiga parale,

2. vorbind de lucrurĭ, a valora, a avea preț: asta nu face nicĭ o para. A lua la treĭ parale, a-l lua din scurt, a-ĭ cere socoteală, a-l mustra. vezi mangîr.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PARĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ1, pare, substantiv feminin Flacără, văpaie; prin extensie căldură dogoritoare, dogoare.
       • locuțiune adjectiv De pară = roșu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor.
       • Expresia: A trece (sau a sări) prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat.
♦ figurat Sentiment puternic și chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorință chinuitoare.

– Din limba slavă (veche) para.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ1 substantiv feminin Flacără, văpaie; prin extensie căldură dogoritoare, dogoare.
       • locuțiune adjectiv De pară = roșu aprins (ca flacăra); arzător, dogoritor.
       • Expresia: A trece (sau a sări) prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. A se face foc și pară (de mânie) = a se supăra, a se mânia foarte tare. Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat.
♦ figurat Sentiment puternic și chinuitor; înflăcărare; chin sufletesc, dorință chinuitoare.

– Din limba slavă (veche) para.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

pară
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pară:


2) páră forme, plural [inuz.] pare saŭ părĭ (vechea slavă para, fum, abur, miros de arsură, pariti, a evapora, opariti, a opări: sîrb. limba bulgară poloneză para, abur, limba rusă pará, arătură [adică loc ars de soare, ca și ogor, ogoresc, dogoresc], páritĭ [ vezi trecut] a ferbe înfundat; ung. pára, abur. vezi papară, părpălesc, pîrlesc). Flacără. Foc și pară, mare foc. A vărsa foc și pară, a fi foarte furios. Roș ca para foculuĭ, foarte roș (de rușine).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PARĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PARĂ s.

1. flacără, văpaie, (livresc) flamă. (para focului.)

2. flăcăraie, pălălaie, pîrjol, văpaie, vîlvătaie, vîlvoare, (rar) pălălaică, (popular) bobot, bobotaie, (regional) pălălăială, vîlvaie, vîlvăraie, (prin vestul Transilvania) babură, (Olt.) bălbălau. (O imensă para de la incendiu.)

3. arșiță, dogoare, dogoreală, fierbințeală, văpaie. (para focului din sobă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PARA
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ

1. Stat în N Braziliei; 1,25 termen militar km2; 6,4 termen militar locuțiune (2002). Centrul ad-tiv: Belém. Mare producător de cauciuc natural. Cacao, piper, manioc, tutun, bumbac, orez, nuci de Pará, trestie de zahăr. Creșterea animalelor.

2. vezi Belém.

3. Braț sud-estic al Amazonului în care se varsă Tocantins; 320 km lungime, 64 km lățime la vărsarea în Oc. Atlantic. Navigabil.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

pară
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru pară:
páră substantiv feminin (popular)

1. flacără, vâlvătaie, dogoare.

2. (figurat; învechit) tărie, intensitate.

3. (figurat; învechit) sentiment puternic; înflăcărare, chin sufletesc, dorință chinuitoare, foc.

4. (adverb; pe lângă verbul a roși) foarte intens, foarte tare.

5. (învechit) emanație puternică, exalație.

6. (învechit) sul de fum.

7. (regional) trăznet.

8. (regional) tăișul toporului.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

PARĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ2, pere, substantiv feminin

1. Fructul părului1.
       • Expresia: A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obține ceva fără efort, fără muncă. Nu plătește nici o pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nici o valoare.

2. prin analogie Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară2 (1).

– latina pira.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ2, pere, substantiv feminin

1. Fructul părului1.
       • Expresia: A-i pica (sau a-i cădea cuiva) para în gură = a obține ceva fără efort, fără muncă. Nu plătește nicio pară putredă, se spune despre cineva sau ceva fără nicio valoare.

2. prin analogie Nume dat unor obiecte, unor piese tehnice etc. în formă de pară2 (1).

– latina pira.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

pară
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru pară:


1) páră și (Transilvania) peáră forme, plural pere (latina pĭra, plural de la pĭrum, pară; italiana pv. spaniolă pg. pera, limba franceza poire). Fructu păruluĭ. Cazĭ pară mălăĭață în gura luĭ nătăfleață, se zice despre un om foarte leneș care așteaptă cîștig fără muncă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PARA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ3, parez, verb

I. tranzitiv (La scrimă și la duel, prin extensie la alte sporturi) A evita o lovitură a adversarului printr-o contralovitură. (figurat) Să ne gîndim din verb reflexiv:eme la armele adversarilor noștri. Să parăm loviturile lor. C. PETRESCU, O. P. I 253.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PẤRĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PẤRĂ:
PẤRĂ, pâre, substantiv feminin

1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație.
♦ Acuzație, învinuire.

2. Denunț.

3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală.

4. (învechit și regional) Proces, judecată. [plural și: pâri]

– Din pârî (derivat regresiv).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PẤRĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PẤRĂ:
PẤRĂ, pâre, substantiv feminin

1. Plângere făcută împotriva cuiva; reclamație.
♦ Acuzație, învinuire.

2. Denunț.

3. Calomnie, defăimare; clevetire, bârfeală.

4. (învechit și regional) Proces, judecată. [plural și: pâri]

– Din pârî (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PARA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARA:
PARA substantiv ban, franc, gologan, (învechit și popular) sorocovăț, (popular și fam.) pitac, sfanț, (regional și fam.) pițulă, (astăzi fam.) arginți (la plural), (familial) capital, (argotic) lovele (la plural), mangări (la plural), mardei (la plural), material. (N-are o para în pungă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PARĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ1 forme

1) Ansamblu de flăcări apărut în procesul arderii în mediu aerian; văpaie.
       • A se face foc și para a se înfuria.

2) Emanație fierbinte a unui izvor puternic de căldură; văpaie; dogoare. [G.-D. perei] /<sl. para

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PARA4
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PARA4:
PARÁ4, parez, verb

I. tranzitiv A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
♦ prin generalizare A reuși să evite, să facă față.

– Din limba franceza parer.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PARA4
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PARA4:
PARÁ4, parez, verb

I. tranzitiv A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului la duel, la scrimă etc.
♦ prin generalizare A reuși să evite, să facă față.

– Din limba franceza parer.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PÂRĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PÂRĂ:
PÂRĂ parae și parai forme

1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț.

2) învechit Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî
Forme diferite ale cuvantului para: parae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PARA
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ verb

I. trecut A evita printr-o contralovitură o lovitură a adversarului.
♦ (prin extensie) A face față, a evita. [< limba franceza parer].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

para
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru para:
pára adverb exprimă o idee de intensitate: leu paraleu, trăsnete și paratrăsnete. [greacă mod.: vezi paraleu].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARA
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ2 verb trecut a evita o lovitură a adversarului;
       • (prin extensiune) a face față, a evita. (< limba franceza parer)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PARA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PARA:
PARA verb a eschiva, a (se) feri, (învechit și regional) a sprijini. (A para lovitura adversarului, la box.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

para
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru para:
pará1 substantiv feminin, articulat paráua, genitiv dativ articulat parálei; plural parále, articulat parálele
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pâră
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pâră:
pâră forme acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

PARĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ s.

1. vezi flacără.

2. vezi vâlvătaie.

3. vezi dogoare.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

para
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru para:
pará substantiv feminin, articulat paráua, genitiv dativ articulat parálei; plural parále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

para
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru para:
pará verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu paréz, persoana a treia singular: el / ea și plural pareáză
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pară
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pară:
pară forme flacără: foc și pară. [slava PARA, fum, abur].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pară
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru pară:
pară forme rodul părului: pară tămâioasă. [latina PIRA].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

pară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pară:
!páră1 (flacără) substantiv feminin, genitiv dativ articulat párei; plural pare
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pară:
páră (fruct) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pérei; plural pére
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pară
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pară:
páră2 (fruct) substantiv feminin, genitiv dativ articulat pérei; plural pére
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

pară
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pară:
páră (flacără) substantiv feminin, genitiv dativ articulat párei
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pâră
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pâră:
pâră substantiv feminin, genitiv dativ articulat pârei; plural pâre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

păra
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru păra:
părá, par, verb I (învechit) a (se) apăra.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

para
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru para:
pará2 (a para) verb, indicativ prezent 3 pareáză
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PARA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ substantiv verbal ban, monedă, piesă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

para
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru para:
para substantiv verbal BAN. MONEDĂ. PIESĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PARĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PARĂ:
PÁRĂ substantiv verbal bec, cartof, con.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

pară
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pară:
pară substantiv verbal BEC. CARTOF. CON.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

PARA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ verb vezi eschiva.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

PARA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PARA:
PARÁ substantiv verbal ban.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

PARĂ
Dicționarul etimologic de termeni științifici dă următoarea definitie pentru PARĂ:
-PARĂ, vezi -PAR.
Definiție sursă: Dicționar etimologic de termeni științifici


CUVINTE APROPIATE DE 'PARA'
păpușórnițăPARPĂR-DE-LÚPPARÁparaparaacetaldehídăparaaldehídăparaalergíeparaaminobenzóic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PARĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului pară dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PARÁ parĂle forme 1 învechit Monedă măruntă egală cu a suta parte dintr-un leu.
       • Nu face nici o parĂ chioară sau nu face nici două parĂle sau nici doi bani nu are nici o valoare; nu costă nimic.
A nu avea nici o parĂ sau lețcaie chioară a nu avea nici un ban.
A face pe cineva de două parĂle a batjocori tare pe cineva; a face de nimic.
       • Până într-o parĂ până la ultimul ban.
A lua pe cineva la trei parĂle a-i cere cuiva socoteală; a lua din scurt pe cineva.
Face parĂle e de preț; nu e lipsit de valoare.
ParĂ focului.
O imensă parĂ de la incendiu.
ParĂ focului din sobă.
N-are o parĂ în pungă.
       • A se face foc și parĂ a se înfuria.
PÂRĂ parĂe și parĂi forme 1 Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț.
A parĂ lovitura adversarului, la box.
Pará2 a parĂ verb, indicativ prezent 3 pareáză.

GRAMATICA cuvântului PARĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului pară.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PARĂ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb

CUM DESPART ÎN SILABE para?
Vezi cuvântul para desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul para?
[ pa-ra ]
Se pare că cuvântul para are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL PARĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul pară dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A nu avea nici o para sau a fi, a se afla fără nici o para chioară sau frîntă = a nu avea nici un ban
În legătură cu «a da socoteală», «a achita», «a plăti» Pînă într-o para sau pînă la o para = pînă la ultimul ban; fără să lipsească nimic, exact
În legătură cu evaluări bănești Ca o para = fără discuție, sigur, clar, neîndoielnic
Familiar A ști cîte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința cuiva, a ști că nu prețuiește mult, că nu-i mare lucru de capul lui
A face pe cineva de două parale = a spune cuiva vorbe grele, a-l ocărî strașnic, a-l batjocori, a-l face de rîs
A lua pe cineva la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut, a-i face mustrări, a-l lua din scurt
Cinci parale = monedă, astăzi ieșită din uz, care valora a douăzecea parte dintr-un leu
Familiar Face parale = merită să fie apreciat, are valoare, e bun, frumos
Nu face parale sau nu face nici o para chioară sau nici două parale = este lipsit de valoare
locuțiune adjectiv De pară = ca flacăra, arzător, dogoritor
A trece sau a sări prin foc sau prin apă și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul
Regional A bate cuiva perele = a dăscăli, a muștrului
A-i pica sau a-i cădea cuiva para în gură = a obține ceva fără muncă
A nu avea nici o para chioară = a nu avea nici un ban
Până într-o para sau până la o para = până la ultimul ban; exact din punct de vedere bănesc
Nu face nici o para chioară sau nici două parale sau nu face parale = nu are nicio valoare, nu e bun de nimic
A face pe cineva de două parale = a certa aspru pe cineva
A lua pe cineva la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut
Parale bune = bani mulți
Familial A face parale = a fi valoros, de preț
A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva
A nu avea nici o para chioară = a nu avea nici un ban
Până într-o para sau până la o para = până la ultimul ban; exact din punct de vedere bănesc
Nu face nici o para chioară sau nici două parale sau nu face parale = nu are nici o valoare, nu e bun de nimic
A face pe cineva de două parale = a certa aspru pe cineva
A lua pe cineva la trei parale = a-i cere cuiva socoteală pentru ceea ce a făcut
Parale bune = bani mulți
Familial A face parale = a fi valoros, de preț
A ști câte parale face cineva = a fi bine lămurit în privința caracterului, a meritelor sau a capacității cuiva
locuțiune adjectiv De pară = roșu aprins ca flacăra; arzător, dogoritor
A trece sau a sări prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop
A se face foc și pară de mânie = a se supăra, a se mânia foarte tare
Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat
locuțiune adjectiv De pară = roșu aprins ca flacăra; arzător, dogoritor
A trece sau a sări prin foc și pară = a înfrunta orice primejdie, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop
A se face foc și pară de mânie = a se supăra, a se mânia foarte tare
Foc și pară = înfierbântat, îndârjit; supărat, înfuriat
A-i pica sau a-i cădea cuiva para în gură = a obține ceva fără efort, fără muncă
A-i pica sau a-i cădea cuiva para în gură = a obține ceva fără efort, fără muncă



© 2023 qDictionar.com