 | as |
|
| Personificare [ per-so-ni-fi-ca-re ] VEZI SINONIME PENTRU personificare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului personificare în mai multe dicționareDefinițiile pentru personificare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICÁRE, personificări, substantiv feminin 1. Faptul de a personifica; figură stilistică prin care se atribuie unui lucru, unui animal, unui fenomen din natură însușiri omenești. Astfel, cît de gingașă, șăgalnică și frumoasă în poezia «Vîntul» e personificarea vîntului prin flăcăul cu blonde plete ce se joacă cu fetele în luncă. GHEREA, ST. Hristos III 302. 2. Întruchipare, întrupare, incarnare. Faust al lui Goethe e personificarea nemărginitului dor de a pătrunde în toate tainele naturii. IONESCU-RION, C. 71. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICÁRE substantiv feminin 1. Faptul de a personifica; personificație. ♦ Figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii și chiar unor idei abstracte însușiri și manifestări ale omului. vezi prozopopee. 2. Întruchipare, încarnare. [< personifica]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICÁRE substantiv feminin 1. faptul de a personifica; personificație. • figură de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, chiar unor idei abstracte însușiri omenești. 2. întruchipare. (< personifica) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICÁRE, personificări, substantiv feminin Faptul de a personifica; personificație; specializare figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești. – vezi personifica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICÁRE, personificări, substantiv feminin Faptul de a personifica; personificație; specializare figură de stil prin care se atribuie lucrurilor, animalelor sau fenomenelor din natură însușiri omenești. – vezi personifica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICÁRE personificareări forme 1) vezi A PERSONIFICA. 2) Figură de stil constând din atribuirea unui animal sau unui obiect însușiri omenești. /v. a personifica Forme diferite ale cuvantului personificare: personificareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PERSONIFICARE: PERSONIFICARE substantiv incarnare, întruchipare, întrupare, reprezentare, simbolizare, (învechit) personificație. (personificare răului.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru personificare: personificare forme acțiunea de a personifica și rezultatul acestei acțiuni. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru personificare: personificáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat personificării; plural personificări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru personificare: personificáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat personificắrii; plural personificắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PERSONIFICARE' PERSONÁLNICpersonátPERSONIFICÁPERSONIFICÁNTPERSONIFICÁREPERSONIFICÁTPERSONIFICÁȚIEpersonificațiúnePERSONIFICATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL personificare Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului personificare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PERSONIFICÁRE personificareări forme 1 vezi A PERSONIFICA. Personificare răului. Personificare răului. |
GRAMATICA cuvântului personificare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului personificare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul personificare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE personificare? Vezi cuvântul personificare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul personificare?[ per-so-ni-fi-ca-re ] Se pare că cuvântul personificare are şase silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL personificare |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da sau a zvârli cu barda în lună sau a da cu barda în dumnezeu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul personificare are forma: personificări
