eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție plean


EXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Plean [ plea-n ]
VEZI SINONIME PENTRU plean PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului plean în mai multe dicționare

Definițiile pentru plean din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PLEAN:
PLEAN, pleanuri, substantiv neutru (Învechit și arhaizant) Pradă de război; captură. Fiecare dintre biruitori își avu partea..Tătarii se mulțămiră cu robii și pleanul. SADOVEANU, O. VII 16. Din nou se strîng arcașii în jurul viteazului și, pe cînd turcii își socotesc pleanul, ca un stol de vulturi se lasă asupra lor. VLAHUȚĂ, O. A. II 162. Murgu-ncăleca Și mi-l repezea, La plean d-ajungea, Bacii Că-și chema, Banii Ș-încărca, Turmele-și strîngea Și cu plean pleca. TEODORESCU, P. P. 672.
♦ Jaf, prădăciune. Cînd de pleanuri se apucă, Vîlcănaș e o nălucă, De nu-l știe Dunărea, De nu-l prinde Nimenea. TEODORESCU, P. P. 552.
♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți. Robi un plean de juni voinici Și aii plean de fete mari.

I. Hristos III 260. Și robi el în trei zile, în trei zile verb reflexiv:o trei pleanuri. Pleanu-ntîi ce mi-și robea? Tot junei d-ăi tinerei. TEODORESCU, P. P. 54.
       • Expresia: A lua pe cineva plean = a face pe cineva prizonier. Iar turcii se alegea, Plean pe babă Mi-o lua. TEODORESCU, P. P. 564.

– plural și: pleane (PAMFILE, Hristos 86).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

plean
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru plean:
pleán (pleánuri), substantiv neutru

– (învechit) Pradă de război.

– Megl. plean. limba slavă (veche) plĕnĭ (Tiktin), conform limba bulgară plĕn, limba slovenă plên, poloneză, limba cehă plen.

– derivat plenic, adjectiv (Basar., prizonier); plenui, verb (învechit, a jefui).
Forme diferite ale cuvantului plean: pleánuri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PLEAN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PLEAN:
PLEAN, pleanuri, substantiv neutru (învechit și popular) Pradă (de război), captură; rechiziție.
♦ Jaf.
♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți.

– Din limba slavă (veche) plĕn.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PLEAN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PLEAN:
PLEAN, pleanuri, substantiv neutru (învechit și popular) Pradă (de război), captură; rechiziție.
♦ Jaf.
♦ Grup de prizonieri, ceată de oameni robiți.

– Din limba slavă (veche) plĕn.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

plean
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru plean:
pleán (ea dift.) n., plural urĭ (vechea slavă plĭenŭ). Vechĭ. Rar azĭ. Pradă de războĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

plean
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru plean:
plean n. od., pradă: mult plean de robi. [slava PLIENŬ].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

plean
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru plean:
plean (învechit, popular) substantiv neutru, plural pleánuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

plean
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru plean:
plean substantiv verbal CAPTURĂ. PRADĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

plean
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru plean:
pleán substantiv neutru, plural pleánuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PLEAN'
PlCÚPPLEÁCĂPLEÁFTURĂpleámăPLEANpleánăpleánțăPLEÁȘĂPLEASC

GRAMATICA cuvântului plean?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului plean.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul plean poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul plean sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul plean are forma: pleánuri
VEZI PLURALUL pentru plean la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE plean?
Vezi cuvântul plean desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul plean?
[ plea-n ]
Se pare că cuvântul plean are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL plean
Inţelegi mai uşor cuvântul plean dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A lua pe cineva plean = a face pe cineva prizonier

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL plean

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Piei din fața mea! sau din ochii mei!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
totalitatea datelor de apariție a unei cărți; la adresa cuiva
modificare a formei unui cuvânt sub influența unui alt cuvânt mai cunoscut, cu care are asemănări și de la care s-ar putea crede că derivă
pleacă imediat de aici! să nu te mai văd! imperativ persoană 2 singular și: piei – latina perire
de preferință, mai ales, îndeosebi
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app