eSursa - Dictionar de sinonimeas

Definiție porunca


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Poruncă [ po-run-că ]
VEZI SINONIME PENTRU poruncă PE ESINONIME.COM

Cautăm definiția cuvântului porunca în mai multe dicționare

Definițiile pentru porunca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PORUNCĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PORUNCĂ:
PORÚNCĂ, porunci, substantiv feminin

1. Dispoziție dată de cătrer o autoritate sau o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin. Alexăndrel socotea să împace și să ducă alături, la timpul său, poruncile domnești cu treburile lin de dragoste. SADOVEANU, forme J. 132. N-am a mă plînge de nimic, Nu mi-ați, călcat porunca niciodată. ISPIRESCU, L.

12. Străjeriul, știind porunca, nu mai lungește vorba, ci ia moșneagul și-l duce înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 80.
       • (În construcție cu verbele «a da», «a avea», «a primi») Tudor dăduse nu demult porunci strașnice și... pedepsea cumînie jafurile. CAMIL PETRESCU, O. I

7. Ceilalți doi se scuzară că ei au avut poruncă de la boier să păzească hambarele de la curte. REBREANU, R. I 99. L-am amenințat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoții de cai. CARAGIALE, O. I 127.
       • Locuţiune adverbiala De poruncă = din ordin, prin constrîngere, în silă. Ea tot umbla din loc in loc Și-a greu, ca de poruncă. COȘBUC, P. I 255.
       • Expresia: (învechit) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa, la ordinele sale. Nu-i puțin lucru să ai la porunca ta o sută de oameni. La TDRG.
♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți! la ordin(ele dv.) t Poruncă, prea-nalte-mpărate! TEODORESCU, P. P. 102.
♦ (Transilvania, învechit) Ordin de chemare (în armată). Of, săraca cătana, Cîndu-i vine porunca. JARNÍK-BÎRSEANU, 313.

2. (Mai ales la plural ) Comunicări de interes obștesc, făcute de o autoritate comunală. Primarul Pravilă... a așteptat liniștit să se adune lumea și n-a verb reflexiv:ut să spuie nimănui ce porunci are de vestit. REBREANU, R. I 233.

3. (În expresie) Cele zece porunci = cele zece precepte fundamentale ale moralei Vechiului testament; decalog.

– Variantă: (regional) poróncă, (CAMILAR N. I 445, CREANGĂ, P. 143, RUSSO, S. 18) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PORUNCĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PORUNCĂ:
PORÚNCĂ, porunci, substantiv feminin

1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre.
       • Locuţiune adverbiala (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă.
       • Expresia: (învechit) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa.
♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți!
♦ (regional) Ordin de chemare în armată.

2. (învechit) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală.

3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul.

4. (învechit și popular) Lege morală; învățătură, precept. [Variante: (regional) poróncă substantiv feminin]

– Din porunci (derivat regresiv).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PORUNCĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PORUNCĂ:
PORÚNCĂ, porunci, substantiv feminin

1. Dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre.
       • Locuţiune adverbiala (Rar) De poruncă = prin constrângere, în silă.
       • Expresia: (învechit) A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa.
♦ (Cu valoare de imperativ) Poruncește! porunciți!
♦ (regional) Ordin de chemare în armată.

2. (învechit) Comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală.

3. (În religia creștină; în sintagma) Cele zece porunci = decalogul.

4. (învechit și popular) Lege morală; învățătură, precept. [Variante: (regional) poróncă substantiv feminin]

– Din porunci (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PORUNCĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PORUNCĂ:
PORUNCĂ s.

1. dispoziție, hotărîre, ordin, (popular) porunceală, așezămînt, carte, farmuta, învățătură, mandat, orînduială, orînduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rînduială, strînsoare, șart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz. (A emis, a primit o porunca.)

2. comandă, ordin. (Ascultă porunca la mine!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

poruncă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru poruncă:
porúncă forme, plural ĭ (despre poruncesc orĭ despre vechea slavă *poronka, despre ronka, mînă; limba rusă porúka, cauțiune). Ordin: porunca împăratuluĭ. Cele zece poruncĭ, decalogu, preceptele date de Moĭse pe muntele Sinaĭ și confirmate de Hristos.

– Și poroncă (est) și porîncă (vest). Vechĭ și porîncită, plural e, poruncă.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

PORUNCĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PORUNCĂ:
PORÚNCĂ poruncaci forme Dispoziție, scrisă sau orală, a unei autorități sau a unei persoane oficiale, care urmează să fie îndeplinită; ordin; comandă.
       • Cele zece poruncaci vezi DECALOG. Poruncă! poruncește! porunciți! [G.-D. poruncii] /v. a porunci
Forme diferite ale cuvantului porunca: poruncaci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

poruncă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru poruncă:
poruncă forme

1. ordin: poruncă împărătească;

2. lege, precept: cele zece porunci. [Abstras din poruncì].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

poruncă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru poruncă:
poruncă substantiv verbal CHEMARE. ÎNVĂȚĂTURĂ. NORMĂ. ORDIN. PRECEPT. PRINCIPIU. REGULĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

poruncă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru poruncă:
porúncă substantiv feminin, genitiv dativ articulat porúncii; plural porúnci
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

poruncă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru poruncă:
porúncă substantiv feminin, genitiv dativ articulat porúncii; plural porúnci
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PORUNCĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PORUNCĂ:
PORÚNCĂ s.

1. vezi dispoziție.

2. vezi ordin.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'PORUNCA'
porumbreáporumbrélPORUMBRÍCĂPORUMBUL-CÚCULUIPORÚNCĂPORUNCEÁLĂporuncéscPORUNCÍporuncíre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL PORUNCĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului poruncă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A emis, a primit o poruncĂ.
Ascultă poruncĂ la mine!.
PORÚNCĂ poruncĂci forme Dispoziție, scrisă sau orală, a unei autorități sau a unei persoane oficiale, care urmează să fie îndeplinită; ordin; comandă.
       • Cele zece poruncĂci vezi DECALOG.

GRAMATICA cuvântului PORUNCĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului poruncă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul PORUNCĂ poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul PORUNCĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul poruncă are forma: porúnci
    VEZI PLURALUL pentru PORUNCĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE poruncă?
Vezi cuvântul poruncă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul poruncă?
[ po-run-că ]
Se pare că cuvântul poruncă are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL PORUNCĂ
Inţelegi mai uşor cuvântul poruncă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala De poruncă = din ordin, prin constrîngere, în silă
învechit A avea pe cineva sub sau la porunca sa = a avea pe cineva la dispoziția sa, sub comanda sa, la ordinele sale
În expresie Cele zece porunci = cele zece precepte fundamentale ale moralei Vechiului testament; decalog
Locuţiune adverbiala Rar De poruncă = prin constrângere, în silă
învechit A avea pe cineva sub sau la porunca sa = a avea pe cineva la dispoziția sa, sub comanda sa
În religia creștină; în sintagma Cele zece porunci = decalogul
Locuţiune adverbiala Rar De poruncă = prin constrângere, în silă
învechit A avea pe cineva sub sau la porunca sa = a avea pe cineva la dispoziția sa, sub comanda sa
În religia creștină; în sintagma Cele zece porunci = decalogul

© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL PORUNCĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bicromat, bicromați, substantiv masculin sare obținută prin tratarea cu acid a cromatului unui metalurgie bicromat de potasiu?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
despre femeile cu copii mici a avea lapte
semne grafice punct, virgulă, două puncte etc
sare cristalizată, portocalie, întrebuințată ca oxidant și colorant
nimic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?