 | as |
|
| Predicaţie [ pre-di-ca-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU predicaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului predicatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru predicatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE substantiv feminin (< latina praedicatio, limba franceza prédication): însușire a unei comunicări, după care aceasta poate fi considerată enunț organizat sub forma unei propoziții sau a unei fraze. • predicatie únică: p. ce caracterizează propoziția, la baza căreia stă un singur predicat. • predicatie multíplă: p. ce caracterizează fraza, la baza căreia stau mai multe predicate. • indice de predicatie: semn distinctiv după care ne orientăm în stabilirea propozițiilor și a frazelor. Prezența unui verb autonom la un mod personal într-o comunicare constituie un indice de p., dovedește existența unui predicat în acea comunicare precum și faptul că aceasta are statut de propoziție; în aceeași situație se află și locuțiunea verbală la un mod personal, un adverb predicativ și o interjecție predicativă. Indice de p. este considerată și intonația predicativă ce poate caracteriza la un moment dat o comunicare lipsită de predicat. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE substantiv feminin faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. • facultatea de a comunica prin raportarea la realitate, cu mijloace lingvistice, a unor reprezentări din conștiința vorbitorului. (< limba franceza prédication, latina praedicatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE (< latina, limba franceza limba rusă) substantiv feminin Descrierea unui subiect ca având o anumită proprietate sau ca stând într-o anumită relație. • Propoziție de predicatie (sau propoziție categorică) = orice propoziție în care se enunță ceva despre un obiect determinat sau despre membrii unei clase de obiecte. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE substantiv feminin 1. ((livresc)) Acțiunea de a predica; propovăduire. 2. (logică) Atribuire a unei calități sau a unui atribut unui subiect într-o propoziție. • Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Gen. -iei. / < limba franceza prédication]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE, predicații, substantiv feminin Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Variante: predicațiúne substantiv feminin] – Din latina praedicatio, -onis, limba franceza prédication. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE, predicații, substantiv feminin Faptul de a enunța ceva despre un anumit lucru; enunț care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa. [Variante: predicațiúne substantiv feminin] – Din latina praedicatio, -onis, limba franceza prédication. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDICAȚIE: PREDICÁȚIE predicatiei forme 1) Atribuire a unei însușiri subiectului unui enunț. 2) Raport între un obiect și o însușire a acestuia. /<lat. praedicatio, predicatieonis, limba franceza prédication Forme diferite ale cuvantului predicatie: predicatiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predicație: predicáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat predicáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat predicáției; plural predicáții, articulat predicáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predicație: predicáție (-ți-e) substantiv feminin, articulat predicáția (-ți-a), genitiv dativ articulat predicáției; plural predicáții, articulat predicáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru predicație: predicați(un)e forme 1. acțiunea de a predica; 2. învățătură religioasă, cuvânt bisericesc. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru predicație: predicație substantiv verbal CAZANIE. CUVÎNT. OMILIE. PREDICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREDICATIE' predicamentálPREDICÁNTPREDICÁREPREDICÁTPREDICÁȚIEPREDICAȚIÚNEPREDICATÍVPREDICATIVITÁTEpredicativizá |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL predicație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului predicație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • predicație únică: p. • predicație multíplă: p. • indice de predicație: semn distinctiv după care ne orientăm în stabilirea propozițiilor și a frazelor. PREDICÁȚIE predicației forme 1 Atribuire a unei însușiri subiectului unui enunț. Praedicatio, predicațieonis, limba franceza prédication. |
GRAMATICA cuvântului predicație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului predicație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul predicație poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE predicaţie? Vezi cuvântul predicaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul predicaţie?[ pre-di-ca-ţi-e ] Se pare că cuvântul predicaţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL predicație Inţelegi mai uşor cuvântul predicație dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeSau propoziție categorică = orice propoziție în care se enunță ceva despre un obiect determinat sau despre membrii unei clase de obiecte Judecăți de predicație = judecăți care reflectă raportul dintre un obiect și o însușire a sa |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL predicație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Bun de gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul predicație are forma: predicáții
