eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție predicativ


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Predicativ [ pre-di-ca-tiv ]
VEZI SINONIME PENTRU predicativ PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului predicativ în mai multe dicționare

Definițiile pentru predicativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICATÍV, -Ă adjectiv

1. care formează sau poate forma predicatul; cu valoare de predicat.
♦ verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție predicativă (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element predicativ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare (față de verb și de subiect sau obiect); propoziție predicativă suplimentară (și substantiv feminin) = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar.

2. (logică) referitor la predicat. (< limba franceza prédicatif)
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PREDICATIV
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICÁTIV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv

1. (gramatică) Care poate forma predicatul (1). Nume predicativ.
       • Verb predicativ = verb care (spre deosebire de verbele copulative) poate forma singur predicatul. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Substantivul, cu fimcțiune de nume predicativ, stă, obișnuit, în cazul nominativ sau genitiv. IORDAN, R. 514. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește funcțiunea de nume predicativ într-o propoziție regentă.

2. (Logică) Care se referă la predicat, relativ la predicat (2). Noțiune predicativă.
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PREDICATIV
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv

1. (gramatică) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat.
       • Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ.

2. (logică) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului.

– Din limba franceza prédicatif.
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREDICATIV
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICATÍV, -Ă, predicativi, -e, adjectiv

1. (gramatică) Care formează sau poate forma predicatul (1); referitor la predicat. Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ.

2. (logică) Care se referă la predicat (2), care aparține predicatului.

– Din limba franceza prédicatif.
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREDICATIV
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICATÍV, -Ă adjectiv

1. Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă (și substantiv feminin) = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ.

2. (logică) Referitor la predicat. [< latina praedicativus].
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PREDICATIV
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICATÍV, -Ă adjectiv (< latina praedicativus, limba franceza prédicatif): în sintagmele adverb predicativ, element predicativ suplimentar, funcție predicativă, grup predicativ, interjecție predicativă, intonație predicativă, monem predicativ, nume predicativ, predicativă suplimentară, relație predicativă, subordonată predicativă și verb predicativ (vezi).
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativ-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

PREDICATIV
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREDICATIV:
PREDICATÍV predicativă (predicativi, predicative) gramatică Care joacă rol de predicat sau de parte a acestuia. Nume predicativ. Propoziție predicativă. /<fr. prédicatif[1]
Forme diferite ale cuvantului predicativ: predicativă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

predicativ
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru predicativ:
predicatív adjectiv masculin, plural predicatívi; forme singular predicatívă, plural predicatíve[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

predicativ
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru predicativ:
predicatív adjectiv masculin, plural predicatívi; forme predicatívă, plural predicatíve
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PREDICATIV'
PREDICÁREPREDICÁTPREDICÁȚIEPREDICAȚIÚNEPREDICATÍVPREDICATIVITÁTEpredicativizápredicativizárePREDICATÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL predicativ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului predicativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PREDICATÍV predicativă predicativi, predicative gramatică Care joacă rol de predicat sau de parte a acestuia.
Nume predicativ.
Propoziție predicativă.

GRAMATICA cuvântului predicativ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului predicativ.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul predicativ poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul predicativ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE predicativ?
Vezi cuvântul predicativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul predicativ?
[ pre-di-ca-tiv ]
Se pare că cuvântul predicativ are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL predicativ
Inţelegi mai uşor cuvântul predicativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul; propoziție predicativă și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de nume predicativ pe lângă un verb copulativ din regentă; element predicativ suplimentar = parte secundară de propoziție cu dublă subordonare față de verb și de subiect sau obiect; propoziție predicativă suplimentară și substantiv feminin = propoziție subordonată care îndeplinește în frază rol de element predicativ suplimentar
Verb predicativ = verb care spre deosebire de verbele copulative poate forma singur predicatul
Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții
Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește funcțiunea de nume predicativ într-o propoziție regentă
Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții
Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții
Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ
Verb predicativ = verb care poate constitui singur predicatul unei propoziții
Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții
Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ
Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul; nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții; propoziție predicativă și substantiv feminin = propoziție care îndeplinește față de propoziția regentă rolul de nume predicativ

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Chimie; în sintagma acid acrilic?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț; reactor nuclear
formă a plusvalorii care rezultă prin reducerea timpului de muncă necesar și mărirea corespunzătoare a timpului de supramuncă în urma creșterii productivității muncii
lichid incolor cu miros înțepător obținut prin oxidarea acroleinei și folosit la fabricarea unor materiale sintetice
a răspunde
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app