 | as |
|
| Prepus [ pre-pus ] VEZI SINONIME PENTRU prepus PE ESINONIME.COM definiția cuvântului prepus în mai multe dicționareDefinițiile pentru prepus din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS2, prepusuri, substantiv neutru (Azi popular, mai ales în Moldova) Bănuială, presupunere, suspiciune, neîncredere. Prepusuri și gînduri grozave ii năvăliră în minte. SADOVEANU, O. III 614. Și-acel zgomot dase cînelui prepus. COȘBUC, P. I 251. Ei, nu mă pot liniști și pace... îmi vîjîie fel de fel de prepusuri prin cap. ALECSANDRI, T. 206. • (În construcție cu verbul «a avea») Mai am și alte prepusuri, am continuat eu. SADOVEANU, E. 42. Neamuș are prepusuri... îmi face scene. ALECSANDRI, T. 1405. Scotea ochi, tăia mîni, ciuntea și seca pe care avea prepus. NEGRUZZI, S. I 158. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS1, prepuși, substantiv masculin (Rar) Persoană pusă să reprezinte pe cineva, să înlocuiască pe cineva; reprezentant, înlocuitor, suplinitor. Barbu Căuș e numai un prepus al avocatului. STANCU, despre 263. La stăreție se făcea repetiție generală în vederea anchetei, regizor fiind însuși părintele stareț, iar actori – prepușii săi in felurite ascultări administrative și gospodărești. STĂNOIU, S. I. 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (popular) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (juridic) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – vezi prepune. Forme diferite ale cuvantului prepus: prepus-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS2, -Ă, prepuși, -se, adjectiv, substantiv masculin 1. Adj. Adăugat, pus înainte; pus mai mare peste... 2. Adj. (popular) Bănuit, suspectat. 3. S. m. (juridic) Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție după directivele și sub controlul altei persoane. – vezi prepune. Forme diferite ale cuvantului prepus: prepus-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru prepus: prepús, prepúsuri, substantiv neutru 1. (învechit și popular) bănuială, presupunere; suspiciune, îndoială. 2. (regional) bucată de lemn cu care se umple scobitura unei bârne vechi, folosită la construirea unei case. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS3, -Ă, prepuși, -se, adjectiv (Rar) Presupus, bănuit; suspectat. Mi-ar place să străbat... vizuinele de prin munți, în prepusa dibuire a urșilor. ODOBESCU, S. III 77. Forme diferite ale cuvantului prepus: prepus-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS2 prepusși m. juridic Persoană care efectuează acte juridice sau îndeplinește o funcție sub controlul sau directivele altei persoane. /v. a prepune Forme diferite ale cuvantului prepus: prepusși Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS1, prepusuri, substantiv neutru (popular) Bănuială, presupunere; suspiciune. – vezi prepune. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS1, prepusuri, substantiv neutru (popular) Bănuială, presupunere; suspiciune. – vezi prepune. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPUS substantiv -a b., olt. (17 B III 285; Glos); Prepuseaștii fam. (AO XIX 190). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prepus: prepús adjectiv masculin, substantiv masculin, plural prepúși; forme singular prepúsă, plural prepúse Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prepus: prepús1 adjectiv masculin, substantiv masculin, plural prepúși; adjectiv feminin prepúsă, plural prepúse Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS adjectiv verbal artificial, bănuit, fals, presupus, suspectat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PREPUS: PREPÚS1 prepussă (prepusși, prepusse) Care este pus înainte. /v. a prepune Forme diferite ale cuvantului prepus: prepussă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prepus: prepus substantiv verbal BĂNUIALĂ. NEÎNCREDERE. PRESUPUNERE. SUSPICIUNE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prepus: prepus adjectiv verbal ARTIFICIAL. BĂNUIT. FALS. PRESUPUS. SUSPECTAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prepus: prepús2 (popular) substantiv neutru, plural prepúsuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prepus: prepús substantiv neutru, plural prepúsuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prepus: prepus n. bănueală. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'PREPUS' PREPÚNEPREPÚNEREprepurtáPREPURTÁREPREPÚSprepúscăPREPÚȚPREPUȚIÁL, -ĂPREPÚȚIU |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prepus Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prepus dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PREPÚS2 prepusși m. PREPÚS1 prepussă prepusși, prepusse Care este pus înainte. |
GRAMATICA cuvântului prepus? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prepus. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prepus poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE prepus? Vezi cuvântul prepus desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prepus?[ pre-pus ] Se pare că cuvântul prepus are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prepus |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vârf de consum?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul prepus are forma: prepúsă
La plural substantivul prepus are forma: prepúși
