eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție prepune


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Prepune [ pre-pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU prepune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului prepune în mai multe dicționare

Definițiile pentru prepune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a prepune
Verbul: a prepune (forma la infinitiv)
A prepune conjugat la timpul prezent:
  • eu prepun
  • tu prepui
  • el ea prepune
  • noi prepunem
  • voi prepuneți
  • ei ele prepun
VEZI VERBUL a prepune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUNE:
PREPÚNE1, prepún, verb

III. tranzitiv (Azi popular, mai ales în Moldova) A-și închipui pe cineva ca autor al unei fapte, a presupune (că este cineva sau ceva), a avea o bănuială, a bănui. Panaite Cîmpanu, advocatul, e cel roșcovan, pe care îl prepun eu că are să puște dropia. SADOVEANU, O. L. 68. Iată-mă-s... într-o casă necunoscută și lîngă o persoană pe care nici măcar nu o prepun. ALECSANDRI, T. 314.
♦ A prevesti. Și-a amintit de zvonurile suratelor, care prepuneau acelui fecioraș noroace de dragoste. SADOVEANU, M. C. 33. Din împăcarea aceasta nu aștepta verb reflexiv:eun bine, nici prepunea verb reflexiv:eun rău. NEGRUZZI, S. I 150.

– Formă gramaticală: participiu prepus.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

prepune
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru prepune:
prepúne, prepún, verb III (învechit și regional)

1. a pune, a așeza înainte.

2. a pune, a așeza în loc; a înlocui.

3. a adăuga, a înnădi.

4. (figurat) a întreba.

5. (despre texte originale) a copia.

6. (despre opere scrise, texte) a traduce (în altă limbă).

7. a presupune, a bănui; a suspecta.

8. a nu avea încredere în cineva sau ceva; a se îndoi.

9. a prevesti.

10. (despre oameni) a învesti, a însărcina cu o anumită funcție, misiune; a numi într-un post.

11. (despre oameni) a cunoaște (de mai înainte).

12. (reflexiv) a se lăsa antrenat la ceva.

13. (despre cereale) a semăna a doua oară.

Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

prepune
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru prepune:
prepúne (prepún, prepús), verb –

1. A antepune. –

2. A prezenta, a supune. –

3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. –

4. A traduce, a tălmăci. –

5. A copia. latina praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt învechit, se folosește azi cu sensul

3.

– derivat prepus, substantiv neutru (suspiciune, îndoială); prepuelnic (variantă prepuitor), adjectiv (suspicios). conform pune.
Forme diferite ale cuvantului prepune: prepún prepú

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PREPUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PREPUNE:
PREPÚNE, prepún, verb

III. tranzitiv

1. (popular) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva.
♦ A prevesti.

2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție.

– latina praeponere (după pune).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PREPUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PREPUNE:
PREPÚNE, prepún, verb

III. tranzitiv

1. (popular) A bănui pe cineva sau ceva, a suspecta; a presupune ceva.
♦ A prevesti.

2. (Rar) A însărcina pe cineva cu o funcție; a propune într-o funcție.

– latina praeponere (după pune).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PREPUNE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PREPUNE:
PREPÚNE2, prepún, verb

III. tranzitiv (Învechit) A însărcina pe cineva cu o funcție. Jafurile și tîlhăriile oamenilor direct sau indirect prepuși la serviciul ciumaților au fost nepomenite. GHICA, S. A. 57.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

prepune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru prepune:
prepúne (a prepune) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prepún, persoana a doua singular: tu prepúi, persoana întâi plural: noi prepúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prepuséi, persoana întâi plural: noi prepúserăm; conjunctiv prezent 3 să prepúnă; gerunziu prepunấnd; participiu prepús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

prepune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru prepune:
prepune verb vezi BĂNUI. ÎNDOI. PRESUPUNE. PREVESTI. PREZICE. PROFETIZA. PROFEȚI. PROPUNE. PROROCI. RECOMANDA. SUSPECTA. TĂLMĂCI. TRADUCE. TRANSPUNE. VESTI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

prepune
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru prepune:
prepune vezi a intra în bănuieli. [latina PRAEPONERE, cu sensul lui SUPPONERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

prepune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru prepune:
prepúne verb → pune
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PREPUNE'
prepubescéntprepuelnicPREPUIÉLNICPREPUITÓRPREPÚNEPREPÚNEREprepurtáPREPURTÁREPREPÚS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL prepune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului prepune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Prepúne a prepune popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele prepún, persoana a doua singular: tu prepúi, persoana întâi plural: noi prepúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu prepuséi, persoana întâi plural: noi prepúserăm; conjunctiv prezent 3 să prepúnă; gerunziu prepunấnd; participiu prepús.

GRAMATICA cuvântului prepune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului prepune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul prepune poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul prepune sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE prepune?
Vezi cuvântul prepune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul prepune?
[ pre-pu-ne ]
Se pare că cuvântul prepune are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL prepune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ cap de bour?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a pune un produs la dispoziția publicului
despre haine care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate mai bună
nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour
a-i produce cuiva indigestie
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app