eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție punct


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Punct [ punct ]
VEZI SINONIME PENTRU punct PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului punct în mai multe dicționare

Definițiile pentru punct din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
PUNCT
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT, puncte, substantiv neutru I

1. Semn mic și rotund, folosit în scrierea de mînă și de tipar ca: a) semn de punctuație folosit la sfîrșitul unei expuneri care are înțeles deplin (și după care vorbirea nu mai continuă) sau marcînd pauza care se face între propoziții sau fraze independente.
♦ figurat (Cu valoare de interjecție) Gata! destul! s-a isprăvit! Cu asta, punct! hotărî el. vezi limba română mai 1954, 73. Două puncte = semn de punctuație constînd din două puncte așezate unul deasupra altuia și folosite pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare sau o concluzie. Punct și virgulă = semn de punctuație constînd dintr-un punct așezat deasupra unei virgule și folosit pentru a despărți părțile componente ale unei perioade. Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuație constînd din trei puncte așezate în linie orizontală și folosit pentru a arăta o întrerupere a gîndirii sau o omisiune într-o frază; b) semn grafic folosit după un cuvînt prescurtat printr-o literă sau prin mai multe;semn grafic deasupra literelor «i» și «j». Expresia: A pune punctul pe i = a preciza, a sublinia ceea ce e esențial, a spune exact ceea ce trebuie într-o chestiune.

2. (Rar, în expresie) Punct de întrebare = semn de întrebare ( vezi întrebare); figurat întrebare rămasă fără răspuns. Ca și cum ar fi lunecat înadins pe lîngă punctul meu de întrebare, se plecă în mod firesc și... rupse un mare și frumos fir de romaniță. HOGAȘ, M. N. 102.

3. Semn convențional care marchează pe o hartă așezările omenești. Ca punctele pe hartă colorate. Sînt porturi și orașe populate. despre BOTEZ, forme S. 20.

3. Semn convențional desenat pe zaruri.
♦ (muzică) Semn mic și rotund pus la dreapta unei note spre a-i prelungi durata cu încă jumătate din valoarea ei.

4. Model de cusătură; broderie, împletitură etc. Covor lucrat în punct de chelim.

5. Unitate de măsură luată ca bază de clasificare, în special la sporturi. Jucătorii romîni au avut trei puncte avans.
♦ Unitate de măsură pentru cîștiguri sau pierderi la unele jocuri (zaruri, cărți, biliard etc.). La unele jocuri asul valorează unsprezece puncte.
♦ Unitate de măsură pentru sporirea sau reducerea cursului valorilor mobiliare negociate prin bursă. Acțiunile fabricilor de celuloză au sărit cu o mie de puncte. BARANGA, vezi A.

15. Sînt sătul de opțiuni și puncte de redevență. C. PETRESCU, R. DR. 201.
♦ (Ieșit din uz) Fiecare din diviziunile unei cartele pentru raționalizarea anumitor produse industriale; tichet detașat dintr-o astfel de cartelă.
       • locuțiune adjectiv și adverb Pe puncte = în baza dreptului conferit de cartelă; raționalizat. Pantofi

– pe puncte, ciorapi

– pe puncte, haine

– pe puncte. GALAN, B. I

6.
♦ Punct (tipografic) = unitate de măsură a lungimii, egală cu 0,376 mm, folosită pentru materialul tipografic (literă, linie, spațiu etc.).

II. Figură geometrică fără dimensiuni care poate fi reprezentată, de exemplu, prin partea comună a două curbe care se întîlnesc. Printr-un punct exterior unei drepte se poate duce o paralelă la acea dreaptă. GEOMETRIA 21.
♦ Loc determinat pe o lungime sau pe o suprafață mai mare. Examinînd punctul de creștere la un microscop puternic, se vede că el este format dintr-o mulțime de celule cu pereții subțiri. BOTANICA 64.
       • (Neobișnuit) Puncte de foc = procedeu terapeutic în anumite afecțiuni, constînd din aplicarea vîrfului incandescent al termocauterului pe locul bolnav; ardere, cauterizare. Ploua subțire, pieziș, o ploaie rece ce-ți înțepa obrazul ca punctele de foc. BRĂESCU, vezi A. 102.

2. Loc, parte în cadrul unei acțiuni mai largi, al unui plan, al unei discuții, al unei probleme, al unei scrieri etc. Cu părere de rău, nu pot să lămuresc acest punct întunecat al discuției. SADOVEANU, O. VIII 183. Despre toate aceste puncte mă rog să dai deslușiri cum verb reflexiv:ei să se urmeze. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512. Încă un punct al criticii nu înțeleg. RUSSO, O. 93.
       • Expresia: Punct de onoare = lucru care interesează onoarea cuiva; obligație care angajează prestigiul, autoritatea, reputația cuiva. Dacă pentru întreaga țară, cărbune mai mult, mereu mai mult, este o problemă de viață și de moarte, pentru noi din Valea Jiului, este și un punct de onoare. DAVIDOGLU, M.

7. Punct de plecare (sau de pornire) = locul de unde pleacă cineva; figurat începutul unei lucrări, al unei acțiuni. Sosit din nou în punctul de plecare, îmi plimb privirea tristă împrejur. BENIUC, vezi 28. Drepturile omului au fost punctul de plecare al revoluției [din 1789]. CAMIL PETRESCU, T. II 562.
♦ Punct nevralgic vezi nevralgic. A fi pe punctul de a... (sau, învechit, în punct de...) = a fi gata de..., a fi pregătit să... Eram în punct de plecare, cînd aflarăm că și munții aceia erau coprinși de verb reflexiv:ăjmași. GHICA, A. 631. Punct de vedere = unghiul din care privește cineva o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; chip, fel, mod de gîndire. Acesta e un punct de vedere superior, pe care trebuie să-l sprijinim. VORNIC, P. 224. Recunoscui ușor aceste două puncte de vedere și asta aduse o trecătoare mîngîiere. SADOVEANU, E. 126. Înțelegea prea bine «punctul de vedere» al doamnei colonel, dar n-avea ce face. Adevărul e adevăr! C. PETRESCU, Î. I 18. Din punct de vedere = în privința, sub raportul. Industrie multilateral dezvoltată din punct de vedere tehnic. Din punctul de vedere (al cuiva) = după felul cum privește cineva lucrurile. Din punctul lui de vedere, Nae... a avut dreptate. CAMIL PETRESCU, U. N. 73. Înfățișaserăm cauza noastră din punctul său adevărat de vedere. GHICA, A. 801. Din punct în punct sau punct cu punct = din fir în păr, pe larg; amănunțit, detaliat, dezvoltat. Și totuși, muierea aceasta care-l urmărește a arătat întocmai lucrurile, punct cu punct, pas cu pasiv SADOVEANU, E. 281. A pune (un aparat) la punct = a regla (un aparat sau un sistem tehnic) pentru a putea funcționa în condițiile dorite; figurat a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nimic, a face să meargă bine, a aranja. A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat. Am așadar dungă [la pantaloni], sînt pus la punct. SAHIA, N. 20. A pune (pe cineva) la punct = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu; a pune (pe cineva) la locul lui.
♦ (Adverbial) Tocmai, precis, exact, fix. Pleacă înainte ca să ducă vestea că la 12 punct, Zapis se va pogori cu Șoimul, împreună cu prinții, în curtea palatului său. VISSARION, B. 321.
       • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbe de mișcare) La punct = la momentul potrivit; la țanc. Ai venit la punct.

3. Corp, porțiune dintr-o materie, avînd dimensiuni neglijabile. Dar deodat-un punct se mișcă... cel întîi și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl. EMINESCU, O. I 132
♦ Ceea ce se vede foarte mic, din cauza depărtării. Din depărtare... se ivi întîi un punct negru, apoi încă unul. Erau căruțele. DUMITRIU, P. forme 33. Spre ostrovul cu sălcii aplecate și desfrunzite pluteau puncte negre și mărunte: erau rațele sălbatice. SADOVEANU, O. VII 164. În fund, pe cer albastru... un negru punct s-arată! E cocostîrcul tainic, în lume călător. ALECSANDRI, P. A. 118.
♦ Pată mică, detașată pe un fond de altă culoare. Pe strada întunecată aproape, cîteva puncte de lumină au lucit. ANGHEL, PR. 38.

4. Loc determinat în spațiu (avînd anumite caracteristici). Îl tîrî pe toate străzile și bulevardele principale, să-i fixeze cîteva puncte de reper în orașul necunoscut. C. PETRESCU, C. vezi 48. O clipă, animalul se oprește înghețat E pierdut!... Ochii turburi caută încotrova un punct de scăpare. CARAGIALE, O. II

14.
       • Punct mort vezi mort. Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, servind Ia orientarea în spațiu ( vezi răsărit, apus, miazănoapte, miazăzi). Pentru a ajunge aici, de la nord, de la răsărit sau din orice parte a punctelor cardinale, trebuie să mergi cîte o sută de kilometri printr-un defileu îngust de munți stîncoși. BOGZA, Ț.

12. (figurat) Proclamarea unei constituții era punctul cardinal al revoluției [din 1789]. CAMIL PETRESCU, T. II 562. Unul preface toată limba în «iune» altul în «ție»... de nu știi cum să te întorci între aceste patru puncte cardinale a gramaticilor. RUSSO, O. 54. Punct de ochire = locul în țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire. Punct de agitație vezi agitație.

5. Temperatura la care se produce un anumit fenomen. Punct de fierbere. Punct de topire.

6. Moment, stadiu, fază, etapă de dezvoltare. Încet cîte încet neamul se priface în popol sau nație... istoria... stă un minut la punctul acela unde viața tradițiilor se priface în viața istorică. RUSSO, S. 97.
       • Locuţiune adverbiala Pînă la un (sau la acest) punct = pînă la o anumită limită, etapă; într-un anumit grad, într-o anumită măsură. (Atestat în forma punt) Pînă la acest punt, sîntem încredințați că toți bărbații de stat ai Romîniei stau într-un perfect acord. ODOBESCU, S. III 380.
       • Expresia: Pînă la ce punct = în ce măsură, pînă unde...

– plural și: (învechit) puncturi (FILIMON, C. 263).

– Variantă: (învechit) punt, punturi (ODOBESCU, S. A. 479, KOGĂLNICEANU, S. 117), substantiv neutru

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



PUNCT
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT substantiv neutru

1. element fundamental în geometrie, reprezentat de intersecția a două linii.
       • punct de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată.
       • semn mic și rotund ca o împunsătură de acuzativ
       • a pune punctul pe i = a ataca esențialul într-o problemă, a spune ce era mai important.

2. loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva.
       • punct medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă (uzină, șantier etc.).
       • loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor.
       • punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță.

3. loc, regiune, parte.

4. valoare a unei mărimi la care se produce un fenomen specific.
       • punct critic = stare critică; punct mort = a) moment în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiții, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor.

5. unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport, în jocuri de societate etc.

6. semn de punctuație mic și rotund (.) care se pune la sfârșitul unui enunț pentru a marca o pauză, o abreviere sau, în matematică, după o cifră, însemnând efectuarea unei înmulțiri etc.
       • punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește linia de ochire; punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm.
       • pată mică rotundă pe un fond alb de culoare.

7. model al unei broderii, dantele, cusături etc.

8. parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol; paragraf.

9. chestiune, problemă.
       • punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; punct de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe punctul de a... = a fi gata să...

10. aspect, ipoteză, situație; fază, treaptă, perioadă.
       • a pune ceva la punct = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta. (< latina punctum, după limba franceza point)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

PUNCT
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT substantiv neutru

I.

1. Element fundamental al geometriei, reprezentat de intersecția a două linii.
       • Punct de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată.
♦ Semn mic și rotund ca o împunsătură de acuzativ

2. Loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva.
♦ Loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor.
       • Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță.

3. Loc, regiune, parte.

4. Temperatura la care un corp își schimbă starea.
       • Punct mort = a) momentul în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul în timpul unei competiții când organismul sportivului, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor.

5. Unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport.

II.

1. Semn grafic mic și rotund care se pune la sfârșitul unei fraze pentru a marca o pauză etc.
       • Punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm.

2. Parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol, paragraf.

3. Chestiune, problemă.
       • Punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere.

4. Aspect, ipostază, situație; fază, treaptă, perioadă. [plural -te, (învechit) -turi, variantă punt substantiv neutru / < latina punctum, conform limba franceza point, italiana punto].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PUNCT
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT loc determinat în spațiu în care se desfășoară o activitate având caracter aviatic. Echipa repartizată pentru zbor aceluiași instructor stă la un anumit punct. Punctul de aterizare este zona în care are loc aterizarea sau în care a fost planificată aceasta. Punctul fix este locul special amenajat pentru executarea aterizărilor de precizie. Punctul inițial al traiectului de zbor reprezintă materializarea pe hartă a începutului traiectului. În teren acesta se stabiliește la verticala aerodromului de decolare sau printr-un reper caracteristic apropiat (15-20 Km) și indicat pe radiofar. Acest punct se stabilește și pentru înapoierea la aerodromul de bază după îndeplinirea misiunii, pentru adunarea formațiilor de avioane și constituirea dispozitivului de zbor de întoarcere. Punctul final al traiectului de zbor, materializează punctul terminus al zborului, în principiu la verticala aerodromului de aterizare, fiind marcat cu un radiofar. Punctul de schimbare tronson, rezultate ale împărțirii în tronsoane prin puncte intermediare, dar care în cazul inflexiunilor primesc această denumire.
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici



PUNCT
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT substantiv, adverb, interjecție

1. substantiv (lingvistică) (învechit) picătură, soroacă. (A pus punct la sfîrșitul frazei.)

2. substantiv (lingvistică) puncte de suspensie = puncte-puncte (la plural); puncte-puncte = puncte de suspensie (la plural); punct și virgulă = (Transilvania) comă punctată, (învechit) semicolon.

3. substantiv (medicina) comedon.

4. substantiv articol, paragraf, (învechit) cap, pont. (punct dintr-o lege.)

5. substantiv (juridic) clauză, condiție, dispoziție, prevedere, stipulare, stipulație, termen, (învechit și popular) tocmeală, (învechit) șart. (punct dintr-o convenție.)

6. substantiv locuțiune (În diferite punct ale orașului.)

7. substantiv etapă, fază, moment, stadiu, (figurat) treaptă. (Verificați lucrarea în fiecare punct al ei.)

8. substantiv punct de vedere = opinie, părere, (învechit și popular) socotință, (învechit) proces, socoată. (Care e punct tău în această problemă?)

9. adverb exact, fix, precis, (figurat) matematic. (punct la orele 9.)

10. interjecție ajunge!, atît!, basta!, destul!, gata!, isprăvește!, încetează!, sfîrșește!, stai!, stop!, termină!, (regional) halt!, (familial și peiorativ) ho!

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

punct
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru punct:
punct, semn cu două întrebuințări în notația (1) muzicală actuală:

1. P. poate fi pus la dreapta unei valori* de note* sau pauze* pentru a-i prelungi durata*. Se numește p. de prelungire și poate fi simplu (prelungește durata notei cu 1/2 din valoarea ei), dublu (prelungește durata cu 3/4 din valoarea ei), sau triplu (prelungește durata cu 7/8 din valoarea ei). P. de prelungire a duratei, în funcție de rolul pe care îl are în cadrul măsurii*, poate fi p. augmentativ (ritmic) atunci când prelungește valoarea unui timp binar*, într-o măsură binară (augmentația valorilor binare) și, poate fi p. constitutiv (metric, complementar) atunci când adaugat unei valori binare contribuie la formarea valorilor ternare*, a metrilor ternari.

2. P. se poate pune deasupra sau dedesubtul unei valori de note. În acest caz el indică scurtarea valorii de notă cu 1/2, fiind echiv. cu staccato*. [ vezi punctum (2)].

Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

punct
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru punct:
punct n.

1. geometrie porțiune de spațiu considerată cu cele mai mici dimensiuni ce se poate imagina: linia se compune din puncte;

2. loc determinat: punct de plecare;

3. foarte mică întindere: pământul e un punct în univers;

4. semn de punctuațiune;

5. semn care se pune pe i;

6. chestiune de hotârît: să lămurim acest punct;

7. parte importantă: iată punctul capital;

8. moment preciz: pe punctul de a pleca; puncte cardinale, cele ce divid orizontul în patru părți egale și anume: N. S. E. și vezi;

9. obiect, totalitate de obiecte ce se pot vedea bine: sunt frumoase puncte de vedere în acest parc;

10. figurat mod de a considera lucrurile: punctul nostru de vedere e fals.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

punct
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru punct:
punct (púncte), substantiv neutru –

1. Semn (grafic). –

2. Figură geometrică, valoare. –

3. Parte, moment, etapă. –

4. Unitate de măsură. latina punctum (secolul XVIII). Este dubletul lui pont.

– derivat punct(u)a, verb, din limba franceza ponctuer; punctual, adjectiv, din limba franceza ponctuel; punctualitate, substantiv feminin, din limba franceza ; punctuați(un)e, substantiv feminin, din limba franceza ; puncțiune, substantiv feminin, din limba franceza ; contrapunct, substantiv neutru, din limba franceza contrepoint.
Forme diferite ale cuvantului punct: púncte

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

PUNCT
Dicționarul intern dexonline dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT, púncte, (matematică, în sint.) Punct de acumulare (față de o mulțime de puncte dată) = Punct cu proprietatea că orice vecinătate a sa include cel puțin un punct ce aparține mulțimii date. [MW][1]
Definiție sursă: Dicționar intern dexonline

punct
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru punct:
punct substantiv neutru, plural púncte (silabe punc-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

punct
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru punct:
punct substantiv neutru, plural púncte (punc-te)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PUNCT
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUNCT:
PUNCT substantiv verbal poloneză
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

punct
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru punct:
punct substantiv verbal poloneză
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'PUNCT'
PÚNCHERPUNCHEURPUNCHING-BALLPUNCIPUNCTPUNCTÁPUNCTÁJPUNCTÁRPUNCTÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL punct
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului punct dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A pus punct la sfîrșitul frazei.
Punct dintr-o lege.
Punct dintr-o convenție.
Substantiv locuțiune În diferite punct ale orașului.
Verificați lucrarea în fiecare punct al ei.
Care e punct tău în această problemă? 9.
Punct la orele 9.
A pus punct la sfârșitul frazei.
Substantiv locuțiune În diferite punct ale orașului.

GRAMATICA cuvântului punct?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului punct.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul punct poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul punct sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul punct are forma: púnct
    VEZI PLURALUL pentru punct la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE punct?
Vezi cuvântul punct desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul punct?
[ punct ]
Se pare că cuvântul punct are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL punct
Inţelegi mai uşor cuvântul punct dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Două puncte = semn de punctuație constînd din două puncte așezate unul deasupra altuia și folosite pentru a arăta că urmează o vorbire directă, o enumerare, o explicare sau o concluzie
Punct și virgulă = semn de punctuație constînd dintr-un punct așezat deasupra unei virgule și folosit pentru a despărți părțile componente ale unei perioade
Puncte de suspensie sau puncte-puncte = semn de punctuație constînd din trei puncte așezate în linie orizontală și folosit pentru a arăta o întrerupere a gîndirii sau o omisiune într-o frază; b semn grafic folosit după un cuvînt prescurtat printr-o literă sau prin mai multe;semn grafic deasupra literelor «i» și «j»
Expresia: A pune punctul pe i = a preciza, a sublinia ceea ce e esențial, a spune exact ceea ce trebuie într-o chestiune
Rar, în expresie Punct de întrebare = semn de întrebare vezi întrebare; figurat întrebare rămasă fără răspuns
locuțiune adjectiv și adverb Pe puncte = în baza dreptului conferit de cartelă; raționalizat
♦ Punct tipografic = unitate de măsură a lungimii, egală cu 0,376 mm, folosită pentru materialul tipografic literă, linie, spațiu etc
Neobișnuit Puncte de foc = procedeu terapeutic în anumite afecțiuni, constînd din aplicarea vîrfului incandescent al termocauterului pe locul bolnav; ardere, cauterizare
Punct de onoare = lucru care interesează onoarea cuiva; obligație care angajează prestigiul, autoritatea, reputația cuiva
Punct de plecare sau de pornire = locul de unde pleacă cineva; figurat începutul unei lucrări, al unei acțiuni
= a fi gata de
Punct de vedere = unghiul din care privește cineva o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; chip, fel, mod de gîndire
Din punct de vedere = în privința, sub raportul
Din punctul de vedere al cuiva = după felul cum privește cineva lucrurile
Din punct în punct sau punct cu punct = din fir în păr, pe larg; amănunțit, detaliat, dezvoltat
A pune un aparat la punct = a regla un aparat sau un sistem tehnic pentru a putea funcționa în condițiile dorite; figurat a potrivi lucrurile așa cum trebuie, fără a neglija nimic, a face să meargă bine, a aranja
A fi pus la punct = a fi aranjat, bine îmbrăcat
A pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu; a pune pe cineva la locul lui
Locuţiune adverbiala În legătură cu verbe de mișcare La punct = la momentul potrivit; la țanc
Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, servind Ia orientarea în spațiu vezi răsărit, apus, miazănoapte, miazăzi
Punct de ochire = locul în țintă în care trăgătorul potrivește precis linia de ochire
Locuţiune adverbiala Pînă la un sau la acest punct = pînă la o anumită limită, etapă; într-un anumit grad, într-o anumită măsură
Pînă la ce punct = în ce măsură, pînă unde
punct de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată
semn mic și rotund ca o împunsătură de acuzativ a pune punctul pe i = a ataca esențialul într-o problemă, a spune ce era mai important
punct medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă uzină, șantier etc
punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță
punct critic = stare critică; punct mort = a moment în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiții, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor
punct de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește linia de ochire; punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm
punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; punct de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe punctul de a
= a fi gata să
a pune ceva la punct = a a regla, a repara ceva; b a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la punct = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta
Punct de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată
Punct cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; punct de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță
Punct mort = a momentul în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b momentul în timpul unei competiții când organismul sportivului, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor
Punct tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm
Punct de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere
Substantiv lingvistică puncte de suspensie = puncte-puncte la plural; puncte-puncte = puncte de suspensie la plural; punct și virgulă = Transilvania comă punctată, învechit semicolon
Substantiv punct de vedere = opinie, părere, învechit și popular socotință, învechit proces, socoată
Substantiv lingvistică puncte de suspensie = puncte-puncte la plural; puncte-puncte vezi puncte de suspensie la plural; punct și virgulă = Transilvania comă punctată, învechit semicolon
Punct de acumulare față de o mulțime de puncte dată = Punct cu proprietatea că orice vecinătate a sa include cel puțin un punct ce aparține mulțimii date



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL punct

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala cu multă sau mare ușurință?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
muzicuță de gură
ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană
a fără greutate, fără efort; b cu indiferență, cu nepăsare; în mod superficial
într-o proporție neînsemnată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?