 | as |
|
| Punctare [ punc-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU punctare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului punctare în mai multe dicționareDefinițiile pentru punctare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUNCTARE: PUNCTÁRE, punctări, substantiv feminin Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – vezi puncta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUNCTARE: PUNCTÁRE, punctări, substantiv feminin Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. ♦ Indicarea cu punctatorul, pe suprafața unei piese, a unor repere care urmează să fie perforate. – vezi puncta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUNCTARE: PUNCTÁRE, punctări, substantiv feminin Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. (Contabilitate) Confruntare a înregistrărilor dintr-o anumită perioadă cu documentele de casă; control. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru PUNCTARE: PUNCTARE momentul în care o aeronavă atinge suprafața de aterizare. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCTARE: PUNCTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a puncta și rezultatul ei. [< puncta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru punctare: punctáre substantiv feminin (silabe punc-), genitiv dativ articulat punctării; plural punctări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru punctare: punctáre (punc-ta-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat punctắrii; plural punctắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'PUNCTARE' PUNCTPUNCTÁPUNCTÁJPUNCTÁRPUNCTÁREPUNCTÁTPUNCTAȚIÚNEPUNCTATÓRPUNCTAVERÁJ |
GRAMATICA cuvântului punctare? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului punctare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul punctare poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE punctare? Vezi cuvântul punctare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul punctare?[ punc-ta-re ] Se pare că cuvântul punctare are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plural?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul punctare are forma: punctări
