eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție punctator


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Punctator [ punc-ta-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU punctator PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului punctator în mai multe dicționare

Definițiile pentru punctator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PUNCTATÓR:
PUNCTATÓR, punctatoare, substantiv neutru Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare.

– Puncta + sufix -tor.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

PUNCTATÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PUNCTATÓR:
PUNCTATÓR, punctatoare, substantiv neutru Unealtă de oțel cu vârf conic ascuțit, cu ajutorul căreia se trasează (prin lovirea cu ciocanul) pe diverse piese metalice reperele unei perforații ulterioare.

– Puncta + sufix -tor.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

PUNCTATÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNCTATÓR:
PUNCTATÓR punctatoroáre n. Unealtă de oțel cu vârf ascuțit, folosită la executarea pe suprafața unei piese a unor semne asemănătoare cu punctul (în scopul unor perforații ulterioare). /a puncta + sufix punctatortor
Forme diferite ale cuvantului punctator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

PUNCTATÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PUNCTATÓR:
PUNCTATÓR, punctatoare, substantiv neutru Unealtă de oțel cilindrică, cu vîrf conic, cu care se punctează piesele prin lovire cu ciocanul, în vederea trasării lor.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

PUNCTATÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCTATÓR:
PUNCTATÓR substantiv neutru Unealtă de oțel cilindrică, terminată cu un vârf ascuțit, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. [< puncta + -tor].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

PUNCTATÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru PUNCTATÓR:
PUNCTATÓR substantiv neutru unealtă de oțel cu vârf conic, cu ajutorul căreia se marchează piesele; chernăr. (< puncta + -tor)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

punctator
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru punctator:
punctatór substantiv neutru (silabe punc-), plural punctatoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

PUNCTATOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNCTATOR:
PUNCTATOR substantiv (tehnic) chernăr, (rar) punctar.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

punctator
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru punctator:
punctatór (punc-ta-) substantiv neutru, plural punctatoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'PUNCTATOR'
PUNCTÁRPUNCTÁREPUNCTÁTPUNCTAȚIÚNEPUNCTATÓRPUNCTAVERÁJPUNCTBÁLpunctézPÚNCȚIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL punctator
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului punctator dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
PUNCTATÓR punctatoroáre n.
/a puncta + sufix punctatortor.

GRAMATICA cuvântului punctator?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului punctator.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul punctator poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul punctator sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul punctator are forma: punctatoáre
VEZI PLURALUL pentru punctator la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE punctator?
Vezi cuvântul punctator desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul punctator?
[ punc-ta-tor ]
Se pare că cuvântul punctator are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL punctator

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ursă, urse, substantiv feminin astronomie; livresc; în sintagma ursa mare sau mică?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
verbe care se conjugă după regulile generale ale conjugărilor
pluralul folosit în locul singularului în formule de adresare respectuoasă către cineva
carul-mare sau -mic, vezi car
într-o proporție neînsemnată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app