eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rapune


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Răpune [ ră-pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU răpune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului rapune în mai multe dicționare

Definițiile pentru rapune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a răpune
Verbul: a răpune (forma la infinitiv)
A răpune conjugat la timpul prezent:
  • eu răpun
  • tu răpui
  • el ea răpune
  • noi răpunem
  • voi răpuneți
  • ei ele răpun
VEZI VERBUL a răpune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂPUNE:
RĂPÚNE, răpún, verb

III. (Astăzi mai ales popular)

1. tranzitiv A lua cuiva viața, a ucide, a omorî; (sens atenuat) a doborî, a distruge, a înfrînge. În scurt timp e răpus de o congestie pulmonară. SADOVEANU, E. 231. N-ai putut răpune Destinul ce-ți pîndi făptura. ARGHEZI, vezi 117. Cu valul verb reflexiv:emilor ce curg Atîtea cîntece s-au dus, Și valul verb reflexiv:emilor ce curg Atîtea cîntece-a răpus. GOGA, P. 22. Să vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe taica. CARAGIALE, O. I 266.
       • (Cu complementul «capul», «viața», «zilele», figurat «inima») Păgînii au răpus capul lui Ion-vodă. SADOVEANU, O. I 489. Frigurile bălții și oftica răpuneau tot vieți fragede.

I. BOTEZ, ȘC. 86. Că cu cine-am petrecut Mi s-a dus, măre, s-a dus, Inimioara mi-a răpus. ANT. literar popular I 134. Copilaș cu cal de foc! Oprește negrul pe loc Că-i pică potcoavele Și-ți răpune zilele. ALECSANDRI, P. P. 107.
♦ reflexiv A-și pierde viața, a-și găsi moartea. Inima-i zvîcnește tare, viața-i parcă se răpune. EMINESCU, O. I 84. Radu-vodă... se răpusese de o groaznică și cumplită boală. ODOBESCU, S. I 70. Pe Cerna-n sus mulți voinici s-au dus... Și toți s-au răpus. TEODORESCU, P. P. 415.
       • reflexiv reciproc. Bizantinii se ucideau, mama pe fiul, fiul pe tată... dar nicicînd nu se răpuneau fără sfînta împărtășanie. DELAVRANCEA, O. II 160.
♦ A învinge într-o luptă de idei; a convinge. A avut mult bucluc și vorbă cu oamenii; dar, cum i-i obiceiul lui, i-a răpus pe toți și i-a împăcat. SADOVEANU, B. 37.

2. reflexiv (Rar) A se sinucide. Sărăcuț de maica mea!... S-a răpus domnul [inginer]. ODOBESCU, S. III 189.

– Forme gramaticale: perfectul simplu răpusei, participiu răpus.

– prezent industrie și: răpúi (SADOVEANU, O. VIII 218, DELAVRANCEA, O. II 121, TEODORESCU, P. P. 315).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

răpune
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru răpune:
răpúne (răpún, răpús), verb –

1. A învinge, a întrece. –

2. A pierde, a face să piardă. –

3. A extermina, a anihila, a suprima. –

4. A ucide. –

5. (reflexiv) A muri. latina rĕpōnĕre (Pușcariu 1436; Candrea-Dens., 1466; REW 7225), conform italiana rippore, prov. repondre, spaniolă reponer, portugheză repôr.

– derivat răpuitor, adjectiv (care ucide).
Forme diferite ale cuvantului rapune: răpún răpú

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

RĂPUNE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RĂPUNE:
RĂPÚNE, răpún, verb

III. tranzitiv (popular) A ucide, a omorî.
♦ reflexiv A-și pierde viața.
♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar.
♦ figurat A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [perfectul simplu răpusei, participiu răpus]

– latina reponere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RĂPUNE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RĂPUNE:
RĂPÚNE, răpún, verb

III. tranzitiv (popular) A ucide, a omorî.
♦ reflexiv A-și pierde viața.
♦ A doborî, a distruge, a înfrânge un adversar.
♦ figurat A învinge pe cineva într-o luptă de idei. [perfectul simplu răpusei, participiu răpus]

– latina reponere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

răpune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru răpune:
răpune verb vezi ASASINA. BATE. BIRUI. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. DISTRUGE. ÎMPOVĂRA. ÎNFRÎNGE. ÎNTRECE. ÎNVINGE. NĂPĂDI. NIMICI. OMORÎ. POTOPI. PRĂPĂDI. RĂZBI. SFĂRÎMA. SUPRIMA. UCIDE. ZDROBI. ZVÎNTA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

răpune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru răpune:
răpúne (a rapune) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpún, persoana a doua singular: tu răpúi, persoana întâi plural: noi răpúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răpuséi, persoana întâi plural: noi răpúserăm; conjunctiv prezent 3 să răpúnă; gerunziu răpunấnd; participiu răpús
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

răpune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru răpune:
răpúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpún, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răpuséi, persoana întâi plural: noi răpúserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural răpúnă; gerunziu răpunând; participiu răpús
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RAPUNE'
râpắurăpuitoáreRĂPUITÓRrăpúnRĂPÚNERĂPÚNERERĂPUNZĂTÓRrápurăRÂPURÓS

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL răpune
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului răpune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Răpúne a răpune popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele răpún, persoana a doua singular: tu răpúi, persoana întâi plural: noi răpúnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu răpuséi, persoana întâi plural: noi răpúserăm; conjunctiv prezent 3 să răpúnă; gerunziu răpunấnd; participiu răpús.

GRAMATICA cuvântului răpune?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului răpune.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul răpune poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul răpune sa indeplinească rolul de: verb

CUM DESPART ÎN SILABE răpune?
Vezi cuvântul răpune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul răpune?
[ ră-pu-ne ]
Se pare că cuvântul răpune are trei silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL răpune

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A lua vânt?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a din cale-afară, peste măsură; b căldură foarte mare, caniculă, arșiță
aparat aplicat etanș pe față pentru protecția împotriva gazelor de luptă
despre cai a porni, cu viteză mare scăpând de sub controlul conducătorului
timp de mai multe luni până într-un an
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app