 | as |
|
| Rechiziţie [ re-chi-zi-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU rechiziţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rechizitie în mai multe dicționareDefinițiile pentru rechizitie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZÍȚIE, rechiziții, substantiv feminin Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea unor bunuri (cai, vehicule, locuințe, alimente etc.) pentru nevoile armatei sau ale unor anumite autorități. Nu se putu răbda să nu-i mîngîie coama. Hei... de bună-seamă ești din rechiziție. CAMILAR, N. II 453. L-au luat pe taică-meu cu carul la rechiziție. STANCU, despre 214. • locuțiune adjectiv De rechiziție = luat, procurat pe cale de rechiziție, rechiziționat. Într-o căruță de rechiziție, prinsă ca de pe gîrlă, Milescu se-ntorcea de la cuartierul general de la Poiana la Băilești. despre ZAMFIRESCU, R. 201. • Expresia: A lua (ceva sau pe cineva) pe cale (sau ca) de rechiziție = a lua cu forța, verb reflexiv:înd-nevrînd. În dreptul lui Capșa, întîlnim pe alt prietin; îl luăm, fără vorbă multă, ca de rechiziție. CARAGIALE, substantiv neutru 203. – Variantă: rechizițiúne (ODOBESCU, S. III 578) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZÍȚIE rechizitiei forme Măsură excepțională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetățenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale (mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc.) în folosul armatei. [G.-D. rechiziției] /<fr. réquisition, germana Requisition Forme diferite ale cuvantului rechizitie: rechizitiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZÍȚIE, rechiziții, substantiv feminin Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din limba franceza réquisition, germana Requisition. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZÍȚIE, rechiziții, substantiv feminin Act prin care un organ al administrației de stat ia de la populație, în împrejurări excepționale, anumite lucruri cu obligația de restituire sau contra plată. – Din limba franceza réquisition, germana Requisition. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZÍȚIE substantiv feminin Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, variantă rechizițiune substantiv feminin / conform limba franceza réquisition, latina requisitio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZÍȚIE substantiv feminin măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< limba franceza réquisition, latina requisitio, germana Requisition) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rechiziție: rechizíție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat rechizíția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat rechizíției; plural rechizíții, articulat rechizíțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rechiziție: rechizíție (-ți-e) substantiv feminin, articulat rechizíția (-ți-a), genitiv dativ articulat rechizíției; plural rechizíții, articulat rechizíțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rechiziție: rechiziți(un)e forme ordin dat de autoritate spre a-i se pune la dispozițiune oameni sau lucruri: cai de rechiziție. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIE: RECHIZIȚIE substantiv (învechit) recrutație. (rechizitie în timp de război.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECHIZITIE' RECHEMÁRERÉCHIERECHÍNRECHIZÍTERECHIZÍȚIERECHIZIȚIONÁrechiziționálRECHIZIȚIONÁRERECHIZIȚIONÁT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RECHIZIȚIE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rechiziţie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RECHIZÍȚIE rechiziȚiei forme Măsură excepțională, aplicată, mai ales, în timp de război, prin care statul obligă cetățenii să cedeze temporar diferite bunuri materiale mijloace de transport, furaj, animale, localuri etc. RechiziȚie în timp de război. RechiziȚie în timp de război. |
GRAMATICA cuvântului RECHIZIȚIE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rechiziţie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RECHIZIȚIE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rechiziţie? Vezi cuvântul rechiziţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rechiziţie?[ re-chi-zi-ţi-e ] Se pare că cuvântul rechiziţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL RECHIZIȚIE Inţelegi mai uşor cuvântul rechiziţie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De rechiziție = luat, procurat pe cale de rechiziție, rechiziționat A lua ceva sau pe cineva pe cale sau ca de rechiziție = a lua cu forța, verb reflexiv:înd-nevrînd |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RECHIZIȚIE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial enciclopedie ambulantă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul rechiziție are forma: rechizíții
