 | as |
|
| Rechiziţiona [ re-chi-zi-ţi-o-na ] VEZI SINONIME PENTRU rechiziţiona PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rechizitiona în mai multe dicționareDefinițiile pentru rechizitiona din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rechiziționa (forma la infinitiv) A rechiziționa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONA: RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, verb I. tranzitiv A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [ pronunție: -ți-o-] – Din limba franceza réquisitionner. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONA: RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, verb I. tranzitiv A face rechiziție, a lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [ pronunție: -ți-o-] – Din limba franceza réquisitionner. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONA: RECHIZIȚIONÁ verb I. trecut A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. [pronume -ți-o-. / < limba franceza réquisitionner, conform latina requirere – a cere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rechiziționa: rechiziționá verb (silabe -ți-o-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu rechiziționéz, persoana a treia singular: el / ea și plural rechiziționeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONA: RECHIZIȚIONÁ, rechiziționez, verb I. tranzitiv A lua prin rechiziție, a supune rechiziției. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECHIZIȚIONA: RECHIZIȚIONÁ verb trecut a supune rechiziției. (< limba franceza réquisitionner) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rechiziționa: rechiziționá (a rechizitiona) (-ți-o-) verb, indicativ prezent 3 rechiziționeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECHIZITIONA' RÉCHIERECHÍNRECHIZÍTERECHIZÍȚIERECHIZIȚIONÁrechiziționálRECHIZIȚIONÁRERECHIZIȚIONÁTRECHIZIȚIÚNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rechiziționa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rechiziționa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rechiziționá a rechiziționa -ți-o- verb, indicativ prezent 3 rechiziționeáză. |
GRAMATICA cuvântului rechiziționa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rechiziționa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rechiziționa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rechiziţiona? Vezi cuvântul rechiziţiona desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rechiziţiona?[ re-chi-zi-ţi-o-na ] Se pare că cuvântul rechiziţiona are şase silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Atenție plurală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rechiziționa se conjugă: ei ele rechiziționeáză
