 | as |
|
| Recunoaştere [ re-cu-no-aş-te-re ] VEZI SINONIME PENTRU recunoaştere PE ESINONIME.COM definiția cuvântului recunoastere în mai multe dicționareDefinițiile pentru recunoastere din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOÁȘTERE (< recunoaște) substantiv feminin 1. Acțiunea de a recunoaște și rezultatul ei. 2. (psihologie) Proces al memoriei prin care ne dăm seama, în prezența unui obiect perceput anterior, că el a mai fost cunoscut de noi în trecut; identificare, după anumite trăsături caracteristice, a unui lucru, a unei persoane etc. care nu au fost cunoscute dinainte. • Semn de recunoastere = trăsătură distinctivă după care se recunoaște, se identifică o ființă sau un lucru. 3. (Dr.) Acceptarea, expresă sau tacită, de către un stat, a unei situații juridice nou create pe plan internațional (ex. apariția unui nou stat situație de independență dobândită de o națiune, venirea la putere a unui guvern nou, calitatea de beligerant a unui stat etc.). 4. (Dr.) Act prin care un copil nou născut în afară căsătoriei dobândește, pe temeiul manifestării de voință a părintelui (r. voluntară) sau al unei hotărâri judecătorești (r. forțată), o condiție juridică asemănătoare a celei a copilului născut din căsătorie. 5. (MILIT.) Activitate desfășurată în teren în scopul precizării hotărârii de luptă (r. comandantului) sau în scopul aflării posibilităților de deplasare (r. itinerarului). 6. (contabilitate) Procesul de încorporare în bilanț sau în contul de profit și pierdere a unui element care îndeplinește următoarele criterii: a) este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat să intre sau să iasă în sau din întreprindere; și b) elementul are o valoare sau un cost, care pot fi evaluate în mod credibil. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. 1. Admitere (a unui lucru ca bun, ca existent, ca valabil etc.); apreciere, considerație. Iașul romantic al bisericelor voievodale, aureolat de pulbere de ruini, recunoașterea publică a declinului capitalei Moldovei constituiau pentru scriitorii timpului ca o bucurie a suferinței. SADOVEANU, E. 6. 2. (juridic) Acordare de către stat a calității de cetățean unei persoane de altă cetățenie dar, aparținînd după origine populației de bază a statului respectiv. ♦ Declarare (de către tată) a unui copil ca legitim. ♦ (Diplomație) Admitere de către un guvern sau de către un stat a calității legale a altui guvern sau a altui stat de a-și exercita puterea și a avea relații diplomatice cu alte state. A adăogat că dorea să cunoască vederile excelenței-tale despre recunoașterea Republicei Franceze. GHICA, A. 32. 3. Activitate desfășurată de un militar sau un grup de militari, pentru a cunoaște amănunțit o porțiune de teren în vederea îndeplinirii misiunii de luptă. Un tînăr ofițer... c-o patrulă de marinari debarcă pe țărmul Sulinei, în recunoaștere. BART, E. 321. • (Poetic) Un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, B. 48. • Avion de recunoaștere vezi avion. ♦ (Rar) Unitate, formație militară care efectuează o asemenea acțiune. O recunoaștere inamică, tare cam de un escadron, a așteptat ascunsă într-o pădurice. CAMIL PETRESCU, U. N. 348. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOAȘTERE s. 1. identificare. (recunoastere unui infractor.) 2. (juridic) confirmare, întărire, validare. (recunoastere unui deputat.) 3. mărturisire. (recunoastere unei greșeli.) 4. acceptare, admitere. (recunoastere unui alt punct de vedere.) 5. apreciere, considerație. (recunoastere publică a meritelor sale.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOÁȘTERE substantiv feminin Acțiunea de a recunoaște și rezultatul ei. ♦ (juridic) Act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. [< recunoaște]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOÁȘTERE substantiv feminin acțiunea de a (se) recunoaște. • (juridic) act prin care un copil născut în afara căsătoriei dobândește o condiție juridică asemănătoare celei a copilului născut în căsătorie. (< recunoaște) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – vezi recunoaște. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUNOAȘTERE: RECUNOÁȘTERE, recunoașteri, substantiv feminin Acțiunea de a (se) recunoaște și rezultatul ei. – vezi recunoaște. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recunoaștere: recunoáștere substantiv feminin, genitiv dativ articulat recunoáșterii; plural recunoáșteri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Recunoaștere: Recunoaștere ≠ nerecunoaștere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recunoaștere: recunoáștere substantiv feminin cunoaștere Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RECUNOASTERE' recultiváreRECUMPĂNÍRECUMPĂNÍRERECUNOÁȘTERECUNOÁȘTERERECUNOSCĂTÓRRECUNOSCÚTRECUNOȘTÍNȚĂRECUPERÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recunoaștere Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recunoaștere dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Recunoaștere unui infractor. Recunoaștere unui deputat. Recunoaștere unei greșeli. Recunoaștere unui alt punct de vedere. Recunoaștere publică a meritelor sale. Recunoaștere unui infractor. Recunoaștere unui deputat. Recunoaștere publică a meritelor sale. |
GRAMATICA cuvântului recunoaștere? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recunoaștere. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recunoaștere poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE recunoaştere? Vezi cuvântul recunoaştere desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recunoaştere?[ re-cu-no-aş-te-re ] Se pare că cuvântul recunoaştere are şase silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL recunoaștere Inţelegi mai uşor cuvântul recunoaștere dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= trăsătură distinctivă după care se recunoaște, se identifică o ființă sau un lucru |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recunoaștere |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i umbla cuiva limba prin gură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul recunoaștere are forma: recunoáșteri
