eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție recunoscator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Recunoscător [ re-cu-nos-că-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU recunoscător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului recunoscator în mai multe dicționare

Definițiile pentru recunoscator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR:
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adjectiv Care recunoaște o binefacere primită, care poartă (cuiva) recunoștință. Trebuie să fiu și eu recunoscător măcar cît pot. REBREANU, R. II 81. Îți voi rămînea tare recunoscător pentru peșcheș. ODOBESCU, S. III 32. O, cît am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! NEGRUZZI, S. I

7.
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RECUNOSCĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR:
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adjectiv Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință.

– Recunoaște + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RECUNOSCĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR:
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, recunoscători, -oare, adjectiv Care recunoaște un serviciu, un bine ce i s-a făcut, care poartă (cuiva) recunoștință.

– Recunoaște + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

recunoscător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru recunoscător:
*recunoscătór, -oáre adjectiv (despre recunosc, după limba franceza reconnaissant). Plin de recunoștință, care recunoaște (cunoaște) binele primit.
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



RECUNOSCĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR:
RECUNOSCĂTÓR recunoscatoroáre (recunoscatoróri, recunoscatoroáre) Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + sufix recunoscatortor
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RECUNOSCĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTOR:
RECUNOSCĂTOR adjectiv îndatorat, obligat, (învechit) mulțumitor. (Îți rămîn recunoscator pentru serviciul făcut.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RECUNOSCĂTÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR:
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adjectiv Care poartă (cuiva) recunoștință. [După limba franceza reconnaissant].
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RECUNOSCĂTÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RECUNOSCĂTÓR:
RECUNOSCĂTÓR, -OÁRE adjectiv care poartă (cuiva) recunoștință. (după limba franceza reconnaissant)
Forme diferite ale cuvantului recunoscator: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

recunoscător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru recunoscător:
recunoscătór adjectiv masculin, plural recunoscătóri; forme singular și plural recunoscătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

recunoscător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru recunoscător:
recunoscător a. însuflețit de recunoștință.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

recunoscător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru recunoscător:
recunoscătór adjectiv masculin cunoscător
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RECUNOSCATOR'
RECUMPĂNÍRECUMPĂNÍRERECUNOÁȘTERECUNOÁȘTERERECUNOSCĂTÓRRECUNOSCÚTRECUNOȘTÍNȚĂRECUPERÁRECUPERÁBIL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL recunoscător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului recunoscător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RECUNOSCĂTÓR recunoscătoroáre recunoscătoróri, recunoscătoroáre Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine.
/a recunoaște + sufix recunoscătortor.
Îți rămân recunoscător pentru serviciul făcut.
Îți rămîn recunoscător pentru serviciul făcut.



GRAMATICA cuvântului recunoscător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului recunoscător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul recunoscător poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul recunoscător sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE recunoscător?
Vezi cuvântul recunoscător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul recunoscător?
[ re-cu-nos-că-tor ]
Se pare că cuvântul recunoscător are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL recunoscător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Cu noaptea-n cap?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a spune multe cu sinceritate și fără prudență, a spune și ce nu trebuie
reproducere a organismelor prin gameți masculi și femeli
dis-de-dimineață
a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app