 | as |
|
| Refutaţie [ re-fu-ta-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU refutaţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului refutatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru refutatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFUTAȚIE: REFUTÁȚIE, refutații, substantiv feminin (Franțuzism învechit) Respingere, combatere. Cred că nu merită o refutație, căci ar fi a da importanță acestei foi. BĂLCESCU, la GHICA, A. 545. Sînt lucruri serioase... și verb reflexiv:ednicesc refutații și nopți de neodihnă. RUSSO, S. 77. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refutație: refutáție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat refutáția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat refutáției; plural refutáții, articulat refutáțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refutație: refutáție (învechit) (-ți-e) substantiv feminin, articulat refutáția (-ți-a), genitiv dativ articulat refutáției; plural refutáții, articulat refutáțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFUTAȚIE: REFUTÁȚIE, refutații, substantiv feminin (Franțuzism învechit) Refutare, respingere, combatere. – Din limba franceza réfutation. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFUTAȚIE: REFUTÁȚIE, refutații, substantiv feminin (învechit) Refutare, respingere, combatere. – Din limba franceza réfutation. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUTAȚIE: REFUTÁȚIE substantiv feminin ((livresc)) Refutare, confutație. [Gen. -iei. / < limba franceza réfutation]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUTAȚIE: REFUTÁȚIE substantiv feminin refutare. (< limba franceza réfutation) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru refutație: refutație substantiv verbal REFUTARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFUTATIE' REFULÁTREFUTÁREFUTÁBILREFUTÁREREFUTÁȚIErefutațiúnerefutézREFÚZREFUZÁ |
GRAMATICA cuvântului refutație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refutație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul refutație poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE refutaţie? Vezi cuvântul refutaţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refutaţie?[ re-fu-ta-ţi-e ] Se pare că cuvântul refutaţie are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL refutație |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a bea în sănătatea sau în cinstea, pentru succesul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul refutație are forma: refutáții
