 | as |
|
| Refutare [ re-fu-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU refutare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului refutare în mai multe dicționareDefinițiile pentru refutare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru refutare: refutare forme 1. fapta de a refuta; 2. partea unui discurs în care se răspunde obiecțiunilor adversarului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REFUTARE: REFUTÁRE, refutări, substantiv feminin (învechit) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – vezi refuta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REFUTARE: REFUTÁRE, refutări, substantiv feminin (livresc) Acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutație. – vezi refuta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REFUTARE: REFUTÁRE, refutări, substantiv feminin (Franțuzism învechit) Acțiunea de a (se) refuta și rezultatul ei. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REFUTARE: REFUTÁRE substantiv feminin Acțiunea de a refuta; refutație. [< refuta]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru refutare: refutáre (livresc) substantiv feminin, genitiv dativ articulat refutắrii; plural refutắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru refutare: refutáre substantiv feminin, g,-d. articulat refutării; plural refutări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REFUTARE: REFUTARE substantiv (livresc) refutație. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'REFUTARE' REFULÁREREFULÁTREFUTÁREFUTÁBILREFUTÁREREFUTÁȚIErefutațiúnerefutézREFÚZ |
GRAMATICA cuvântului REFUTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului refutare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REFUTARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE refutare? Vezi cuvântul refutare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul refutare?[ re-fu-ta-re ] Se pare că cuvântul refutare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL REFUTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de calitate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul refutare are forma: refutắri
