eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție remite


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Remite [ re-mi-te ]
VEZI SINONIME PENTRU remite PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului remite în mai multe dicționare

Definițiile pentru remite din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a remite
Verbul: a remite (forma la infinitiv)
A remite conjugat la timpul prezent:
  • eu remit
  • tu remiți
  • el ea remite
  • noi remitem
  • voi remiteți
  • ei ele remit
VEZI VERBUL a remite CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMITE verb

1. a da, a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a transmite, (livresc) a confia, (învechit) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a remite o scrisoare.)

2. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a transmite, (popular) a băga. (I-a remite întreaga documentație).
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

REMITE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMÍTE, remít, verb

III. tranzitiv

1. A preda, a înmîna. A remite o scrisoare. ▭ Nu v-am remis încă hîrtiile, cheile. DEMETRIUS, C. 60. despre Florescu mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 674.

2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

REMITE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMÍTE, remít, verb

III. tranzitiv

1. A preda, a înmâna, a da.

2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie.

3. (Rar) A amâna.

– Din latina remittere (cu sensuri după limba franceza remettre).[1]
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

REMITE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMÍTE, remít, verb

III. tranzitiv

1. A preda, a înmâna, a da.

2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie.

3. (Rar) A amâna.

– Din latina remittere (cu sensuri după limba franceza remettre).[1]
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

REMITE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMÍTE verb

III. trecut

1. A înmâna, a da, a preda.

2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < latina remittere, conform limba franceza remettre].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

REMITE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMÍTE verb trecut

1. a înmâna, a preda, a încredința.

2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< latina remittere, după limba franceza remettre)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

remite
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru remite:
remíte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele remít; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural remítă; gerunziu remițând; participiu remís
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

remite
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru remite:
remíte (a remite) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele remít; conjunctiv prezent 3 să remítă; gerunziu remițấnd; participiu remís
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

remite
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru remite:
remite verb vezi AMÎNA. DEZMETICI. ÎNAPOIA. RECULEGE. REDA. REGĂSI. RESTITUI. REVENI. TREZI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

remite
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru remite:
remite vezi

1. a preda: a remite o scrisoare;

2. a amâna: a remite o afacere.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

REMITE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru REMITE:
REMÍTE verb

1. vezi înmâna.

 2. vezi preda.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'REMITE'
remisibilitáteREMISIÚNEREMISÍVremítREMÍTEremiténdăREMITÉNTREMITÉNȚĂREMÍTERE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL REMITE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului remite dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I-a remite o scrisoare.
I-a remite întreaga documentație.
Remíte a remite verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele remít; conjunctiv prezent 3 să remítă; gerunziu remițấnd; participiu remís.

GRAMATICA cuvântului REMITE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului remite.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul REMITE poate fi: verb,