eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție retentie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Retenţie [ re-ten-ţi-e ]
VEZI SINONIME PENTRU retenţie PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului retentie în mai multe dicționare

Definițiile pentru retentie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚIE substantiv feminin

1. Reținere, oprire.
♦ (juridic) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie.

2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție.

3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

4. (construcții) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, variantă retențiune substantiv feminin / conform limba franceza rétention, latina retentio].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

RETENȚIE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚÍE substantiv feminin

1. reținere, oprire.
       • reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie.
       • (figurat) stăpânire, înfrânare.

2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă.

3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< limba franceza rétention, latina retentio)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

RETENȚIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚIE, retenții, substantiv feminin

1. Oprire, reținere.
       • (juridic) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor.

2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate.

3. Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide sau gaze) care în mod obișnuit sunt eliminate prin orificiile naturale.

4. (chimie) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Variante: retențiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza rétention, latina retentio, -onis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RETENȚIE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚIE retentiei forme

1) Întrerupere a unei acțiuni; oprire; reținere.
       • Drept de retentie drept pe care îl are creditorul de a păstra zălogul luat de la debitor, până când acesta va achita întreaga datorie.

2) Reținere și acumulare în organism a unor substanțe (lichide, gaze) care sunt eliminate în mod obișnuit.

3) Acumulare a unui curs de apă în bazine amenajate, pentru a evita pagubele. Baraj de retentie.

4) chimie Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [G.-D. retenției; silabe -ți-e] /<fr. rétention, latina retentio, retentieonis
Forme diferite ale cuvantului retentie: retentiei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RETENȚIE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚIE, retenții, substantiv feminin

1. Oprire, reținere.
       • (juridic) Drept de retenție = drept acordat unei persoane (obligată să restituie cuiva ceva) de a păstra un lucru, pînă i se achită ce i se datorează.

2. (medicină) Funcționare defectuoasă a unor glande cu secreție externă, care are drept rezultat dificultatea sau imposibilitatea eliminării materiilor de excreție; dificultatea de a elimina aceste materii.

3. (chimie) Proprietate a unor substanțe pastoase de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen.

– Variantă: retențiúne (BABEȘ, O. A. I 447) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RETENȚIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚIE, retenții, substantiv feminin

1. Oprire, reținere. (juridic) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor.

2. Acumulare a apei pe calea unui curs de apă, în bazine special amenajate.

3. Reținere în cavitățile organismului sau în țesutul interstițial al lichidelor ori gazelor care în mod obișnuit sunt eliminate.

4. (chimie) Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. [Variante: retențiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza rétention, latina retentio, -onis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

retenție
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru retenție:
reténție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat reténția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat reténției; plural reténții, articulat reténțiite (silabe -ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

retenție
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru retenție:
reténție (-ți-e) substantiv feminin, articulat reténția (-ți-a), genitiv dativ articulat reténției; plural reténții, articulat reténțiile (-ți-i-)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RETENȚIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETENȚIE s.

1. (medicina) (regional) zăpreală. (retentie urinară.)

2. (tehnic) reținere. (Baraje de retentie.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RETENȚIE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RETENȚIE:
RETÉNȚIE substantiv verbal oprire, reținere.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

retenție
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru retenție:
retenție substantiv verbal OPRIRE. REȚINERE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'RETENTIE'
RETASÚRĂREȚEÁreteácănretehnologizáRETÉNȚIERETENȚIÚNERETENTÍVRETENTIVITÁTEreterádă

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL retenție
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului retenție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
RETÉNȚIE retenției forme 1 Întrerupere a unei acțiuni; oprire; reținere.
       • Drept de retenție drept pe care îl are creditorul de a păstra zălogul luat de la debitor, până când acesta va achita întreaga datorie.
Baraj de retenție.
Rétention, latina retentio, retențieonis.
Retenție urinară.
Baraje de retenție.
Retenție urinară.
Baraje de retenție.

GRAMATICA cuvântului retenție?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului retenție.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul retenție poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul retenție sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul retenție are forma: reténții
VEZI PLURALUL pentru retenție la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE retenţie?
Vezi cuvântul retenţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul retenţie?
[ re-ten-ţi-e ]
Se pare că cuvântul retenţie are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL retenție
Inţelegi mai uşor cuvântul retenție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ juridic Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie
juridic Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor
juridic Drept de retenție = drept acordat unei persoane obligată să restituie cuiva ceva de a păstra un lucru, pînă i se achită ce i se datorează
Juridic Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un gaj până la achitarea completă a datoriei de către debitor

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL retenție

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Instalație frigorigenă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare literară etc
phlegethon
parte componentă a unei instalații frigorifice, în care, prin consum de energie, agentul frigorigen își modifică continuu starea de agregare, producând frig
sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din orientul antic
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app