 | as |
|
| Retor [ re-tor ] VEZI SINONIME PENTRU retor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului retor în mai multe dicționareDefinițiile pentru retor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru retor: rétor (rétori), substantiv masculin – Orator. – Variante învechit ritor. în franceză rhéteur și anterior (secolul XVIII, conform Gáldi 246), din limba neogreacă ῥήτωρ. – derivat retoric, adjectiv; retorică, substantiv feminin, din limba franceza ; ritos, adjectiv (clar, deschis), din limba neogreacă ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adjectiv (învechit, retoric); ritorie, substantiv feminin (învechit, retorică, discurs). Forme diferite ale cuvantului retor: rétori Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RETOR: RÉTOR, retori, substantiv masculin 1. (În antichitatea greco-romană) Profesor de retorică. 2. Orator. (Atestat în forma ritor) Filozofi, poeți și ritori înțelepți cu adîncime. CONACHI, P. 304. – Variantă: (învechit) rítor substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru retor: *rétor m. (latina rhétor, rhétoris, despre vgr. rétor, rétoros. vezi ritor). Profesor de retorică la vechiĭ Grecĭ (ca Gorgias) și la Romanĭ. Astăzĭ, orator enfatic care vorbește după regulele retoriciĭ, dar sec în fond. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RETOR: RÉTOR retori m. 1) (în antichitatea greco-romană) Profesor de retorică. 2) învechit Persoană care putea ține un discurs în public, făcând uz de un stil elevat; orator. /< limba neogreacă rítor, latina rhetor, retororis Forme diferite ale cuvantului retor: retori Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RETOR: RÉTOR, retori, substantiv masculin 1. (În antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [Variante: (învechit) rítor substantiv masculin] – Din limba neogreacă rítor, latina rhetor, -oris. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RETOR: RÉTOR, retori, substantiv masculin 1. (În Antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [Variante: (învechit) rítor substantiv masculin] – Din limba neogreacă rítor, latina rhetor, -oris. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru retor: retor m. 1. cel ce predă retorica; 2. cel ce vorbește cu emfază, care se ocupă numai de formă în paguba fondului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru RETOR: RÉTOR substantiv masculin 1. (Ant.) Profesor de retorică. 2. Orator. [conform latina, greacă rhetor, italiana retore, limba franceza rhéteur]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru RETOR: RÉTOR substantiv masculin 1. (ant.) profesor de retorică. 2. orator. (< limba neogreacă ritor, latina rhetor) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RETOR: RETOR substantiv orator, (prin Bucovina) predicant. (Un mare retor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru retor: rétor substantiv masculin, plural rétori Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru retor: rétor substantiv masculin, plural rétori Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'RETOR' reto-románRETOPÍRETOPÍRERETOPÍTRÉTORretorcáretorcábilRETÓRICRETÓRICĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RETOR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului retor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii RÉTOR retori m. /< limba neogreacă rítor, latina rhetor, retororis. Un mare retor. |
GRAMATICA cuvântului RETOR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului retor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RETOR poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE retor? Vezi cuvântul retor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul retor?[ re-tor ] Se pare că cuvântul retor are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RETOR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se strica calimera?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul retor are forma: rétori
