 | as |
|
| Rumega [ ru-me-ga ] VEZI SINONIME PENTRU rumega PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rumega în mai multe dicționareDefinițiile pentru rumega din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rumega (forma la infinitiv) A rumega conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUMEGA: RUMEGÁ, rúmeg, verb I. 1. intranzitiv (Despre animalele rumegătoare) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. Se trezea cu mult înaintea zorilor. Asculta un timp cum rumegă boii la cară, apoi îi pătrundeau în auz alte zgomote ale pustiei. SADOVEANU, M. C. 35. Într-o curte mare rumegă, culcate, două vaci ungurești. REBREANU, I. 10. Cămilele și-au pregătit siesta Și rumegă culcate lîngă cort. TOPÎRCEANU, P. 72. 2. tranzitiv A mesteca ceva în gură. Trecură întăi feciorii de împărați, îmbrăcați în zale și în aur, pe cai ce-și rumegau frînele în spume. VISSARION, B. 33. • figurat Voievodul rămase tăcut, cu o mișcare necontenită a fălcilor, rumegînd în măsele neliniște și mînie. SADOVEANU, forme J. 186. Tolăniți pe lîngă ape, Munții rumegă tăcere. LESNEA, I. 145. ♦ (Depreciativ, despre oameni) A mînca. Nici de la nașu-său nu a mai căpătat ce să rumege... cu ce să-și îndoape foalele. RETEGANUL, P. I 60. 3. tranzitiv figurat A medita pe îndelete asupra unui lucru, a-l examina îndelung, a-l relua mereu în cercetare. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gînduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare. REBREANU, R. I 133. L-a lăsat pe Ion să-și rumege bucuria, nedumerirea și teama. POPA, vezi 311. Aceste lucruri, pe care Radu le rumegase multă verb reflexiv:eme în capul lui... i se păreau foarte limpezi. VLAHUȚĂ, O. A. 114. Vulpoiul, rumegînd în mintea lui alte nezdrăvănii, îl rugă să-i dea voie a se duce mai întîi la o mănăstire. ODOBESCU, S. III 240. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru rumega: rumegá (rúmeg, rumegát), verb – (Despre animale) A mesteca a doua oară mîncarea întoarsă din stomac. – Variante Bucovina rumuga. Mr. aroamig, aromigare, megl. rumig(ari). latina rŭmĭgāre (Pușcariu 1483; REW 7440), conform italiana rugumare (ven. rumegar, sard. arrumigare, versil. romicare), prov. romier, vezi limba franceza rungier, spaniolă, cat. rumiar, portugheză romiar. – derivat rumegător, adjectiv (care rumegă); rumegătură (variantă rugumătură), substantiv feminin (pilitură de ferăstrău); rumeguș, substantiv neutru (Muntenia, particule de lemn care cad la tăiere). Din limba română provin rut. rumegaty, remenuvaty (Miklosich, Wander., 11; Candrea, Elemente, 401). Forme diferite ale cuvantului rumega: rúmeg rumegá Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUMEGA: RUMEGÁ, rúmeg, verb I. 1. intranzitiv (Despre rumegătoare; la persoană 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranzitiv A mesteca ceva în gură; (deprindere; despre oameni) a mânca mult și încet. 3. tranzitiv figurat A medita pe îndelete asupra unui fapt, a-l examina îndelung. – latina rumigare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUMEGA: RUMEGÁ, rúmeg, verb I. 1. intranzitiv (Despre rumegătoare; la persoană 3) A mesteca a doua oară mâncarea întoarsă din stomac. 2. tranzitiv A mesteca ceva în gură; (deprindere; despre oameni) a mânca mult și încet. 3. tranzitiv figurat A medita pe îndelete asupra unui fapt, a-l examina îndelung. – latina rumigare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rumega: rumegá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rúmeg, persoana a treia singular: el / ea și plural rúmegă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUMEGA: RUMEGA verb (franțuzism) a rumina. (Vitele rumega.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rumega: rumegá (a rumega) verb, indicativ prezent 3 rúmegă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUMEGA: RUMEGÁ verb vezi mânca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rumega: rumega verb vezi MÎNCA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUMEGA' RumceniRUMEANȚEVrumedénierúmegRUMEGÁRUMEGÁRERUMEGÁTRUMEGĂTOÁRERUMEGĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL rumega Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rumega dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vitele rumega. Vitele rumega. Rumegá a rumega verb, indicativ prezent 3 rúmegă. |
GRAMATICA cuvântului rumega? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rumega. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul rumega poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE rumega? Vezi cuvântul rumega desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rumega?[ ru-me-ga ] Se pare că cuvântul rumega are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL rumega |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: pita-vacii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rumega se conjugă: ei ele rúmegă
