 | as |
|
| Ruşina [ ru-şi-na ] VEZI SINONIME PENTRU ruşina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului rusina în mai multe dicționareDefinițiile pentru rusina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a rușina (forma la infinitiv) A rușina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RUȘINA: RUȘINÁ, rușinez, verb I. 1. reflexiv A-i fi cuiva rușine, a fi cuprins de rușine, a se jena. Ș-atîta mă laudă, că foarte mă rușinez și mă doare-n suflet că nu sînt așa cum spune mămuca. VLAHUȚĂ, O. A. 428. Se rușina să-și spună pățania. RETEGANUL, P. I 63. • figurat Satul Broștenii fiind împrăștiat mai ca toate satele de la munte, nu se rușina lupul și ursul a se arăta ziua mare prin el. CREANGĂ, A. 26. ♦ tranzitiv factitiv A face pe cineva să-i fie rușine. Eu trăgeam cu coada ochiului... fierbeam în mine, dar nu verb reflexiv:eam să spui cucoanelor. – Rezon! ca să nu le rușinezi. CARAGIALE, O. I 46. ♦ A se simți stingherit, încurcat; a se sfii (în fața cuiva). Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele. REBREANU, R. I 264. Eu de-aș fi flăcău odată Nu m-aș rușina de-o fată Nicidecum. COȘBUC, P. I 239. 2. tranzitiv (Învechit șl arhaizant) A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. Se aduseră toți verb reflexiv:acii... rămaseră însă rușinați, care n-avură ce-i face. ISPIRESCU, L. 311. Na, c-a spart ghergheful! Ei, da m-ai rușinat urît, măi badeo. ALECSANDRI, T. I 46. ♦ A necinsti, a dezonora. A cunoscut... pe boierul care-i rușinase logodnica în tinereță. SADOVEANU, O. VII 367. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru RUȘINA: RUȘINÁ, rușinéz, verb I. rusina (din roșí + sufix expresiv -ina, ca și la clătí > clătiná, tâmpí > (în)tâmpiná, hâțâí > hâțâná sau împopoțá > împopoțoná, pare cea mai bună explicație; celelalte ipoteze obișnuiesc să se bazeze pe rușine, reducându-se la un latina *rosīnus = roz, latina *russiōnem ori *rossiōnem sau la *rușiciune (< roșí)) Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RUȘINA: RUȘINÁ, rușinez, verb I. 1. reflexiv A-i fi cuiva rușine, a se jena. ♦ A se simți stingherit, a se sfii. 2. tranzitiv A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (învechit și popular) A necinsti, a dezonora. – Din rușine. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RUȘINA: RUȘINÁ, rușinez, verb I. 1. reflexiv A-i fi cuiva rușine, a se jena. ♦ A se simți stingherit, a se sfii. 2. tranzitiv A face ca cineva să se simtă jenat, încurcat; a face de batjocură. ♦ (învechit și popular) A necinsti, a dezonora. – Din rușine. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RUȘINA: RUȘINA verb a se jena, a se sfii, (învechit și regional) a se stînjeni, (învechit) a se scăndăli, a se stidi, (regional figurat) a se teși. (Hai, nu te rusina, spune!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rușina: rușiná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu rușinéz, persoana a treia singular: el / ea și plural rușineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rușina: rușina verb vezi BATJOCORI. ÎNJOSI. NECINSTI. SILUI. UMILI. VIOLA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rușina: rușiná (a rusina) verb, indicativ prezent 3 rușineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru rușină: rușínă, vezi rășină. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RUȘINA: RUȘINÁ verb vezi sfii. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'RUSINA' RUSIFICÁTRUȘIÍRUȘII-MUNȚIRusinRUȘINÁRUȘINÁRERUȘINÁTRUȘINĂTÓRRUȘÍNE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL RUȘINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ruşina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Hai, nu te ruȘina, spune!. Rușiná a ruȘina verb, indicativ prezent 3 rușineáză. |
GRAMATICA cuvântului RUȘINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ruşina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul RUȘINA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ruşina? Vezi cuvântul ruşina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ruşina?[ ru-şi-na ] Se pare că cuvântul ruşina are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL RUȘINA Inţelegi mai uşor cuvântul ruşina dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeRusina din roșí + sufix expresiv -ina, ca și la clătí > clătiná, tâmpí > întâmpiná, hâțâí > hâțâná sau împopoțá > împopoțoná, pare cea mai bună explicație; celelalte ipoteze obișnuiesc să se bazeze pe rușine, reducându-se la un latina *rosīnus = roz, latina *russiōnem ori *rossiōnem sau la *rușiciune < roșí |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL RUȘINA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cameră mobilată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul rușina se conjugă: ei ele rușineáză
