eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție scrie


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Scrie [ scri-e ]
VEZI SINONIME PENTRU scrie PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului scrie în mai multe dicționare

Definițiile pentru scrie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a scrie
Verbul: a scrie (forma la infinitiv)
A scrie conjugat la timpul prezent:
  • eu scriu
  • tu scrii
  • el ea scrie
  • noi scriem
  • voi scrieți
  • ei ele scriu
VEZI VERBUL a scrie CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












SCRIE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SCRIE:
SCRÍE, scriu, verb

III.

1. intranzitiv A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii. Și învață, domnule, ca un diac. Scrie, cetește groaznic. NEGRUZZI, S. I 59. Lasă robii din robie Să-i învăț la carte-a scrie. ȘEZ. IV

10. C-o mînă pe carte scrie Și cu alta-mi face mie Să merg la cănțelărie, Să mă-nvăț și eu a scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 26.
       • Expresia: (Formulă folosită în basme) De (sau pe) cînd scria (sau, reflexiv, se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi. A fost odată ca niciodată... De cînd se scria musca pe părete. ISPIRESCU, L.

1.
       • tranzitiv (Complementul indică semnul sau cuvîntul reprezentat prin el) În pădure duce-m-aș Frunză verde rumpere-aș, Pe genuche pune-o-aș, Slovă neagră scriere-aș. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 129. (Poetic) Peste cuvintele săpate-n piatră Ploaia și vîntul scriu încet: uitare. BENIUC, M. 127.
♦ tranzitiv impersonal A se afla scris. Pe pachet scria: (Scrieri a lui despre Scavinschi). NEGRUZZI, S. I 209.
       • Expresia: A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea sau citi pe fața cuiva. Dar ce văd? întristarea ți-e scrisă pe obraz. BOLINTINEANU, O. 200.
♦ tranzitiv A acoperi cu semne grafice, prin extensie cu orice fel de semne, de figuri. Un frac fără mînice, abia înseilat, pre care îl scrie calfa pe la toate încheieturile cu credă. NEGRUZZI, S. I 238. Mai trimite-mi cîte-o carte Și n-o scrie cu cerneală... O scrie cu argințel Că de-acela-i puțintel. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 117.
       • Expresia: (Popular) A scrie ouă = a încondeia ouă, a picta ouă (cu vopsea roșie și cu flori de culori diferite).
♦ tranzitiv A completa cu textul necesar. D-le Cațavencu, fii bun, scrie-i, mă rog, votul acestui onest cetățean. CARAGIALE, O. I 175.

2. tranzitiv figurat A trasa, a contura, a schița. De-acolo au văzut valea cea largă a Siretului, unde curge o apă domoală, scriind cotituri între lunci vechi. SADOVEANU, N. P. 143. Poala lungă a rochiei ei de mireasă scria pe pămînt valuri obosite, înflorite de spumă. ANGHEL, PR. 21.
       • reflexiv Zburau paseri negre pe sus și pornea o adiere de vînt dinspre depărtarea Dunării; atunci se scria pe marginea orizontului o linie de purpură. SADOVEANU, M. C. 35. Soarele ți s-a scrie în frunte, Doi luceaferi În umerile obrazului. MARIAN, Î. 16.
♦ A întipări, a imprima. Roțile din față, cu creasta lor tăioasă, își scriau adînc urma pe pămînt. DUMITRIU, vezi L. 110.
       • (reflexiv, în expresie) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna (la chip) cu cineva. S-a scris în partea lui bunicu-său. SANDU-ALDEA, U. P. 83.

3. intranzitiv A-și exprima, a-și formula gîndurile, ideile în scris; (în special) a compune opere literare. Am scris și eu. Mi-am zugrăvit anii copilăriei cu obiceiurile, cu puținele bucurii și cu lumina colțului nostru de țară. SADOVEANU, E. 107. Tot citind, a început și el să scrie. REBREANU,

I. 62. De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu? EMINESCU, O. I 137.
       • tranzitiv (Complementul indică opera) Eminescu el însuși scrie doine și cîntece pe care cu greu le distingi de realizările proprii ale poporului. BENIUC, P. 20. Tu ai scris cîntecul ăsta! Te cunoști după sprînceană. HASDEU, R. vezi 30. Nicu Bălcescu era de o modestie rară: anevoie îl făceai să-ți citească cîte ceva din cele ce scria. GHICA, S. A. 142.
♦ tranzitiv A spune în scris, a arăta, a relata, a descrie, a povesti. Iar cînd alaiul s-a oprit Și Paltin-crai a stărostit, A prins să sune sunet viu De treasc și trîmbiți și de chiu. Dar ce scriu eu? Oricum să scriu E ne-mplinit. COȘBUC, P. I 56. Cine poate întîlnirea lor s-o scrie. CONACHI, P. 85. Binele meu din felie, Nu-i diac să-l poată scrie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 176. (Impersonal) Așa scrie și la noi în cărți despre unii, că tocmai la bătrînețe au făcut copii. CREANGĂ, P. 118. Precum la carte ne scrie Că e lumea-nșelătoare. TEODORESCU, P. P. 101.

4. tranzitiv A așterne pe hîrtie un text, o scrisoare. Apoi a învățat să scrie petiții la tribunal, la primărie, în toate părțile, dar zadarnic. DUMITRIU, P. forme 56. Mi-a scris... o carte poștală. ROPÎRCEANU, B. 63. Împăratul acela... a scris carte frăține-său craiului, să-i trimită grabnic pe cel mai verb reflexiv:ednic dintre nepoți. CREANGĂ, P. 184.
♦ intranzitiv A trimite (cuiva) o scrisoare. După ce-oi învăța carte, îți scriu. SADOVEANU, N. forme 184. Așa, tocmai așa să-i scrie Năvodaru, și Neculai va înțelege. SANDU-ALDEA, despre N. 221. Să-mi scrii mereu. IOSIF, PATR: 34.
♦ reflexiv reciproc. A coresponda. Ne mai scrisesem din cînd în cînd o verb reflexiv:eme. SADOVEANU, O. VIII 18.
♦ A comunica, a înștiința. Parcă ți-am fost scris că mă gătesc să merg în patrie. CARAGIALE, O. VII 95. Iată ce-mi scrie frate-meu și moșul vostru. CREANGĂ, P. 184. Iaca ce-mi scrie din București. ALECSANDRI, T. 346.
       • intranzitiv Tu întră în cortul meu de scrie senatului din Cracovia despre întoarcerea noastră în Polonia. ALECSANDRI, T. II 37.

5. tranzitiv A însemna, a nota, a înregistra în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență. Am numărat oile și Alexa Baciul le-a însemnat la răbuș. Eu le-am scris în condică la mine. SADOVEANU, B. 59. Nu mi-i scrie și mie acest stih, căci aș voi să-l învăț. DRĂGHICI, R. 62. M-a scris neamțu pe hîrtie Și m-o dus la cătănie. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 301.
       • reflexiv Domnule majur Codău... Noi, la pămînt ne-am scrie, cum nu? Că după olecuță de ogor ne crapă măseaua-n gură. CAMILAR, N. I 265.
       • Expresia: (Rar) A(-și) scrie (ceva) în frunte = a ține minte, a reține. Scrie-n frunte ce-ți spun: de azi înainte te așteaptă la toate șotiile din partea mea. ALECSANDRI, T. I 191.
♦ (Învechit și popular) A catagrafia, a recenza, a inventaria. Mihai Viteazul puse de scrise oastea, și găsi că era de opt mii de oameni, cu treizeci și două de tunuri. ISPIRESCU, M. vezi 27.
       • Expresia: A scrie ceva pe numele cuiva = a face cuiva acte de proprietate pentru... Aici are să vie cu Ana și cu Vasile Baciu, să-i scrie toate pămînturile pe numele lui. REBREANU,

I. 122.
♦ (Construit cu dativul) A trece în contul cuiva, a pune în socoteala cuiva. Spune-mi drept, ți-au spus verb reflexiv:odată popii că păcate-ți scriu Dacă-mbrățișezi verb reflexiv:eo fată? COȘBUC, P. I 238. Ba ce zicem? unii oameni,

– dumnezeu să nu le scrie-n osîndă

– răi de gură... scorniră minciuna. RETEGANUL, P. I 51.

6. tranzitiv (Popular) A înscrie pe cineva într-o instituție, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă. În primăvara asta l-au scris la oaste și în luna lui răpciune s-o duce la reghimentul lui. SADOVEANU, M. C. 50. Spunea c-o să mă scrie d-a dreptul în clasa a treia. DELAVRANCEA, H. TUD. 35. Drăguțu nu poartă pană Că l-a scris neamțu cătană. HODOȘ, P. P. 215.
       • impersonal Pe pruncuț l-am crescut cum l-am putut, acum mi l-au scris la oaste. RETEGANUL, P. III

7. Foaie verde buruiană, Vai, maică, m-a scris cătană. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 295.
       • reflexiv Auzind gloatele de venirea lui Făt-Frumos, veneau droaie să se scrie la oaste. ISPIRESCU, L. 111. La 1831 cei mai mulți au încins sabia, scriindu-se în miliția națională. GHICA, S. 47. (figurat) Pentru ce să nu arătăm, celor ce voiesc a se scrie printre verb reflexiv:ednicii cetași ai sfîntului Hubert, la ce punt al orizontelui vînătoresc sfințește soarele putinței. ODOBESCU, S. III 48.

7. tranzitiv (Popular, construit cu dativul) A prescrie, a indica medicamentul sau tratamentul necesar unui bolnav.
♦ impersonal A fi stabilit, rînduit (prin legi, regulamente). Bine, dar călugărului îi scrie...

– Ce-i scrie călugărului?! Lasă că știu eu ce-i scrie: o să muncească pentru mînăstire. STĂNOIU, C.

I. 17.
       • Expresia: A fi scris sau a-i fi scris cuiva (rar pentru cineva) = a-i fi rînduit cuiva de la naștere, sortit, hărăzit (de soartă). Ei, ce să-i faci? Așa i-a fost scris omului. Săracu! SADOVEANU, O. VIII 188. Vai, doamne, văd că-i scris Să mor cum nu mai moare alt om! COȘBUC, P. II 179. Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146.

– Variantă; scriá (DUMITRIU, N. 161, PAMFILE, Hristos 44) verb

I.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SCRIE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SCRIE:
SCRÍE, scríu, verb

III.

1. intranzitiv și tranzitiv A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii.
       • Expresia: (intranzitiv; în basme) De (sau pe) când scria (sau, reflexiv, se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi.
♦ tranzitiv impersonal A se afla scris, a fi scris.
       • Expresia: A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva.
♦ tranzitiv A acoperi ceva cu semne grafice sau, prin generalizare, cu orice fel de semne, de figuri.
♦ tranzitiv A completa (un formular) cu textul necesar.
♦ tranzitiv (învechit și popular) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița.
       • Expresia: (reflexiv) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva.
♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima.
       • reflexiv Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă.

2. intranzitiv și tranzitiv A-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică).
♦ tranzitiv A relata, a descrie, a povesti ceva în scris.

3. A așterne pe hârtie un text, o scrisoare.
♦ intranzitiv și tranzitiv A trimite (cuiva) o scrisoare.
       • reflexiv recipr. Ne scriem din când în când.
♦ A înștiința, a comunica ceva în scris.

4. tranzitiv A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență.
♦ (învechit) A inventaria; a catagrafia.
       • Expresia: (popular) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru...
♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva.

5. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă.

6. tranzitiv (popular) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar.
♦ tranzitiv impersonal A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente).
       • Expresia: A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [perfectul simplu scrisei, participiu scris.

– Variante: scri verb IV]

– latina scribere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SCRIE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SCRIE:
SCRIE, scriu, verb

III.

1. Intranz și tranzitiv A reprezenta prin semne convenționale sunetele sau cuvintele vorbirii.
       • Expresia: (intranzitiv; în basme) De (sau pe) când scria (sau, reflexiv, se scria) musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi.
♦ tranzitiv impersonal A se afla scris, a fi scris.
       • Expresia: A-i scrie (sau a-i fi scris) cuiva pe față (sau în obraz) = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva.
♦ tranzitiv A acoperi ceva cu semne grafice sau, prin generalizare, cu orice fel de semne, de figuri.
♦ tranzitiv A completa (un formular) cu textul necesar.
♦ tranzitiv (învechit și popular) A însemna, a desena, a zugrăvi; a contura, a schița.
       • Expresia: (reflexiv) A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva.
♦ A lăsa urme, a întipări, a imprima.
       • reflexiv Urmele pașilor se scriseseră pe zăpadă.

2. intranzitiv și tranzitiv A-și exprima, a-și formula gândurile, ideile în scris; a compune, a redacta o operă (literară, științifică).
♦ tranzitiv A relata, a descrie, a povesti ceva în scris.

3. A așterne pe hârtie un text, o scrisoare.
♦ intranzitiv și tranzitiv A trimite (cuiva) o scrisoare.
♦ reflexiv recipr. Ne scriem din când în când.
♦ A înștiința, a comunica ceva în scris.

4. tranzitiv A însemna, a nota, a înregistra ceva în scris; a trece numele cuiva pe o listă, într-o evidență.
♦ (învechit) A inventaria; a catagrafia.
       • Expresia: (popular) A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru...
♦ A trece ceva în contul cuiva, a pune în socoteală cuiva.

5. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) înscrie într-o organizație, într-un corp constituit, într-un colectiv de muncă.

6. tranzitiv (popular) A prescrie, a indica unui bolnav tratamentul necesar.
♦ tranzitiv impersonal A fi stabilit, rânduit (prin legi, regulamente).
       • Expresia: A(-i) fi scris cuiva (sau pentru cineva) = a(-i) fi rânduit cuiva de la naștere, a(-i) fi sortit, hărăzit (prin soartă). [perfectul simplu scrisei, participiu scris.

– Variante: scri verb IV]

– latina scribere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

scrie
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru scrie:
scríe (-íu, -is), verb –

1. A așterne pe hîrtie cu ajutorul unor semne grafice cuvinte, texte etc. –

2. A compune. –

3. A coresponda, a comunica prin scrisori. –

4. A desena, a picta, a reprezenta. –

5. A înscrie, a înregistra.

– Mr. scriu, scrișu, scriat, scriire. latina scrĭbĕre (Pușcariu 1564; REW 7745; Densusianu, GS, II, 12), conform italiana scrivere, prov., cat. escriure, limba franceza écrire, spaniolă escribir, portugheză escrever, albaneză skruan (Philippide, II, 654).

– derivat scriere, substantiv feminin (acțiunea de a scrie; scris, compoziție); scriitor, substantiv masculin (persoană care scrie, autor, publicist, diac); scriitoraș, substantiv masculin (scriitor fără valoare, gazetăraș; caligraf, grefier); scriitoricesc, adjectiv (de scriitor, literar); scriitură, substantiv feminin (scris, grafie); scris, adjectiv (redat prin scriere; predestinat, fatal; desenat, reprezentat; frumos, drăguț); scris, substantiv neutru (faptul de a scrie; grafie, poruncă, ordin; plural , acțiuni, efecte bancare); scris, substantiv masculin (bărbat predestinat drept soț, logodnic, mire); scrisă, substantiv feminin (destin, soartă); scrisoare, substantiv feminin (scris; epistolă; act, document scris; învechit, descriere). conform scriptură. derivat neol. script, substantiv neutru, din latina scriptum (secolul XIX); scriptic, adjectiv (scris, se zice despre examene), din germana Skriptum (Candrea); scrib, substantiv masculin, din limba franceza scribe; adscrie, verb; circumscrie, verb; descrie, verb; înscrie, verb; prescrie, verb; proscrie, verb; subscrie, verb, din latina, cu adaptare la conjug, lui a scrie.
Forme diferite ale cuvantului scrie: scrie-íu scrie-is

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



SCRIE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SCRIE:
SCRIE verb

1. a consemna, a înregistra, a înscrie, a însemna, a nota, a trece, (învechit) a notifica, a semna. (scrie într-un caiet cheltuielile zilnice.)

2. a alcătui, a compune, a crea, a elabora, a întocmi, a realiza, a redacta, (învechit) a izvodi, a redija, a tocmi. (A scrie o operă valoroasă.)

3. (învechit) a semna. (Îi scrie despre...)

4. a coresponda. (Își scrie regulat.)

5. a colabora. (scrie la o gazetă.)

6. a conține, a cuprinde, a spune, a zice. (Ce scrie aceste documente?)

7. a preciza, a prevedea, a specifica. (După cum scrie pravila.)

8. a adresa, a expedia, a trimite, (figurat) a mîna. (Cui i-ai scrie scrisoarea?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scrie
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru scrie:
scrie verb vezi CONTURA. COPIA. DA. DESCRIE. DESENA. DESTINA. EDITA. EXPUNE. HĂRĂZI. HOTĂRÎ. IMPRIMA. INDICA. INVENTARIA. ISCĂLI. ÎNCONDEIA. ÎNCORPORA. ÎNFĂȚIȘA. ÎNREGISTRA. ÎNROLA. MENI. ORÎNDUI. PICTA. PREDESTINA. PRESCRIE. PREZENTA. PUBLICA. RECENZA. RECOMANDA. RECRUTA. REDA. REPRODUCE. RÎNDUI. SCOATE. SEMNA. SORTI. TIPĂRI. TRASA. URSI. ZUGRĂVI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

scrie
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru scrie:
scríe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scríu, persoana a doua singular: tu scrii, persoana întâi plural: noi scríem, persoana a doua plural: voi scríeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scriséi, persoana întâi plural: noi scríserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural scríe; imperativ persoana a doua plural: voi scríeți; gerunziu scriínd (silabe scri-ind); participiu scris
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

scrie
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru scrie:
scrie vezi

1. a face litere: învață a scrie;

2. figurat a fi predestinat: ce este scris omului, cată să pață;

3. a compune: a scrie o carte;

4. a corespunde prin scris; ne scrim foarte des. [latina SCRIBERE; pentru sensul 2, conform ursită].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

scrie
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru scrie:
scríe (a scrie) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scriu, persoana a doua singular: tu scrii, persoana întâi plural: noi scríem, persoana a doua plural: voi scríeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scriséi, persoana întâi plural: noi scríserăm; conjunctiv prezent 3 să scríe; imperativ persoana a doua plural: voi scríeți; gerunziu scriínd (scri-ind); participiu scris
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SCRIE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SCRIE:
SCRÍE verb

1. vezi înregistra.

2. vezi crea.

3. (învechit) a semna. (Îi scrie despre...)

4. vezi coresponda.

5. vezi colabora.

6. vezi conține.

7. vezi prevedea.

8. vezi arăta.

9. vezi expedia.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime


CUVINTE APROPIATE DE 'SCRIE'
SCRIBOMÁN, -ĂSCRIBOMANÍESCRIBURÍScridonSCRÍESCRÍERESCRIETORscriitoáreSCRIITÓR

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SCRIE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului scrie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Scrie într-un caiet cheltuielile zilnice.
A scrie o operă valoroasă.
Îi scrie despre.
Își scrie regulat.
Scrie la o gazetă.
Ce scrie aceste documente? 7.
După cum scrie pravila.
Cui i-ai scrie scrisoarea?.
Scríe a scrie verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele scriu, persoana a doua singular: tu scrii, persoana întâi plural: noi scríem, persoana a doua plural: voi scríeți, perfectul simplu persoana întâi singular: eu scriséi, persoana întâi plural: noi scríserăm; conjunctiv prezent 3 să scríe; imperativ persoana a doua plural: voi scríeți; gerunziu scriínd scri-ind; participiu scris.
Îi scrie despre.

GRAMATICA cuvântului SCRIE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului scrie.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SCRIE poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SCRIE sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE scrie?
Vezi cuvântul scrie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul scrie?
[ scri-e ]
Se pare că cuvântul scrie are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL SCRIE
Inţelegi mai uşor cuvântul scrie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Formulă folosită în basme De sau pe cînd scria sau, reflexiv, se scria musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi
A-i scrie sau a-i fi scris cuiva pe față sau în obraz = a se putea vedea sau citi pe fața cuiva
Popular A scrie ouă = a încondeia ouă, a picta ouă cu vopsea roșie și cu flori de culori diferite
reflexiv, în expresie A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva
Rar A-și scrie ceva în frunte = a ține minte, a reține
A scrie ceva pe numele cuiva = a face cuiva acte de proprietate pentru
A fi scris sau a-i fi scris cuiva rar pentru cineva = a-i fi rînduit cuiva de la naștere, sortit, hărăzit de soartă
intranzitiv; în basme De sau pe când scria sau, reflexiv, se scria musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi
A-i scrie sau a-i fi scris cuiva pe față sau în obraz = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva
reflexiv A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva
popular A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru
A-i fi scris cuiva sau pentru cineva = a-i fi rânduit cuiva de la naștere, a-i fi sortit, hărăzit prin soartă
intranzitiv; în basme De sau pe când scria sau, reflexiv, se scria musca pe perete = de mult, din timpuri străvechi
A-i scrie sau a-i fi scris cuiva pe față sau în obraz = a se putea vedea pe fața cuiva starea lui sufletească, a se deduce ceva din expresia cuiva
reflexiv A se scrie în partea cuiva = a aduce, a semăna la chip cu cineva
popular A scrie ceva pe numele cuiva = a-i face cuiva acte de proprietate pentru
A-i fi scris cuiva sau pentru cineva = a-i fi rânduit cuiva de la naștere, a-i fi sortit, hărăzit prin soartă



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SCRIE

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: țucără adjectiv în sintagma fasole țucără?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
îmbrăcat subțire, sumar; prin extensie prost îmbrăcat, zdrențăros
a se ridica repede, brusc
varietate de fasole cu păstăile subțiri și galbene
a mătura 1
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?