 | as |
|
| Sfîrşit [ sfîr-şit ] VEZI SINONIME PENTRU sfîrşit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfirsit în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfirsit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRȘIT: SFÎRȘÍT1 substantiv neutru 1. Momentul în care se sfîrșește ceva, perioadă în care se apropie de capăt, locul unde se termină ceva; fine, încetare, încheiere. Soarele bătea călduț, în acest sfîrșit de toamnă luminos și melancolic, după două săptămîni de ploaie și vînturi. C. PETRESCU, A. 425. Taina sufletului său își va avea sfîrșitul. EMINESCU, N. 40. Pe la sfîrșitul lui octobre, Caragea a putut ieși din Constantinopol. GHICA, S. A. 54. • (În concepția biblică) Sfîrșitul lumii (sau al pămîntului) = prăbușirea cosmosului, isprăvirea vieții pe pămînt; judecata de apoi. vezi judecată. Afară e-o mișelie ș-un potop, de parcă vine sfîrșitul lumii. SADOVEANU, O. VII 149. • locuțiune adjectiv Fără sfîrșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată; fără capăt. Gîngu cu ochii închiși ascultă curgerea ploii fără sfîrșit de afară. C. PETRESCU, S. 52. D-ta nu știi... că el mi-a făgăduit un amor fără sfîrșit. NEGRUZZI, S. I 50. • Locuţiune adverbiala În sfîrșit = în cele din urmă, în fine. Ai îndrăznit în sfîrșit să te înfățișezi domnului tău. SADOVEANU, Z. C. 100. Ordonanța găsește, în sfîrșit, mult căutata pătură. CAMIL PETRESCU, U. N. 350. În sfîrșit sînt slobodă să mă mărit și eu. ALECSANDRI, T. I 59. La sfîrșit = la urmă. La sfîrșit se ridică tremurînd în picioare. DUMITRIU, N. 47. Bine! făcu la sfîrșit și ieși urmată de aproape de Grigore. REBREANU, R. I 232. • Expresia: Pe sfîrșite = pe terminate, aproape gata. De bătut n-au cum să ne bată, că și ei sînt pe sfîrșite. CAMIL PETRESCU, U. N. 222. Uneori, seara, ieșeau amîndoi la plimbare... Toamna era pe sfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. III 90. Tîrgul era cam departe și iarmarocul pe sfîrșite. CREANGĂ, O. A. 147. A lua sfîrșit = a se termina. După patru ore, festivitatea a luat sfîrșit. STANCU, U.R.S.S. 94. A face (sau a pune) sfîrșit = a termina, a pune capăt, a face să înceteze. Sfîrșit să puie dulcii tale suferinți. VLAHUȚĂ, O. A. 34. Cu o suflare răcorești suspinu-mi, C-un zîmbet faci gîndirea-mi să se-mbete: Fă un sfîrșit durerii... vin la sînu-mi! EMINESCU, O. I 200. 2. Capătul vieții; moarte. Sfîrșitul văduvei lui Irimia-vodă a fost cel mai nenorocit dintre al tuturor doamnelor Moldovei. SADOVEANU, O. VII 172. Prin sfîrșitul ei tragic, se ridicase în ochii mahalalei. BART, E. 256. Durerea mi s-a înăsprit din ce în ce tot mai rău și acum mi-aștept sfîrșitul din ceas în ceas. MIRONESCU, S. A. 85. • Expresia: A-și da sfîrșitul sau obștescul sfîrșit = a muri. În odaia aceasta și-a dat Pușkin sfîrșitul. STANCU, U.R.S.S. 145. Sînt în clipa de a-mi da obștescul sfîrșit. ISPIRESCU, L. 41. Aici mi-e sfîrșitul = aici am să mor. Scoate-mă de-acolea, din groapă, c-aici mi-i sfîrșitu. ȘEZ. IV 195. 3. (Învechit) Scop, țintă. Aveam de gînd să scriem o schiță critică despre talentatul și simpaticul nostru nuvelist Barbu Ștefănescu-Delavrancea. Spre acest sfîrșit, am citit multe din criticile ce s-au scris despre dînsul. GHEREA, ST. Hristos I 7. Aceleași pietre, teșite le vedem... întrebuințate ca arme agresive de către popoarele Dunării de jos; acelea au fost adoptate, pentru același sfîrșit, în armata romînă. ODOBESCU, S. II 145. – Formă gramaticală: (în expresie) sfîrșite. – Variantă: fîrșít (BUDAI-DELEANU, Ț. 103, ȘEZ. IV 198) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFÎRȘIT: SFÎRȘIT s. 1. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfîrșire, terminare, terminat, (popular) gătare, istovire, mîntuire, (învechit) săvîrșire. (sfirsit tuturor treburilor.) 2. cap, capăt, final, fine, încheiere, (învechit) concenie, coneț, cumplire, săvîrșit, sfîrșenie, sfîrșitură, termen. (A dus-o cu bine la sfirsit.) 3. încheiere, închidere, terminare. (La sfirsit ședinței.) 4. încheiere, (învechit) istov. (După sfirsit nunții.) 5. încetare, terminare, (învechit și regional) spargere, spart. (După sfirsit horei.) 6. (învechit) săvîrșenie. (sfirsit zilei.) 7. final, urmă. (A venit abia la sfirsit.) 8. deznodămînt, soartă. (sfirsit bătăliei s-a decis.) 9. deznodămînt. (Un roman cu un sfirsit fericit.) 10. epilog, final, încheiere, (livresc) fine. (sfirsit acțiunii unui roman.) 11. coadă, fine. (Poanta e plasată la sfirsit.) 12. consumare, epuizare, isprăvire, sfîrșire, terminare. (sfirsit tuturor proviziilor.) 13. (figurat) apus. (A ajuns la sfirsit vieții.) 14. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, stingere, sucombare, (livresc) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (învechit și popular) săvîrșire, (popular) pierzanie, pierzare, (regional) pieiște, topenie, (învechit) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ironic) crăpare, (argotic) mierleală, mierlire, verdeș. (sfirsit unei persoane.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sfîrșit: sfîrșít n., plural urĭ. Capăt, fine, punct orĭ moment final: sfîrșitu pămîntuluĭ, al lumiĭ, al liniiĭ, al lupteĭ, al zileĭ. A pune sfîrșit, a pune capăt, a curma (de ex., o suferință). Moarte: ĭ-a sosit sfîrșitu. Sfîrșeală (Rar): niște sfîrșiturĭ îmĭ vin (Pan). În sfirșit, în fine, la urma urmelor: în sfîrșit, după atîta muncă, am ajuns. Pe sfîrșite, aproape de sfîrșit: baniĭ îs pe sfîrșite. – Vechĭ și popular și fîrș-. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFÎRȘIT: SFÎRȘÍT2, -Ă, sfîrșiți, -te, adjectiv Istovit peste măsură, lipsit de puteri, sleit. Era sfîrșit de aerul primăverii, de drumul lui peste cîmpuri, de nemîncare. C. PETRESCU, Î. II 175. Se simți sfîrșit, gata să cadă jos. SAHIA, N. 101. Dar de-acuși, Zise el cu glas sfîrșit, Ridicînd un picioruș. Dar de-acuși s-a isprăvit. TOPÎRCEANU, P. 16. Forme diferite ale cuvantului sfirsit: sfirsit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFÎRȘIT: SFÎRȘIT adjectiv 1. gata, isprăvit, încheiat, terminat, (învechit) săvîrșit. (Un lucru sfirsit.) 2. epuizat, extenuat, frînt, istovit, prăpădit, rupt, secat, secătuit, sleit, stors, trudit, vlăguit, zdrobit, (Moldova) batojit, (prin Muntenia) tîhobit, (învechit) stătut. (S-a întors sfirsit de la lucru.) 3. leșinat. (Om sfirsit de foame.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFIRSIT' sfîrșéscSFÎRȘEȘTESFÎRȘÍSFÎRȘÍREsfîrșítsfîrșiturăsfîrtaisfîrtarSFÎRTECÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SFÎRȘIT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfîrşit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SfÎrȘit tuturor treburilor. A dus-o cu bine la sfÎrȘit. La sfÎrȘit ședinței. După sfÎrȘit nunții. După sfÎrȘit horei. SfÎrȘit zilei. A venit abia la sfÎrȘit. SfÎrȘit bătăliei s-a decis. Un roman cu un sfÎrȘit fericit. SfÎrȘit acțiunii unui roman. Poanta e plasată la sfÎrȘit. SfÎrȘit tuturor proviziilor. A ajuns la sfÎrȘit vieții. SfÎrȘit unei persoane. Un lucru sfÎrȘit. S-a întors sfÎrȘit de la lucru. Om sfÎrȘit de foame. |
GRAMATICA cuvântului SFÎRȘIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfîrşit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SFÎRȘIT poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfîrşit? Vezi cuvântul sfîrşit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfîrşit?[ sfîr-şit ] Se pare că cuvântul sfîrşit are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SFÎRȘIT Inţelegi mai uşor cuvântul sfîrşit dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe În concepția biblică Sfîrșitul lumii sau al pămîntului = prăbușirea cosmosului, isprăvirea vieții pe pămînt; judecata de apoi locuțiune adjectiv Fără sfîrșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată; fără capăt Locuţiune adverbiala În sfîrșit = în cele din urmă, în fine La sfîrșit = la urmă Pe sfîrșite = pe terminate, aproape gata A lua sfîrșit = a se termina A face sau a pune sfîrșit = a termina, a pune capăt, a face să înceteze A-și da sfîrșitul sau obștescul sfîrșit = a muri Aici mi-e sfîrșitul = aici am să mor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a lua cu hapca?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
