 | as |
|
| Socoteală [ so-co-tea-lă ] VEZI SINONIME PENTRU socoteală PE ESINONIME.COM definiția cuvântului socoteala în mai multe dicționareDefinițiile pentru socoteala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOCOTEALĂ: SOCOTEÁLĂ, socoteli, substantiv feminin 1. Calculare, calcul numeric. Măi copii, măi, nu uitați cartea. Mai citiți, mai scrieți, mai faceți socoteli. STANCU, despre 108. Moș Gheorghe are acum de făcut alte socoteli... Numără roatele mașinii, apoi șirul de vagoane. spaniolă POPESCU, M. G. 29. Își face iar socoteala; i se pare ciudat de tot; pe bună dreptate, ar mai avea de luat, iar nu de dativ VLAHUȚĂ, O. A. II 54. • Expresia: A face (sau a da) cuiva socoteala = a plăti cuiva ceea ce are de primit. Fă bine și-mi dă socoteala. ISPIRESCU, L. 231. Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din tîrg = evenimentele se desfășoară adesea altfel decît s-a prevăzut. A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări, a-i eșua sau a-i ieși cuiva planurile pe dos. A pune (ceva) la socoteală = a ține cont (de ceva), a lua în considerație (ceva). Mai pune la socoteală că și Trăsnea era înaintat în vîrstă, bucher de frunte și tîmp în feliul său. CREANGĂ, A. 89. A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a o scoate la capăt (cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani (pentru o pagubă), a-l considera răspunzător (de ceva), a-i imputa ceva. ♦ (Precedat de verbul «a ține») Cont, situație (de venituri și cheltuieli). De cînd mi-au venit băieții de la învățătură, îmi țin socoteala ban cu ban și huzuresc de bine. CREANGĂ, A. 18. ♦ (Familiar) Fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale. Frate-meu mă mai învățase cele patru socoteli și fracțiile. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. ♦ Sumă datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată. verb reflexiv:eu să-mi plătești socoteala cucoanei d-tale. ALECSANDRI, T. I 80. ♦ (Precedat de verbul «a face») Privire asupra faptelor din trecut; bilanț. Se cuvine să încep prin a-mi face socoteala: las în urmă cîteva cărți, o dragoste. BARANGA, vezi A. 8. Ia să stau și să-mi fac socoteală cu ce m-am ales eu, cît am trăit pe lumea asta. CREANGĂ, P. 320. 2. Proiect, plan, gînd, idee. Își face socoteală în minte cum să spuie cu vorbe mai potrivite, întîmplarea. SADOVEANU, B. 77. Bucureștii îi strică lui moș Gheorghe o mulțime de socoteli și-i stîrnesc altele în locuțiune spaniolă POPESCU, M. G. 67. • Expresia: A-și da cu socoteala (că)... = a fi de părere (că)..., a crede (că)... A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i conveni, a-i fi pe plac. Moș Nichifor era și geambaș de cai și, cînd îi venea la socoteală, făcea schimb ori vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului. CREANGĂ, P. 106. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină... și-mi făcea apoi cîte-un benchi boghet în frunte. id. A. 35. Ce poate s-o supere șederea ta aici? – Poate să nu-i vie la socoteală, pentru că... plănuiește ca să te mărite. ALECSANDRI, T. I 188. 3. (În concurență cu seamă, mai ales în expresie) A da socoteală (cuiva, de ceva) = a da seama, a răspunde (de ceva). Trebuia... să ajungi la poarta de fier, unde ai fi fost dator să dai socoteală portarului. PAS, Z. I 267. A-și da socoteala (de ceva) = a-și da seama (de ceva), a se lămuri (asupra unui lucru), a fi conștient (de ceva). Îmi dădeam socoteala că cedasem unor legi sufletești, care nu se pot înfrînge. GALACTION, O. I 104. [Copiii] au privit mai întîi pe fereastra sofrageriei, să-și dea socoteală dacă nu cîntă degeaba. C. PETRESCU, O. P. II 117. A ține socoteală de... = a ține seamă de..., a ține cont de..., a lua în considerație. Auzite și știute mi-erau toate; dar ea nu ținea socoteală de asta, – ci-i da înainte cu vorba. VLAHUȚĂ, N. 125. Pe socoteala cuiva = pe seama cuiva, în legătură cu cineva. Am auzit... multe povești pe socoteala cuviosului meu prietin. GALACTION, O. I 207. Fetele... numa-și dau ghiont una alteia și chicoteau pe socoteala mea. CREANGĂ, A. 66. 4. Rost,rațiune; măsură. Toată treaba cu socoteala ei. • locuțiune adjectiv și adverb Cu (sau fără) socoteală = cu (sau fără) măsură, cu (sau fără) chibzuială, cu (sau fără) rost, rațiune. Hangiii în toate veacurile sînt oameni cu socoteală. SADOVEANU, O. VII 45. Înțelegi, frate, că lucrul trebuie făcut, însă cu socoteală. ARGHEZI, P. T. 132. Tanti Matilda mestecă din gură fără socoteală. SAHIA, N. 50. 5. Treabă, lucru. Unde nu e socotință, socoteala merge rău. PANN, P. vezi II 49. Cînd a văzut împăratul cum îi socoteala, nu mai știa ce să facă de bucurie. ȘEZ. IX 23. – plural și: socotele (ALECSANDRI, T. I 343). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOCOTEALĂ: SOCOTEÁLĂ, socoteli, substantiv feminin 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. • Expresia: A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti. A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în considerație (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situație (de venituri și cheltuieli). ♦ (familial) Fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanț. 2. Proiect, plan, gând, idee. • Expresia: A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (popular) A-și da cu socoteala (că)... = a fi de părere că...; a crede că... 3. (În expresie) A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în fața cuiva (de ceva). A ține socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, rațiune; măsură. • Locuţiune adverbiala și adjectiv Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (familial) Treabă, lucru. – Socoti + sufix -eală. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOCOTEALĂ: SOCOTEÁLĂ, socoteli, substantiv feminin 1. Calculare, calcul numeric, evaluare numerică. • Expresia: A face (sau a da cuiva) socoteala = a plăti (cuiva) ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit. Pe socoteala mea (sau a ta etc.) = pe cheltuiala mea (sau a ta etc.). A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti. A ieși la socoteală (cu ceva sau cu cineva) = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă (în legătură cu ceva sau cu cineva). A pune (ceva) la socoteală = a lua în considerație (ceva). A pune (ceva) în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească (ceva); a imputa cuiva (ceva). ♦ Cont, situație (de venituri și cheltuieli). ♦ (familial) Fiecare dintre cele patru operații aritmetice fundamentale. ♦ Sumă de bani datorată (pentru o consumație, o cumpărătură etc.); notă de plată. ♦ Privire asupra unor fapte din trecut; bilanț. 2. Proiect, plan, gând, idee. • Expresia: A-i veni (cuiva) la socoteală = a-i fi (cuiva) pe plac; a-i conveni. (popular) A-și da cu socoteala (că)... = a fi de părere că...; a crede că... 3. (În expresie) A da socoteală cuiva (de ceva) = a răspunde în fața cuiva (de ceva). A ține socoteală de... = a lua în considerare, a avea în vedere. Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva. 4. Rost, rațiune; măsură. • Locuţiune adverbiala și adjectiv Cu (sau fără) socoteală = (ne)chibzuit, cu (sau fără) motiv. 5. (familial) Treabă, lucru. – Socoti + sufix -eală. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SOCOTEALĂ: SOCOTEALĂ s. 1. (matematică) calcul, (învechit și regional) socoată, socotință, (Transilvania și Maramures) sămădaș, (învechit) schepsis, seamă, (învechit, în Transilvania) comput. (Face o socoteala elementară.) 2. calcul, calculare, socotire, socotit, (rar) calculație, (popular) răboj, (învechit) sămăluire. (socoteala anilor calendaristici.) 3. (matematică) calcul, operație. (Cele patru socoteala.) 4. cont, seamă, (figurat) spate, spinare. (Cîte nu i se puneau în socoteala!) 5. seamă. (Vei da socoteala de cele făcute.) 6. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socotință, tact, (livresc) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (popular) scurnpătate, (învechit și regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, (familial) schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire. (Demonstrează multă socoteala.) 7. rațiune, rost. (Are și aceasta o socoteala.) 8. rost, (învechit și regional) șart. (Toate au socoteala lor.) 9. ordine, regulă, rînduială, rost, (învechit și regional) soroc. (Știe socoteala lucrurilor.) 10. rost, seamă, (regional) ogod. (Nu mai știa socoteala averii lui.) 11. chestiune, lucru, poveste, pricină, problemă, treabă, (învechit) madea, (rusism învechit) predmet. (S-a lămurit socoteala aceea?) 12. calcul, ghid, idee, intenție, plan, proiect, (învechit și regional) propus, (învechit) cuget, duh, propozit, săvîrșit, socotință, (familial) combinație. (Nu și-a putut realiza socoteala.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOCOTEALĂ: SOCOTEÁLĂ socotealaéli forme 1) Totalitate a operațiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; calcul. * A face socoteala a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-și greși socotealaelile a se înșela în așteptările sale. A ieși la socoteala cu ceva (sau cu cineva) a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capăt. A râde pe socoteala cuiva a-și bate joc de cineva. A pune ceva la socoteala a lua în seamă ceva; a ține cont de ceva. A da cuiva socoteala a răspunde în fața cuiva de un lucru. A cere socoteala cuiva de ceva a face pe cineva să răspundă de ceva. A ține socoteala a lua în considerare. Pe socotealaeala cuiva pe cheltuiala cuiva. 2) rar Fel de a privi. * A-și da cu socotealaeala a fi de părere. A-i veni cuiva la socoteala a-i conveni. 3) Limită până la care este posibil ceva; măsură. * Cu (sau fără) socoteala a) cu (sau fără) chibzuială; b) cu (sau fără) măsură. 4) rar popular Activitate întreprinsă în vederea unui scop. * Cum e socotealaeala? Cum stau lucrurile? Care e situația? [G.-D. socotelii] /a (se) socoti + sufix socotealaeală Forme diferite ale cuvantului socoteala: socotealaéli Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru socoteală: socoteálă forme, plural elĭ. Acțiunea de a socoti, calcul: acest copil face ușor socoteala, socotelile. Vechĭ. Stimă, preț: a fi la socoteală, a se ținea la socoteală. Socotință, chibzuĭală: a lucra cu socoteală, a porni la războĭ fără socoteală. Vechĭ. Rațiune, minte: omu se deosebește de vită pin socoteală. Opiniune. Intențiune. A da socoteală, a da samă, a răspunde de faptele tăle. A da cuĭva socoteala, a socoti ce are de primit și a-ĭ plăti. A-țĭ veni la socoteală, a-țĭ conveni. A ieși la socoteală, a ajunge la bun rezultat. A pune în (vechĭ la) socoteală: 1. a lua în considerațiune, 2. a pune în samă, în leafă (uneĭ slugĭ pagubă făcută). A ține socoteala, a lua în considerațiune. Prov. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, rezultatu lucrurilor e une-orĭ alt-fel de cît cum l-aĭ fi dorit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SOCOTEALĂ: SOCOTEÁLĂ substantiv verbal apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, estimare, estimație, evaluare, îndemn, îndrumare, înțeles, învățătură, judecată, mesaj, minte, numărare, numărat, numărătoare, onoare, povață, povățuire, prețuire, raționament, rațiune, respect, semnificație, sens, sfat, stimă, tâlc, trecere, vază, vorbă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru socoteală: socoteală substantiv verbal APRECIERE. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. ESTIMARE. ESTIMAȚIE. EVALUARE. ÎNDEMN. ÎNDRUMARE. ÎNȚELES. ÎNVĂȚĂTURĂ. JUDECATĂ. MESAJ. MINTE.. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. POVAȚĂ. POVĂȚUIRE. PREȚUIRE. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. RESPECT. SEMNIFICAȚIE. SENS. SFAT. STIMĂ. TÎLC. TRECERE. VAZĂ. VORBĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru socoteală: socoteală, socoteli substantiv feminin 1. fiecare din cele patru operații aritmetice fundamentale. 2. treabă, lucru. 3. (eufem.) penis. 4. (eufem.) vulvă; vagin. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru socoteală: socoteală forme 1. calcul: socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg; a veni la socoteală, a conveni; 2. figurat socotință. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru socoteală: socoteálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat socotélii; plural socotéli Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru socoteală: socoteálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat socotélii; plural socotéli Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOCOTEALA' SOCONDsocótSÓCOTESOCOTEÁSOCOTEÁLĂSocot/e/anusocotelúțăSOCOTÍSOCOTÍNȚĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL socoteală Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului socoteală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Face o socoteală elementară. Socoteală anilor calendaristici. Cele patru socoteală. Cîte nu i se puneau în socoteală! 5. Vei da socoteală de cele făcute. Demonstrează multă socoteală. Are și aceasta o socoteală. Toate au socoteală lor. Știe socoteală lucrurilor. Nu mai știa socoteală averii lui. S-a lămurit socoteală aceea? 12. Nu și-a putut realiza socoteală. SOCOTEÁLĂ socotealăéli forme 1 Totalitate a operațiilor aritmetice efectuate în vederea determinării valorii unei mărimi; calcul. * A face socoteală a da cuiva suma de bani care i se cuvine. A-și greși socotealăelile a se înșela în așteptările sale. A ieși la socoteală cu ceva sau cu cineva a ajunge la un oarecare rezultat; a o scoate la capăt. A râde pe socoteală cuiva a-și bate joc de cineva. A pune ceva la socoteală a lua în seamă ceva; a ține cont de ceva. A da cuiva socoteală a răspunde în fața cuiva de un lucru. A cere socoteală cuiva de ceva a face pe cineva să răspundă de ceva. A ține socoteală a lua în considerare. Pe socotealăeala cuiva pe cheltuiala cuiva. * A-și da cu socotealăeala a fi de părere. A-i veni cuiva la socoteală a-i conveni. * Cu sau fără socoteală a cu sau fără chibzuială; b cu sau fără măsură. * Cum e socotealăeala? Cum stau lucrurile? Care e situația? [G. Socotelii] /a se socoti + sufix socotealăeală. Face o socoteală elementară. Socoteală anilor calendaristici. Cele patru socotealăeli. Câte nu i se puneau în socoteală! 5. Vei da socoteală de cele făcute. Demonstrează multă socoteală. Are și aceasta o socoteală. Toate au socoteală lor. Știe socoteală lucrurilor. Nu mai știa socoteală averii lui. S-a lămurit socoteală aceea? 12. Nu și-a putut realiza socoteală. |
GRAMATICA cuvântului socoteală? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului socoteală. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul socoteală poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE socoteală? Vezi cuvântul socoteală desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul socoteală?[ so-co-tea-lă ] Se pare că cuvântul socoteală are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL socoteală Inţelegi mai uşor cuvântul socoteală dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A face sau a da cuiva socoteala = a plăti cuiva ceea ce are de primit Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din tîrg = evenimentele se desfășoară adesea altfel decît s-a prevăzut A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări, a-i eșua sau a-i ieși cuiva planurile pe dos A pune ceva la socoteală = a ține cont de ceva, a lua în considerație ceva A ieși la socoteală cu ceva sau cu cineva = a o scoate la capăt cu ceva sau cu cineva A pune ceva în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească o sumă de bani pentru o pagubă, a-l considera răspunzător de ceva, a-i imputa ceva = a fi de părere că A-i veni cuiva la socoteală = a-i conveni, a-i fi pe plac În concurență cu seamă, mai ales în expresie A da socoteală cuiva, de ceva = a da seama, a răspunde de ceva A-și da socoteala de ceva = a-și da seama de ceva, a se lămuri asupra unui lucru, a fi conștient de ceva = a ține seamă de Pe socoteala cuiva = pe seama cuiva, în legătură cu cineva locuțiune adjectiv și adverb Cu sau fără socoteală = cu sau fără măsură, cu sau fără chibzuială, cu sau fără rost, rațiune A face sau a da cuiva socoteala = a plăti cuiva ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit = pe cheltuiala mea sau a ta etc A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti A ieși la socoteală cu ceva sau cu cineva = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă în legătură cu ceva sau cu cineva A pune ceva la socoteală = a lua în considerație ceva A pune ceva în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească ceva; a imputa cuiva ceva A-i veni cuiva la socoteală = a-i fi cuiva pe plac; a-i conveni = a fi de părere că În expresie A da socoteală cuiva de ceva = a răspunde în fața cuiva de ceva = a lua în considerare, a avea în vedere Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva Locuţiune adverbiala și adjectiv Cu sau fără socoteală = nechibzuit, cu sau fără motiv A face sau a da cuiva socoteala = a plăti cuiva ceea ce i se cuvine, ceea ce are de primit = pe cheltuiala mea sau a ta etc A-și greși socotelile = a se înșela în așteptări; a nu izbuti A ieși la socoteală cu ceva sau cu cineva = a ajunge la o rezolvare convenabilă, favorabilă în legătură cu ceva sau cu cineva A pune ceva la socoteală = a lua în considerație ceva A pune ceva în socoteala cuiva = a obliga pe cineva să plătească ceva; a imputa cuiva ceva A-i veni cuiva la socoteală = a-i fi cuiva pe plac; a-i conveni = a fi de părere că În expresie A da socoteală cuiva de ceva = a răspunde în fața cuiva de ceva = a lua în considerare, a avea în vedere Pe socoteala cuiva = în legătură cu cineva Locuţiune adverbiala și adjectiv Cu sau fără socoteală = nechibzuit, cu sau fără motiv |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Logaritm zecimal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul socoteală are forma: socotéli
