 | as |
|
| Socotinţă [ so-co-tin-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU socotinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului socotinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru socotinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOCOTINȚĂ: SOCOTÍNȚĂ, socotințe, substantiv feminin (Învechit și arhaizant) 1. Opinie, părere. Ion-vodă avea o credință și o socotință: că țara-i mai tare decît oștile năimite. SADOVEANU, N. P. 11. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. Și eu sînt de această socotință, fătul mieu. DRĂGHICI, R. 73. ♦ Idee, gînd. Fiind rupt de foame, venea cu socotință că... poate are verb reflexiv:o bucată de pîine să i-o dea. ȘEZ. III 132. 2. Judecată sănătoasă, chibzuială, măsură. vezi socoteală (4). Unde nu e socotință, socoteala merge rău. PANN, P. vezi II 49. Cum de ai așa răbdare Pentr-un cutezător... Om fără de socotință. TEODORESCU, P. P. 106. 3. Minte, rațiune. Viindu-i în socotință că el... nu cunoștea încă nici cea mai mică parte a acestuia, au zis în sineși. DRĂGHICI, R. 154. 4. Hotărîre, voință. Hotărînd din toată inima că-și va schimba socotința și că niciodată va mai urma lucru ce va cunoaște că nu ar fi spre bine. DRĂGHICI, R. 38. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SOCOTINȚĂ: SOCOTINȚĂ substantiv chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, tact, (livresc) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (popular) scurnpătate, (învechit și regional) sfat, (învechit) sămăluire, socoată, tocmeală, (familial) schepsis, (figurat) cumpăneală, cumpănire. (Demonstrează multă socotinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru socotință: socotință substantiv verbal APRECIERE. ATENȚIE. BĂGARE DE SEAMĂ. CALCUL. CINSTE. CINSTIRE. CIRCUMSPECȚIE. CONSIDERAȚIE. GÎND. GRIJĂ. IDEE. INTENȚIE. JUDECATĂ. LUARE-AMINTE. MINTE. NUMĂRARE. NUMĂRAT. NUMĂRĂTOARE. ONOARE. OPINIE. PĂRERE. PLAN. PRECAUȚIE. PREȚUIRE. PREVEDERE. PROIECT. PRUDENȚĂ. PUNCT DE VEDERE. RAȚIONAMENT. RAȚIUNE. RESPECT. SOCOTEALĂ. STIMĂ. TRECERE. VAZĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru socotință: socotínță forme, plural e (despre socotesc, ca chibzuință despre chibzuĭesc). Socoteală, reflexiune, chibzuință: a lucra cu socotință. Opiniune, credință: după socotința mea. Vechĭ. lntențiune: cu rea socotință. îngrijire: socotința bolnavilor. Stimă, atențiune: a-ĭ face cuĭva socotință, a avea socotință din partea cuĭva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOCOTINȚĂ: SOCOTÍNȚĂ socotintae forme învechit popular 1) Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. 2) Cumpănire atentă a lucrurilor; judecată dreaptă. 3) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și relațiile dintre fenomene; intelect; rațiune. /a socoti + socotintaință Forme diferite ale cuvantului socotinta: socotintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOCOTINȚĂ: SOCOTÍNȚĂ, socotințe, substantiv feminin (învechit și popular) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre. Voință. – Socoti + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOCOTINȚĂ: SOCOTÍNȚĂ, socotințe, substantiv feminin (învechit și popular) 1. Punct de vedere, opinie, părere. ♦ Idee, gând. 2. Considerație, stimă, prețuire. 3. Judecată sănătoasă, chibzuială, cumpăt, măsură. 4. Minte, rațiune. 5. Hotărâre, voință. – Socoti + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru socotință: socotínță (învechit, popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat socotínței; plural socotínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru socotință: socotínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat socotínței; plural socotínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru socotință: socotință forme chibzuință, părere. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SOCOTINȚĂ: SOCOTÍNȚĂ substantiv verbal chibzuială. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOCOTINTA' SOCOTEÁLĂSocot/e/anusocotelúțăSOCOTÍSOCOTÍNȚĂSOCOTÍRESOCOTÍTsocotitoáreSOCOTITÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SOCOTINȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului socotinţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Demonstrează multă socotinȚĂ. SOCOTÍNȚĂ socotinȚĂe forme învechit popular 1 Opinie a unei persoane despre cineva sau ceva; judecată; părere. /a socoti + socotinȚĂință. |
GRAMATICA cuvântului SOCOTINȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului socotinţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SOCOTINȚĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE socotinţă? Vezi cuvântul socotinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul socotinţă?[ so-co-tin-ţă ] Se pare că cuvântul socotinţă are patru silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Aici i-aici sau aci-i aci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul socotință are forma: socotínțe
