eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție socoti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Socoti [ so-co-ti ]
VEZI SINONIME PENTRU socoti PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului socoti în mai multe dicționare

Definițiile pentru socoti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a socoti
Verbul: a socoti (forma la infinitiv)
A socoti conjugat la timpul prezent:
  • eu socot
  • tu socoți
  • el ea socoate
  • noi socotim
  • voi socotiți
  • ei ele socot
VEZI VERBUL a socoti CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOCOTI:
SOCOTÍ, socotesc și socót, verb IV. tranzitiv (Folosit și absolut)

1. A face o socoteală, a calcula. Învățasem și eu a ceti, a scrie ș-a socoti în casa părintească, c-un unchi al mamei, care nici el nu fusese pe la cine știe ce academii. SADOVEANU, O. VIII 27. Iar colo bătrînul dascăl, cu-a lui haină roasă-n coate, Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate. EMINESCU, O. I 132.
♦ A număra. Iubito, fără tine Începe-o nouă zi... Dar cine Le poate socoti? TOPÎRCEANU, B. 31.
♦ reflexiv A face socoteala cu cineva spre a vedea cine mai are de dat sau de primit. M-am socotit cu el pînă la un ban.
♦ reflexiv figurat A se răfui, a lichida un diferend, a trage (pe cineva) la răspundere. Mă-ntorc eu de la oraș și-i învăț eu să mai facă gropi... mă socotesc eu și cu dumnealor. DUMITRIU, N. 95.

2. A chibzui, a judeca, a cumpăni, a se gîndi. verb reflexiv:eme trece, verb reflexiv:eme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate. EMINESCU, O. I 194. Mă fac broască la pămînt, îmi așez durda spre vînt... Și chitesc și socotesc pe unde să mi-i lovesc. ALECSANDRI, P. P. 260.
       • reflexiv [Marinică] mergea harnic și se socotea. Nu trebuia să mai fie sfios, ca înainte. DUMITRIU, N.

15. Cumpănește bine toate, Pînă mîne te socoate: Și de vei ghici, tu-mi spune, Și voi zice cum zici tu. COȘBUC, P. I 187. Știi tu, Vidro, ce-am gîndit, Știi tu ce m-am socotit? Suflecă mînice largi Și-mpletește la colaci. ALECSANDRI, P. P. 97.

3. A fi de părere, a găsi de cuviință, a crede; a presupune, a-și închipui. Eu socot că are o pricină, de aceea întîrzie. SADOVEANU, B. 39. Fă cum îi socoti... dar eu una te sfătuiesc, să nu te grăbești. ALECSANDRI, T. I 134. Cîntă dar, tu, împărate; Fă această bunătate, Un exemplu să ne dai; Căci din a ta șuierare, Socotim cu-ncredințare Că prea minunat glas ai. ALEXANDRESCU, P. 35.
       • (Construit cu un pronume în dativ) Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gînd răzleț... Frumoasă cît eu nici nu pot O mai frumoasă să-mi socot Cu mintea mea. COȘBUC, P. I 57.
       • reflexiv Să nu te socotești că ai să te îndeletnicești... cu alte trebi. ISPIRESCU, U. 22. Să nu te socotești că-i glumă ce-ți spui eu. CARAGIALE, O. III 104. Da ce te socoți tu? Să-mi întinzi frînghii pin casă, ca într-un șopron... ALECSANDRI, T. I 323.

4. A aprecia, a prețui, a lua în seamă. Din ochi, socoti în fugă felul arăturii. Ară bine bătrînul

– cugetă Mihai. MIHALE, O. 197. Lumea te socotește după ce pari, nu după ce ești. VLAHUȚĂ, O, A. 101.
♦ (Urmat de determinări predicative) A considera, a privi pe cineva sau ceva ca... Marie ești sora mea, dar eu te socotesc ca pe mama. DAVIDOGLU, M. 20. Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea verb reflexiv:ednic de stimă. C. PETRESCU, C. vezi 62. Banii ce-oi cheltui să fie socotiți drept prețu casei. ALECSANDRI, T. I 318.
       • reflexiv Tu verb reflexiv:ei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? EMINESCU, O. I 177. Bărbatul meu e bun la suflet, dar se socoate prea cu cap. ALECSANDRI, T. 313.

5. (Rar, construit cu dativul) A pune (ceva) în socoteala cuiva; a atribui, a imputa. Mi-a fost teamă... să nu greșească oamenii a socoti altuia fărădelegile tale. STĂNOIU, C.

I. 150.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SOCOTI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SOCOTI:
SOCOTI verb

1. (matematică) a calcula, (învechit și popular) a număra, (regional) a răvășlui, (prin vestul Transilvania) a samali, (Transilvania și Maramures) a sămălui. (socoti cît fac 2 ori 2.)

2. (matematică) a număra, (prin Transilvania) a sămălui. (socoti pînă la 10.)

3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a prețui, (livresc) a priza, (învechit și regional) a prinde, (învechit) a prețălui, a sămălui. (A socoti valoarea unui obiect.)

4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A socoti ceva din ochi.)

5. a chibzui, a (se) gîndi, a judeca, (învechit și regional) a sămălui, (figurat) a cîntări, a cumpăni, a drămui. (Să socoti cum e mai bine.)

6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gîndi, a judeca, a opina, (popular) a chiti, a cugeta, (învechit) a cunoaște, a număra. (Eu socoti că așa trebuie să facem.)

7. a considera, a crede, a găsi, a vedea. (Această circumstanță o socoti de bun augur.)

8. a considera, (rar) a proclama, (învechit) a procherna, a proclamarisi. (Esop a socoti limba un mare rău.)

9. a considera, (figurat) a taxa. (Îl socoti drept mincinos.)

10. a se considera, a se crede, a se închipui, a se vedea, (popular) a se ține. (Se socoti inteligent.)

11. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (învechit și regional) a nădăi, (regional) a chibzui, a probălui, (figurat) a mirosi. (Cine ar fi socoti că se va întîmpla astfel?)

12. a crede, a presupune, (franțuzism) a prezuma, (regional) a probălui, (învechit) a supoza. (socoti că vom pleca în două zile.)

13. a se răfui. (Lasă că ne socoti noi!)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SOCOTI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOCOTI:
SOCOTÍ, socotesc, verb IV.

1. tranzitiv A face socoteală (1); a calcula.
♦ A număra.
♦ reflexiv recipr. A ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc.
♦ reflexiv recipr. figurat A lichida un diferend cu cineva, a trage la răspundere pe cineva; a se răfui.

2. tranzitiv A avea ceva de gând; a plănui, a intenționa.

3. tranzitiv și reflexiv A analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.

4. tranzitiv și reflexiv A-și închipui.
♦ tranzitiv A fi de părere, a găsi de cuviință.

5. tranzitiv A lua în seamă; a aprecia, a prețui.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.

6. tranzitiv (Rar) A pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa. [prezent industrie și: (popular): socot]

– conform limba ucraineană sokotyty.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOCOTI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOCOTI:
SOCOTÍ, socotesc, verb IV.

1. tranzitiv A face socoteală (1); a calcula.
♦ A număra.
♦ reflexiv recipr. A ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc.
♦ reflexiv recipr. figurat A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui.

2. tranzitiv A avea ceva de gând; a plănui, a intenționa.

3. tranzitiv și reflexiv A analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.

4. tranzitiv și reflexiv A-și închipui.
♦ tranzitiv A fi de părere, a găsi de cuviință.

5. tranzitiv A lua în seamă; a aprecia, a prețui.
♦ tranzitiv și reflexiv A (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.

6. tranzitiv (Rar) A pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa. [prezent industrie și: (popular) socót]

– conform limba ucraineană sokotyty.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOCOTI
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SOCOTI:
SOCOTÍ verb vezi analiza, aprecia, atribui, căuta, cerceta, cinsti, considera, examina, feri, investiga, îngriji, onora, păzi, prețui, respecta, stima, studia, urmări, vedea, veghea, vizita.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

socoti
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru socoti:
socoti verb vezi ANALIZA. APRECIA. ATRIBUI. CĂUTA. CERCETA. CINSTI. CONSIDERA. EXAMINA. FERI. INVESTIGA. ÎNGRIJI. ONORA. PĂZI. PREȚUI. RESPECTA. STIMA. STUDIA. URMĂRI. VEDEA. VEGHEA. VIZITA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

socoti
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru socoti:
socotí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele socotésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea socoteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural socoteáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

socoti
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru socoti:
socotí (a socoti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele socotésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea socoteá; conjunctiv prezent 3 să socoteáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SOCOTI'
SOCOTEÁSOCOTEÁLĂSocot/e/anusocotelúțăSOCOTÍSOCOTÍNȚĂSOCOTÍRESOCOTÍTsocotitoáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL socoti
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului socoti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Socoti cît fac 2 ori 2.
Socoti pînă la 10.
A socoti valoarea unui obiect.
A socoti ceva din ochi.
Să socoti cum e mai bine.
Eu socoti că așa trebuie să facem.
Această circumstanță o socoti de bun augur.
Esop a socoti limba un mare rău.
Îl socoti drept mincinos.
Se socoti inteligent.
Cine ar fi socoti că se va întîmpla astfel? 12.
Socoti că vom pleca în două zile.
Lasă că ne socoti noi!.
Socoti cât fac 2 ori 2.
Socoti până la 10.
A socoti valoarea unui obiect.
A socoti ceva din ochi.
Să socoti cum e mai bine.
Eu socoti că așa trebuie să facem.
Această circumstanță o socoti de bun augur.
Esop a socoti limba un mare rău.
Îl socoti drept mincinos.
Se socoti inteligent.
Cine ar fi socoti că se va întâmpla astfel? 12.
Socoti că vom pleca în două zile.
Lasă că ne socoti noi!.
Socotí a socoti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele socotésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea socoteá; conjunctiv prezent 3 să socoteáscă.

GRAMATICA cuvântului socoti?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului socoti.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul socoti poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE socoti?
    Vezi cuvântul socoti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul socoti?
    [ so-co-ti ]
    Se pare că cuvântul socoti are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL socoti

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: A umple satul ori lumea, urechile lumii?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    ridicarea în sus, răsturnarea unor strate
    document în care se consemnează însușirea unui tratat internațional de către un stat
    a face să știe, să afle toată lumea
    secretar al vistieriei domnești
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app