 | as |
|
| Spart [ spart ] VEZI SINONIME PENTRU spart PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spart în mai multe dicționareDefinițiile pentru spart din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPART: SPART2, -Ă, sparți, -te, adjectiv 1. Prefăcut în cioburi, sfărîmat (sau numai plesnit, crăpat). Geamurile sparte căscau guri negre în pereți. Pe ușile deschise larg, unii intrau și alții ieșeau ca la moară. REBREANU, R. II 200. Trase o dată ș-altă dată: Parcă-i fu iarba udată și cremenea-n flintă spartă. ȘEZ. II 77. Rîde ciob de oală spartă, se spune despre cineva care-și bate joc de altul pentru un cusur pe care îl are el însuși. • Expresia: A plăti oalele sparte vezi oală. (A fi) mînă spartă = (a fi) risipitor. (Cu parafrazarea expresiei) Eu, știi, cu mîna spartă, născut risipitor, De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor. ALECSANDRI, T. II 135. A fi gură spartă vezi gură. A mînca de parc-ar fi spart = a mînca mult, cu lăcomie. ♦ (Despre piele, prin extensie despre diferite părți ale corpului) Crăpat, cu crăpături. Au tălpile pline de bube. Au tălpile sparte. STANCU, despre 165. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici, potrivite pentru a fi arse în sobă. ♦ (Despre pămînt) Plin de gropi, răscolit. Un cîmp uriaș, răscolit, spart, cu gloduri arse. SAHIA, N. 15. ♦ (Rar, despre butoaie) Deschis, desfundat. Trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta ceriului. EMINESCU, N. 4. ♦ figurat (Despre sunete) Lipsit de timbru, răgușit. Zicea cu glas spart. DUMITRIU, N. 136. Îngrozit, tata s-a trîntit la pămînt, strigînd cu vocea spartă: culcat! Șrapnela. SAHIA, N. 61. Glasul ei era răgușit, spart. VLAHUȚĂ, O. A. III 141. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, ruinat, dărăpănat. Cînd răsărea dintre stînci bătrîne luna cea palidă ca fața unei fete moarte, atunci vedea... un castel numai pietre și ziduri sparte. EMINESCU, N. 13. E o căsuță veche și spartă, mică. BOLLIAC, O. 92. 3. (Despre obiecte de încălțăminte și de îmbrăcăminte) Rupt, găurit. A doua zi, Oarță se ivise tot... cu opincile sparte. C. PETRESCU, R. DR. 51. Are mîndra nouă ii: Trei sînt rupte, patru sparte, Două nu se țin pe spate. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 442. • (Prin metonimie) Acești bieți dăscălași, care au fost depozitari limbei și naționalității noastre, duceau o viață zdruncinată, plină de privațiuni și de coate sparte. GHICA, S. 52. Forme diferite ale cuvantului spart: spart-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPART: SPART2, -Ă, sparți, -te, adjectiv 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. • Expresia: (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar, despre butoaie) Desfundat. ♦ figurat (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – vezi sparge. Forme diferite ale cuvantului spart: spart-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPART: SPART2, -Ă, sparți, -te, adjectiv 1. Prefăcut în bucăți, în cioburi; plesnit, crăpat; găurit. • Expresia: (A fi) mână spartă = (a fi) risipitor. A mânca de parc-ar fi spart, se spune cuiva sau despre cineva care mănâncă foarte mult și cu lăcomie. ♦ (Despre lemne) Tăiat în bucăți mici (potrivite pentru a fi arse în sobă). ♦ (Despre pământ) Răscolit, plin de gropi. ♦ (Rar; despre butoaie) Desfundat. ♦ figurat (Despre sunete) Lipsit de sonoritate, răgușit, dogit. 2. (Despre ziduri, clădiri) Stricat, dărăpănat, ruinat. ♦ (Despre obiecte de încălțăminte, de îmbrăcăminte) Rupt, uzat, tocit. – vezi sparge. Forme diferite ale cuvantului spart: spart-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPART: SPART1 substantiv neutru 1. Spargere. 2. Încheierea unei activități (în special a unui bîlci), urmată de împrăștierea participanților. Era la spartul bîlciului și toiul... afacerilor trecuse. GALACTION, O. I 262. • Expresia: A ajunge (undeva) la spartul tîrgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea tîrziu. Cînd vine trenul, dăm iama și-i eliberăm... Dacă-i revoluție – revoluție să fie!... Hai la gară, hai la gară, să n-ajungem la spartul iarmarocului. GALAN, Z. R. 302. A ajuns la spartul tîrgului. PANN, P. vezi II 68. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPART: SPART s. 1. ciobire, ciobit, ciocnire, crăpare, crăpat, fisurare, fisurat, plesnire, plesnit, pocnire, spargere. (spart de-a lungul a unui vas.) 2. crăpare, crăpat, despicare, despicat, spargere, spintecare, spintecat, tăiat, tăiere. (spart lemnelor de foc.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPART: SPART adjectiv 1. ciobit, ciocnit, crăpat, fisurat, plesnit. (Vas de lut ușor spart.) 2. crăpat, despicat, spintecat, tăiat. (Lemne de foc spart.) 3. găurit. (O cratiță spart.) 4. forțat, stricat. (Încuietoare spart; lacăt spart.) 5. străpuns. (Front spart.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPART: SPART1 substantiv neutru 1. Spargere. 2. (popular) Sfârșit, încheiere a unei activități. • Expresia: A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate. – vezi sparge. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPART: SPART1 substantiv neutru 1. Spargere. 2. (popular) Sfârșit, încheiere a unei activități. • Expresia: A ajunge la spartul târgului (sau iarmarocului) = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate. – vezi sparge. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPART: SPART adjectiv verbal bătut, biruit, distrus, hârâit, hârâitor, împrăștiat, înfrânt, învins, nimicit, răgușit, risipit, rupt, sfărâmat, sfâșiat, spintecat, uzat, zdrobit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spart: spart adjectiv verbal BĂTUT. BIRUIT. DISTRUS. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. ÎMPRĂȘTIAT. ÎNFRÎNT. ÎNVINS. NIMICIT. RĂGUȘIT. RISIPIT. RUPT. SFĂRÎMAT. SFÎȘIAT. SPINTECAT. UZAT. ZDROBIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spart: spart a. împrăștiat: oștire, spartă și risipită BĂLC.; 2. sfărâmat: un geam spart; 3. risipitor: mână spartă, ║ n. sfârșit: a ajuns și el la spartul târgului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPART: SPART sparttă (spartți, spartte) învechit (despre oștiri) 1) Care este împrăștiat. 2) (despre obiecte) Care este prefăcut în cioburi; sfărâmat; crăpat. /v. a (se) sparge Forme diferite ale cuvantului spart: sparttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPART: SPART substantiv verbal împrăștiere, încetare, risipire, sfârșit, terminare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spart: spart substantiv verbal ÎMPRĂȘTIERE. ÎNCETARE. RISIPIRE. SFÎRȘIT. TERMINARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPART: SPART s. 1. vezi spargere. 2. vezi despicare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPART: SPART adjectiv, substantiv verbal cheltuitor, risipitor. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spart: spart adjectiv, substantiv verbal CHELTUITOR. RISIPITOR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spart: spart substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spart: spart substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPART' SPARRING-PARTNERSPÁRRINGPARTNERsparșspărsătúrăSPARTSPÁRTĂSpartacSPARTACHIÁDĂSpartacus |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spart Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spart dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Spart de-a lungul a unui vas. Spart lemnelor de foc. Vas de lut ușor spart. Lemne de foc spart. O cratiță spart. Încuietoare spart; lacăt spart. Front spart. Vas de lut ușor spart. Lemne de foc spart. O cratiță spart. Încuietoare spart; lacăt spart. Front spart. SPART sparttă spartți, spartte învechit despre oștiri 1 Care este împrăștiat. |
GRAMATICA cuvântului spart? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spart. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spart poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spart? Vezi cuvântul spart desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spart?[ spart ] Se pare că cuvântul spart are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spart Inţelegi mai uşor cuvântul spart dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA fi mînă spartă = a fi risipitor A mînca de parc-ar fi spart = a mînca mult, cu lăcomie A fi mână spartă = a fi risipitor A fi mână spartă = a fi risipitor A ajunge undeva la spartul tîrgului sau iarmarocului = a ajunge undeva prea tîrziu A ajunge la spartul târgului sau iarmarocului = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate A ajunge la spartul târgului sau iarmarocului = a ajunge undeva prea târziu, când lucrurile sunt pe lichidate |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spart |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala după lege?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
