eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție specific


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Specific [ spe-ci-fic ]
VEZI SINONIME PENTRU specific PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului specific în mai multe dicționare

Definițiile pentru specific din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECIFIC adjectiv, s.

1. adjectiv caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (învechit) însușit. (Notă, trăsătură specific.)

2. substantiv atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (regional) însușietate, (figurat) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (specific acestui proces este...)

3. substantiv specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (specific artei.)

4. substantiv spirit. (specific limbii noastre.)

5. adjectiv caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu specific.)

6. adjectiv caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea specific.)

7. adjectiv aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust specific.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPECIFIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adjectiv Care este propriu, caracteristic pentru cineva sau ceva. Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesa decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E.

12. Sînt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324.
       • (Adverbial) Leningradul e un oraș specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111.
♦ Care se raportă la o unitate. Greutate specifică.
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SPECIFIC
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC, -Ă adjectiv Propriu unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv.
♦ Care se raportă la o unitate. // substantiv neutru Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); notă distinctivă.
♦ Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. [conform limba franceza spécifique, italiana specifico].
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

SPECIFIC
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC, -Ă

I. adjectiv caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv.
       • care se raportează la o unitate.

II. substantiv neutru caracter propriu, particular; notă distinctivă.
specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. (< limba franceza spécifique, latina specificus)
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SPECIFIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct.
♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material).

2. substantiv neutru Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă.

– Din limba franceza spécifique.
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPECIFIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC, -Ă, specifici, -ce, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct.
♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material).

2. substantiv neutru Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă.

– Din limba franceza spécifique.
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPECIFIC
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC1 substantiv neutru Caracterul propriu, particular, special (a ceva sau al cuiva); notă distinctă, particulară. Structura gramaticală și fondul principal lexical determină atît formele de dezvoltare a limbii, cît și normele funcționării ei. Ele condiționează specificul național și asigură stabilitatea limbii. GRAUR, forme L.

10.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SPECIFIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC2 specificcă (specificci, specificce)

1) Care întrunește trăsături ce individualizează; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv. Caractere specificce.

2) (despre mărimi) Care se raportează la o anumită unitate sau cantitate dintr-un tot. Greutate specificcă. /<lat. specificus, limba franceza spécifique, germana spezifisch
Forme diferite ale cuvantului specific: specificcă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

specific
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru specific:
specific a. propriu unui lucru în particular: remediu specific. ║ n. medicament ce vindecă negreșit o boală anumită: medicina cunoaște puține specifice (chinina în frigurile intermitente și iodul pentru gușă).
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPECIFIC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC2, -Ă, specifici, -e, adjectiv Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen.
♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică.

– în franceză spécifique.
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

*specific
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru *specific:


2) *specífic, a -á vezi trecut (mlat. specifico, -ficáre. vezi edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SPECIFIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC1 n. sing. Caracter particular al cuiva sau a ceva. /<lat. specificus, limba franceza spécifique, germana spezifisch
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SPECIFIC
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC1 substantiv neutru Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă.

– în franceză spécifique.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

SPECIFIC
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SPECIFIC:
SPECÍFIC, -Ă adjectiv (conform limba franceza spécifique, italiana specifico): în sintagma interjecție specifică (vezi).
Forme diferite ale cuvantului specific: specific-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

specific
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru specific:
specífic adjectiv masculin, plural specífici; forme singular specífică, plural specífice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

specific
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru specific:
specífic1 adjectiv masculin, plural specífici; forme specífică, plural specífice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Specific
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Specific:
Specific ≠ necaracteristic, nespecific
Definiție sursă: Dicționar de antonime

specific
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru specific:
specífic substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

specific
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru specific:
specífic2 substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SPECIFIC'
SPECIALIZÁTSPECIALMÉNTESPECIÁȚIESPÉCIESPECÍFICSPECIFICÁSPECIFICÁRESPECIFICÁTSPECIFICÁȚIE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL specific
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului specific dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Notă, trăsătură specific.
Specific acestui proces este.
Specific artei.
Specific limbii noastre.
Un exemplu specific.
L-a primit cu amabilitatea specific.
Un gust specific.
Notă, trăsătură specific.
Specificul artei.
Specificul limbii noastre.
Un exemplu specific.
Un gust specific.
L-a primit cu amabilitatea specific.
SPECÍFIC2 specificcă specificci, specificce 1 Care întrunește trăsături ce individualizează; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv.
Caractere specificce.
Greutate specificcă.

GRAMATICA cuvântului specific?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului specific.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul specific poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul specific sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE specific?
Vezi cuvântul specific desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul specific?
[ spe-ci-fic ]
Se pare că cuvântul specific are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL specific
Inţelegi mai uşor cuvântul specific dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale
♦ specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL specific

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A scoate pe cineva din țâțâni?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
epilepsie
comisie însărcinată cu elaborarea unei constituții ii; drept constituțional, -ă
a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite
factor primordial al universului, identificat cu divinitatea
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app