 | as |
|
| Statut [ sta-tut ] VEZI SINONIME PENTRU statut PE ESINONIME.COM definiția cuvântului statut în mai multe dicționareDefinițiile pentru statut din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT, statute, substantiv neutru 1. (Uneori la plural cu valoare de sg.) Ansamblu de dispoziții, cu caracter oficial, prin care se determină scopul, structura și modul de funcționare a unei organizații; prin extensie lege, regulament. Delegații la congres discută planul de activitate al societății, fac între ei schimb de experiență, introduc schimbările și completările necesare la statut. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 3/1. Ce fel de club este, după părerea dumitale, «Unirea»? – Scrie în statut, domnule procuror: club de lectură pentru muncitori. GALAN, Z. R. 354. Statutele [«Frăției»], scrise în cifre cu cheie, erau păstrate la mine, în bibliotecă, în scoarțele Algebrei lui Bourdon. GHICA, S. A. 148. • Statut model = regulament de organizare și de funcționare valabil pentru același tip de organizații cooperatiste. (juridic) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică persoanelor. Statut real = totalitatea legilor care se aplică la bunuri. 2. (Învechit) Lege fundamentală a unui stat; constituție. Statutul lui Cuza. • Statutul organic = lege constituțională care stabilea normele de exercitare a autonomiei bisericii ortodoxe romîne din Transilvania (și care a fost în vigoare între 1868 și 1925). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂTUT: STĂTÚT, -Ă, stătuți, -te, adjectiv 1. (Despre apă, aer) Care a stat prea mult într-un loc fără a fi primenit; viciat, stricat. Un fluviu se revărsa, rupînd lunci negre, dîmburi, repezind la vale ape stătute, fără o zare în ele. CAMILAR, N. I 267. Mă privea cu ochi buni, verzi ca apele stătute. SADOVEANU, O. VIII 172. E cald, un aer stătut și îmbîcsit. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Despre alimente) Care a început să se altereze; vechi. 2. (Despre oameni) Înaintat în vîrstă; bătrîn. După ce avea acum și moară, să gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut. RETEGANUL, P. IV 29. Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. CREANGĂ, P. 139. Dar acum sînt om stătut, Și pățit și priceput, Și văd bine că-i dat mie Ca să mor în haiducie. ALECSANDRI, P. P. 254. • figurat Merii stătuți din mijlocul grădinii. CONTEMPORANUL, VII 482. 3. (Învechit, de obicei urmat de determinări cauzale introduse prin prepoziție «de») Obosit din cale-afară; rupt de oboseală. Parcă-s eu de vină dacă-s caii stătuți de drum. despre ZAMFIRESCU, la CADE. Sudori de sînge curgea de pe fețele romînilor, atît muncise în cursul zilei și atît erau de stătuți de osteneală seara. ISPIRESCU, M. vezi 26. Forme diferite ale cuvantului statut: statut-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT, statute, substantiv neutru 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți pe acțiuni, asociații etc.; prin generalizare lege, regulament. • (juridic) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. Statut social = poziția indivizilor într-un grup social, a grupurilor în sistemul organizării sociale și la un anumit moment; status. 3. specializare (învechit) Constituție. – Din limba franceza statut, latina statutum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT, statute, substantiv neutru 1. Act sau ansamblu de dispoziții cu caracter oficial, prin care se reglementează scopul, structura și modul de funcționare al unei organizații, societăți, asociații etc.; prin generalizare lege, regulament. • (juridic) Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat. Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat. 2. (În sociologie; și în sintagma statut social) Locul pe care îl ocupă un individ într-un sistem social dat și la un anumit moment; status. 3. specializare (învechit) Constituție. – Din limba franceza statut, latina statutum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT substantiv neutru 1. document, lege de bază cuprinzând dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. 2. denumire dată unor constituții. 3. statut politic = totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică. 4. statut social = status (1). 5. starea, situația, calitatea de a fi (a cuiva sau a ceva). (< limba franceza statut, latina statutum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂTUT: STĂTÚT statuttă (statutți, statutte) 1) (despre apă, aer etc.) Care stă neîmprospătat de mult timp, căpătând aspect sau miros greu; neschimbat demult; închis. 2) (despre alimente) Care nu mai este proaspăt; vechi. 3) figurat (despre persoane necăsătorite) Care este trecut de vârsta căsătoriei; care este înaintat în vârstă, dar necăsătorit încă. /v. a sta Forme diferite ale cuvantului statut: statuttă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru statut: *statút n., plural e (latina statutum, lucru hotărît, decret, statut, despre statúere, a hotărî; limba franceza statut. vezi con-stituțiune). Lege fundamentală (pe care se bazează regulamentele) unei asociatiunĭ saŭ societățĭ (Se zice și la plural statutele societățiĭ). Constitutiunea proclamată de Cuza la 1864. Constituțiunea Italiiĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STĂTUT: STĂTÚT, -Ă, stătuți, -te, adjectiv 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ figurat (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. 2. (învechit) Istovit, vlăguit. – vezi sta. Forme diferite ale cuvantului statut: statut-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STĂTUT: STĂTÚT, -Ă, stătuți, -te, adjectiv 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ figurat (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. 2. (învechit) Istovit, vlăguit. – vezi sta. Forme diferite ale cuvantului statut: statut-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT statute n. 1) Document care conține un ansamblu de dispoziții, prin care se determină scopul, structura și principiile de activitate ale unei organizații, întreprinderi sau instituții. 2) Situație reală. statutul femeii în societate. 3) Stare de fapt; poziție. /<fr. statut, italiana statuto, germana Statut Forme diferite ale cuvantului statut: statute Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT substantiv neutru 1. Ansamblu de dispoziții cu caracter oficial prin care se hotărăște constituirea unei organizații și se stabilesc scopul, structura și modul de funcționare ale acesteia. ♦ Lege, regulament. 2. Stare, situație. [plural -te, -turi. / < limba franceza statut, italiana statuto, latina statutum]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru stătut: stătút, stătúte, substantiv neutru 1. (învechit) rămânere, stare, ședere, stat. 2. (regional) locuință, gospodărie. 3. (învechit) adăpost pentru vite. 4. (regional; la plural ) pietre care delimitează terenul la jocul cu mingea. 5. (învechit) existență. 6. (regional) statură, înălțime. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂTUT: STĂTUT adjectiv 1. clocit, împuțit, răsuflat, trezit, (regional) mocnit, zăcut, (prin Moldova) băhnit, (prin Moldova și Bucovina) bîhlit. (Apă statut.) 2. alterat, poluat, stricat, viciat. (Un aer statut.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stătut: stătut a. 1. ce stă pe loc și se strică: apă stătută; 2. rânced: bucate stătute; 3. dăulat: cal stătut; 4. cam bătrân: un flăcău stătut Hristos; figurat generație stătută greacă AL. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru statut: statut n. 1. regulament, și în special legea fundamentală a țării proclamată de Cuza-Vodă în 1864.; 2. regulă stabilită pentru organizarea unei societăți. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stătut: stătút, -ă adjectiv (despre staŭ). Stricat de multă stare (nemișcare, rămînere la un loc): apă stătută. figurat Cam trecut, înaintat în vîrstă: fată stătută. Forme diferite ale cuvantului statut: statut-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stătut: stătut adjectiv verbal EPUIZAT. EXTENUAT. FRÎNT. ISTOVIT. PRĂPĂDIT. RUPT. SECAT. SECĂTUIT. SFÎRȘIT. SLEIT. STORS. TRUDIT. VLĂGUIT. ZDROBIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru stătut: stătut, -ă, stătuți, -te adjectiv (despre oameni) marcat de o perioadă de abstinență sexuală prelungită. Forme diferite ale cuvantului statut: statut-ă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stătut: stătút adjectiv masculin, plural stătúți; forme singular stătútă, plural stătúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stătut: stătút adjectiv masculin, plural stătúți; forme stătútă, plural stătúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT substantiv regulament. (statut de organizare.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STĂTUT: STĂTÚT adjectiv 1. vezi clocit. 2. vezi poluat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STATUT: STATUT substantiv regulament. (statut de organizare.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STATUT: STATÚT substantiv verbal constituție. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru statut: statút substantiv neutru, plural statúte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru statut: statut substantiv verbal CONSTITUȚIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru statut: statút substantiv neutru, plural statúte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Stătut: Stătut ≠ proaspăt Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'STATUT' STATÚRĂstaturálSTATURO-PONDERÁLSTÁTUSSTĂTÚTSTATUTÁSTATUTÁRstatuțíeȘTÁUFER |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Stătut Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stătut dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STĂTÚT stătuttă stătutți, stătutte 1 despre apă, aer etc. STATÚT stătute n. Stătutul femeii în societate. Apă stătut. Un aer stătut. Stătut de organizare. Stătut de organizare. |
GRAMATICA cuvântului Stătut? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stătut. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Stătut poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE statut? Vezi cuvântul statut desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul statut?[ sta-tut ] Se pare că cuvântul statut are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Stătut Inţelegi mai uşor cuvântul stătut dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Statut model = regulament de organizare și de funcționare valabil pentru același tip de organizații cooperatiste Juridic Statut personal = totalitatea legilor care se aplică persoanelor Statut real = totalitatea legilor care se aplică la bunuri Statutul organic = lege constituțională care stabilea normele de exercitare a autonomiei bisericii ortodoxe romîne din Transilvania și care a fost în vigoare între 1868 și 1925 juridic Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat Statut social = poziția indivizilor într-un grup social, a grupurilor în sistemul organizării sociale și la un anumit moment; status juridic Statut personal = totalitatea legilor care se aplică cetățenilor unui stat Statut real = totalitatea legilor care se aplică bunurilor aflate pe teritoriul unui stat Statut politic = totalitatea drepturilor și îndatoririlor prevăzute și garantate de constituție, în virtutea cărora cetățenii participă la viața politică Statut social = status 1 |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Stătut |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se îngloda sau a se îneca în datorii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul statut are forma: statúte
