eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stirbitura


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
ştirbitură [ ştir-bi-tu-ră ]
VEZI SINONIME PENTRU ştirbitură PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului stirbitura în mai multe dicționare

Definițiile pentru stirbitura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIRBITURĂ:
ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, substantiv feminin

1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie.

2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; prin extensie ruptură, gaură.

3. figurat Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.).

– Știrbi + sufix -tură.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



ȘTIRBITURĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIRBITURĂ:
ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, substantiv feminin

1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie.

2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; prin extensie ruptură, gaură.

3. figurat Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.).

– Știrbi + sufix -tură.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTIRBITURĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIRBITURĂ:
ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, substantiv feminin

1. Loc gol în șirul de dinți, format prin căderea unuia sau a mai multor dinți.

2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă; ruptură, spărtură. Zidurile cu știrbituri adînci stau încă în picioare, semn al războiului care a stăruit aici. STANCU, U.R.S.S. 148.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTIRBITURĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIRBITURĂ:
ȘTIRBITURĂ s.

1. (rar) știrbenie, (învechit și regional) știrbină, (regional) știrbeală. (stirbitura la dinți.)

2. ciobitură, ciocnitură, (învechit și regional) știrbină, (regional) ciumblitură, știrbeală. (stirbitura a unui pahar.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ȘTIRBITURĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIRBITURĂ:
ȘTIRBITÚRĂ stirbiturai forme

1) Loc gol format în dantură prin căderea dinților.

2) Margine deformată a unui obiect (formata prin rupere, frângere, ciocnire etc.). /a știrbi + sufix stirbituratură
Forme diferite ale cuvantului stirbitura: stirbiturai

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

știrbitură
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru știrbitură:
știrbitură forme

1. ceva știrbit, gaură de dinte;

2. împuținare: plătesc întreg și fără nicio știrbitură;

3. figurat om știrb, femeie știrbă.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

știrbitură
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știrbitură:
știrbitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat știrbitúrii; plural știrbitúri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

știrbitură
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știrbitură:
știrbitúră substantiv feminin, genitiv dativ articulat știrbitúrii; plural știrbitúri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'STIRBITURA'
știrbícȘTIRBÍNĂȘTIRBÍREȘTIRBÍTȘTIRBITÚRĂȘTIRBÓCștirboceálăȘTIRBOCÍȘTIRBOCÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL știrbitură
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului știrbitură dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
știrbitură la dinți.
știrbitură a unui pahar.
știrbitură la dinți.
știrbitură a unui pahar.
ȘTIRBITÚRĂ știrbiturăi forme 1 Loc gol format în dantură prin căderea dinților.
/a știrbi + sufix știrbiturătură.



GRAMATICA cuvântului știrbitură?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului știrbitură.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul știrbitură poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul știrbitură sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul știrbitură are forma: știrbitúri
VEZI PLURALUL pentru știrbitură la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ştirbitură?
Vezi cuvântul ştirbitură desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştirbitură?
[ ştir-bi-tu-ră ]
Se pare că cuvântul ştirbitură are patru silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL știrbitură

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Unde și-a înțărcat dracul copiii?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului
a vorbi mult, a fi flecar
în locuri depărtate și pustii
plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori galbene-verzui, dispuse în ciorchini astragalus glycyphyllos; unghia-păsării
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app