 | as |
|
| Strigăt [ stri-găt ] VEZI SINONIME PENTRU strigăt PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strigat în mai multe dicționareDefinițiile pentru strigat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRIGĂT: STRÍGĂT, strigăte, substantiv neutru 1. Exclamație cu voce ridicată; țipăt, răcnet. Trecu, numai în sumăieș, la ușa de afară. Atuncea auzi mai deslușit strigătul lui Mitrea. Dăduse la vite o dihanie. SADOVEANU, B. 102. Urlă cîmpul și de tropot și de strigăt de bătaie. EMINESCU, O. I 148. • (Metaforic) Trenul aleargă cu strigăte uniforme la roți. SAHIA, U.R.S.S. 10. ♦ Invocare. Aman e strigătul turcilor și a tătarilor cînd ei se află față cu un pericol. ALECSANDRI, P. P. 83. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. În tropotul de copite, în murmurul de valuri al oștilor, porniră îndată strigătele căpiteniilor care zăriseră fulgerul oțelului. SADOVEANU, O. VII 9. Nu se auzea decît... strigătul monoton a ostașilor de strajă. NEGRUZZI, S. I 160. 3. Sunet caracteristic scos de un animal sau de o pasăre; zbieret, urlet, chelălâit. Tresări numai cînd auzi sus, în aurul luminii, un strigăt de pajură. SADOVEANU, B. 231. Departe se auzea strigătul unei pupeze. id. O. I 344. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. Strigătul mînios și greu de ură răsună multă verb reflexiv:eme. DUMITRIU, N. 31. Strigătele nu mai conteneau, agitația era mai înfrigurată. CAMIL PETRESCU, N. 23. Acum te asurzeau strigătele și zgomotul ce făcea mulțimea de oameni... mergînd fiecare la lucrul său. ISPIRESCU, L. 103. ♦ Exclamație de protest. (figurat) Tablourile lui sînt un strigăt puternic împotriva măcelurilor între oameni, operele lui artistice ne turbură toată inima, trezesc toată durerea pricinuită de război. GHEREA, ST. Hristos II 86. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). În ochii fiecăruia citești teama disperată la gîndul că nu va regăsi pe cine caută. Se strigă tare și în fiecare strigăt înțelegi o frică fără puteri de stăpînire. Absența glasului celui chemat înseamnă moarte... SAHIA, N. 51. 6. Strigătură. Cînd fac horă sau joacă pe la clăci, au obiceiul de-a însoți tactul piciorului cu strigăte în joc. Aceste strigăte sînt niște mici poezioare. ȘEZ. I 70. Strigătele în joc, cînd au cuprinsul sarcastic, sînt niște minunate satire populare. ib. 70. Cine joacă și nu strigă Face-i-s-ar gura strîmbă; C-așa-i jocu romînesc, Cu strigăt ardelenesc, Cînd l-auz mă-nveselesc. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 359. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGĂT: STRIGĂT s. 1. țipăt, urlet, zbieret, (învechit) chemare, verb reflexiv:eavă. (Încetează cu strigatele!) 2. răcnet, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (învechit și regional) răcnitură. (strigat de durere; ce sînt strigat astea?) 3. chiot, chiu, chiuit, chiuitură, hăulire, hăulit, hăulitură, țipăt, (popular) iuit, (regional) hihăit, hihot. (A tras un strigat, la horă.) 4. exclamare, exclamație, (rar) strigare. (strigat de aprobare, de protest.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRIGĂT: STRÍGĂT, strigăte, substantiv neutru 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. ♦ Exclamație de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigătură. – Striga + sufix -ăt. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRIGĂT: STRÍGĂT, strigăte, substantiv neutru 1. Cuvânt, șir de sunete emise de cineva cu voce ridicată; țipăt, strigare. ♦ Invocare. 2. Anunțare, semnalizare (cu voce puternică); comandă. 3. Sunet, șir de sunete sau zgomot caracteristic scos de un animal sau de o pasăre. 4. Zgomot, larmă de voci; vociferare. ♦ Exclamație de protest. 5. Chemare cu voce tare (cu rostirea numelui celui chemat). 6. Strigătură. – Striga + sufix -ăt. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRIGAT: STRIGÁT substantiv neutru Faptul de a striga. 1. Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc. 2. Rostire de strigături la jocurile țărănești. – vezi striga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRIGAT: STRIGÁT substantiv neutru Faptul de a striga. 1. Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc. 2. Rostire de strigături la jocurile populare. – vezi striga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRIGĂT: STRÍGĂT strigate n. 1) Sunet puternic (scos de om sau de unele animale); țipăt; răcnet. 2) Semnal emis cu voce tare. 3) rar vezi STRIGĂTURĂ. /a striga + sufix strigatăt Forme diferite ale cuvantului strigat: strigate Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strigăt: strigăt n. 1. glas scos cu tărie; 2. glasul obișnuit al animalelor: strigătul cucuvelii; 3. aclamațiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRIGĂT: STRÍGĂT substantiv verbal chiuit, chiuitură, strigătură. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strigăt: strigăt substantiv verbal CHIUIT. CHIUITURĂ. STRIGĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strigăt: strígăt substantiv neutru, plural strígăte Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Strigăt: Strigăt ≠ șoaptă, tăcere Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strigăt: strígăt substantiv neutru, plural strígăte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strigat: strigát substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strigat: strigát substantiv neutru Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRIGAT' STRÍGĂstrigáciSTRIGÁRESTRIGĂRISTRIGÁTSTRIGĂTÓRSTRIGĂTÚRĂstrighestrighíe |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strigat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strigat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Încetează cu strigatele! 2. Strigat de durere; ce sînt strigat astea? 3. A tras un strigat, la horă. Strigat de aprobare, de protest. Încetează cu strigatele! 2. Strigat de durere; ce sunt strigatele astea? 3. STRÍGĂT strigate n. /a striga + sufix strigatăt. |
GRAMATICA cuvântului strigat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strigat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strigat poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE strigăt? Vezi cuvântul strigăt desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strigăt?[ stri-găt ] Se pare că cuvântul strigăt are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL strigat Inţelegi mai uşor cuvântul strigat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeStrigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc Strigatul catalogului = apelul nominal al elevilor, studenților etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strigat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ cap de bour?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul strigăt are forma: strígăte
