 | as |
|
| Supărător [ su-pă-ră-tor ] VEZI SINONIME PENTRU supărător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suparator în mai multe dicționareDefinițiile pentru suparator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPĂRĂTOR: SUPĂRĂTOR adjectiv 1. dezagreabil, neplăcut, (învechit) supărăcios. (O situație suparator.) 2. incomod, jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor. (A trăit cîteva momente suparator.) 3. jenant, neplăcut, penibil. (Încearcă un sentiment suparator.) 4. agasant, enervant, iritant, plicticos, plictisitor, sîcîitor. (O treabă suparator.) 5. chinuitor, rebel, (învechit și popular) necăjos. (O tuse suparator.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUPĂRĂTÓR: SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adjectiv Care provoacă neplăcere, care supără, contrariază. De data asta, nu mi s-a întîmplat nimic supărător. GALACTION, O. I 63. De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă... nu fi supărător. NEGRUZZI, S. I 251. • (Adverbial) Simte că i se bate inima cam supărător. BASSARABESCU, vezi 35. Forme diferite ale cuvantului suparator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPĂRĂTÓR: SUPĂRĂTÓR2 suparatoroáre (suparatoróri, suparatoroáre) 1) Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. 2) rar Care plictisește; care provoacă plictiseală; plicitisitor. /a (se) supăra + suparatorător Forme diferite ale cuvantului suparator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPĂRĂTÓR: SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adjectiv (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului suparator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPĂRĂTÓR: SUPĂRĂTÓR, -OÁRE, supărători, -oare, adjectiv (Și adverbial) Care supără, contrariază, deranjează; jenant, neplăcut. ♦ Plicticos, plictisitor. – Supăra + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului suparator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru supărător: supărătór, -oáre adjectiv Care te supără, plicticos, incomodant, importun: un om supărător, o afacere supărătoare. adverb A vorbi supărător. Forme diferite ale cuvantului suparator: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUPĂRĂTÓR: SUPĂRĂTÓR1 adverb Într-un mod care provoacă supărare. /a supăra + suparatorător Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru supărător: supărătór adjectiv masculin, plural supărătóri; forme singular și plural supărătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru supărător: supărătór adjectiv masculin, plural supărătóri; forme singular și plural supărătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru supărător: supărător a. care aduce supărare. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPARATOR' supărálnicSUPĂRÁRESUPĂRÁTsupărățélSUPĂRĂTÓRsupărătúrăsupăreálăSUPĂRÉLNICSUPĂRÉTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL supărător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului supărător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O situație supărător. A trăit cîteva momente supărător. Încearcă un sentiment supărător. O treabă supărător. O tuse supărător. SUPĂRĂTÓR2 supărătoroáre supărătoróri, supărătoroáre 1 Care supără; în stare să irite sau să enerveze; enervant; iritant; agasant. /a se supăra + supărătorător. /a supăra + supărătorător. |
GRAMATICA cuvântului supărător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului supărător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul supărător poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE supărător? Vezi cuvântul supărător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul supărător?[ su-pă-ră-tor ] Se pare că cuvântul supărător are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL supărător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Articol de fond?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
