eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție timbru


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Timbru [ tim-bru ]
VEZI SINONIME PENTRU timbru PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului timbru în mai multe dicționare

Definițiile pentru timbru din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU, (1) timbre, (2,

3) timbruri, substantiv neutru

1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) și care este plătită direct unei administrații publice.
       • Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional și folosit în locul timbrelor obișnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale.
♦ Ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori.

2. Însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite.
♦ Calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui.

3. (învechit) Clopot, clopoțel.

– Din limba franceza timbre.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



TIMBRU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU, (1) timbre, (2,

3) timbruri, substantiv neutru

1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) și care este plătită direct unei administrații publice.
       • Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional și folosit în locul timbrelor obișnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale.
♦ Ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori.

2. Însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite.
♦ Calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui.

3. (învechit) Clopot, clopoțel.

– Din limba franceza timbre.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TIMBRU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU1 substantiv neutru

1. Proprietate a unui sunet care ne permite să-l distingem de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui; senzație auditivă diferită ca intensitate și înălțime, pe care o dă vocea omenească, datorită formei diferite a rezonatorului constituit de cavitatea bucală. Glasul ei avea un timbru muzical. BART, E. 134. Vocea aceluia... are un timbru bărbătesc. CARAGIALE, O. III 249. O! ce liberă și ușoară mă simt

– zise ea c-o voace de un timbru de aur. EMINESCU, N. 64.
       • figurat Ideile ei, dacă n-au timbrul vieții ei, mi-s absolut indiferente. IBRĂILEANU, A. 115. Dacă aici e aceeași gamă a iubirii, timbrul, nota psihică e alta. GHEREA, ST. Hristos III 280.

2. (Franțuzism învechit) Clopoțel. Dar iată că se aude prin toată uruiala un sunet de timbru: un vagon se oprește. CARAGIALE, O. II 169.

3. (În expresie) Timbrul căldării = presiune nominală pentru care a fost construită o căldare de aburi.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TIMBRU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU2, timbre, substantiv neutru

1. Imprimat de dimensiuni mici (emis de stat sau de o instituție special autorizată) care se lipește pe anumite acte oficiale, costul lui reprezentînd un impozit, o taxă, o cotizație; (adesea determinat prin «poștal») imprimat lipit pe o scrisoare și reprezentînd taxa de transport ( vezi marcă). Cumpărătorul dădea imediat și chitanță pe suma de o mie de lei, întărită cu timbru. SANDU-ALDEA, despre N. 251.
       • Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional, pentru comemorarea unui eveniment, și folosit în locul timbrelor obișnuite. Timbru sec vezi sec (1).
♦ (Franțuzism învechit) Ștampilă aplicată de oficiile poștale și purtînd locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori. El îmi aducea pasportul și două scrisori cu timbrul Chișinăului. NEGRUZZI, S. I 62.

2. Taxă reprezentînd valoarea unui timbru (1) și plătită direct unei administrații publice.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



TIMBRU
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU substantiv neutru

I.

1. imprimat de dimensiuni mici care se lipește pe anumite acte oficiale, dovadă pentru plata unor impozite, taxe sau cotizații; imprimat aplicat pe scrisori reprezentând taxa de transport.
       • ștampilă care se aplică pe scrisori purtând locul și data plecării sau sosirii acestora.
timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metalurgie

2. (medicină) bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, suport pentru o substanță cu rol terapeutic.

3. taxă reprezentând valoarea unui timbru (I,

1) plătită în numerar unei administrații publice.

II. calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un alt sunet produs în condiții de durată, înălțime și intensitate identice.

III. coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. (< limba franceza timbre, italiana timbro)

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

TIMBRU
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU substantiv neutru

1. Imprimat de dimensiuni mici care servește ca dovadă pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizații; (prin extensie) ștampilă cu care se imprimă unele imprimate de acest fel.
♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metalurgie

2. Taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) plătită în numerar unei administrații publice.

3. (fizică; muzică) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un sunet de aceeași înălțime produs de un alt izvor sonor.

4. (heraldică) Termen prin care se înțelege coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. [< limba franceza timbre, conform italiana timbro].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

TIMBRU
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU substantiv neutru (< limba franceza timbre, ct. italiana timbro): calitate a unui sunet articulat prin care acesta se deosebește de un alt sunet articulat, rostit în condiții de durată, de intensitate și de înălțime (termen folosit mai mult cu referire la vocale). De aici sintagmele t. palatal, atribuit vocalelor anterioare e și i, articulate în regiunea palatului gurii, și t. velar, atribuit vocalelor posterioare o și u, articulate în partea de dinapoi a cavității bucale.
Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

timbru
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru timbru:
timbru n.

1. sunetul vocii sau al unui instrument;

2. semn imprimat pe unele hârtii, în virtutea legii: timbru fix; timbru poștal, marcă de francat scrisori sau pachete;

3. semn particular ce fiecare biurou de poștă imprimă pe scrisori [= limba franceza timbre].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TIMBRU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TIMBRU s.

I. marcă, (Banat) ștamp, (Banat, Transilvania, prin Maramures și Bucovina) ștempel. (timbru poștal.)

II.

1. răsunet, rezonanță, sonoritate, ton. (timbru unui flaut.)

2. glas, ton, voce. (popular) viers. (Avea un timbru grav, plăcut etc.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

timbru
Dicționarul de cuvinte recente, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru timbru:
tímbru substantiv neutru 1974 (medicină) Bucățică de hârtie, plastic etc. care se lipește pe piele, servind drept suport pentru o substanță cu rol terapeutic vezi chimioterapie (formal din limba franceza timbre; DEX, DN3

– alte sensuri)

Definiție sursă: Dicționar de cuvinte recente, ediția a II-a

TIMBRU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU2 timbru ri n. Calitate specifică a unui sunet, care permite distingerea de alt sunet, cu aceeași înălțime, intensitate și durată, dar provenit din altă sursă sonoră. /<fr. timbre
Forme diferite ale cuvantului timbru: timbruri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TIMBRU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU1 timbrue n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept taxă poștală, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [silabe tim-bru] /<fr. timbre
Forme diferite ale cuvantului timbru: timbrue

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

timbru
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru timbru:
timbru substantiv verbal ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. CLOPOȚEL. ÎNSUȘIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRĂSĂTURĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TIMBRU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TIMBRU:
TÍMBRU s.

I. marcă, (Banat) ștamp, (Banat, Transilvania, prin Maramures și Bucovina) ștempel. (timbru poștal.)

II.

1. vezi rezonanță.

2. vezi voce.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

timbru
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timbru:
tímbru (proprietate fizică, clopoțel) substantiv neutru, articulat tímbrul; plural tímbruri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

timbru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timbru:
tímbru2 (proprietate a unui sunet) substantiv neutru, articulat tímbrul; plural tímbruri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

timbru
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timbru:
tímbru (imprimat poștal, fiscal) substantiv neutru, articulat tímbrul; plural tímbre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

timbru
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timbru:
tímbru1 (imprimat) substantiv neutru, articulat tímbrul; plural tímbre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'TIMBRU'
timbrofíltimbrofilíeTIMBROLOGÍEtimbrotécăTÍMBRUțimbulárTîmburtimburíȚIMBURÚC

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL timbru
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului timbru dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Timbru poștal.
Timbru unui flaut.
Avea un timbru grav, plăcut etc.
TÍMBRU2 timbru ri n.
TÍMBRU1 timbrue n.
Timbru poștal.



GRAMATICA cuvântului timbru?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului timbru.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul timbru poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul timbru sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul timbru are forma: tímbruri
VEZI PLURALUL pentru timbru la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE timbru?
Vezi cuvântul timbru desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul timbru?
[ tim-bru ]
Se pare că cuvântul timbru are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL timbru
Inţelegi mai uşor cuvântul timbru dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act
Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional și folosit în locul timbrelor obișnuite, pentru comemorarea unui eveniment
Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale
Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act
Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional și folosit în locul timbrelor obișnuite, pentru comemorarea unui eveniment
Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale
În expresie Timbrul căldării = presiune nominală pentru care a fost construită o căldare de aburi
Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional, pentru comemorarea unui eveniment, și folosit în locul timbrelor obișnuite
♦ timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metalurgie 2
♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unei ștampile de metalurgie 2



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL timbru

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ învechit debit de băuturi spirtoase?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cântăreț care a urmat o școală specială de canto; artist emerit
culegere de oracole, păstrată la capitoliu roma, consultată ori de câte ori republica era în primejdie
cârciumă
deformație constând în extensiunea forțată a labei piciorului ca urmare a scurtării mușchilor superiori ai gambei
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app