 | as |
|
| Ura [ u-ra ] VEZI SINONIME PENTRU ura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului ura în mai multe dicționareDefinițiile pentru ura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ura (forma la infinitiv) A ura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URA: URÁ2, urez și (2) ur, verb I. 1. tranzitiv (Construit cu dativul) A formula o dorință de bine la adresa cuiva (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a felicita. Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. vezi 22. Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307. • figurat Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31. • (Învechit, construit cu acuzativul) Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174. «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34. Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151. • reflexiv reciproc. Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97. • intranzitiv Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110. Pe deal nechează, Pe vale urează (Trîmbița). GOROVEI, C. 368. 2. intranzitiv A recita «plugușorul» sau alte colinde de anul nou, umblînd (în grup cu alții) de la casă la casă. Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43. Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE. Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180. • tranzitiv (Rar) Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26. 3. tranzitiv A face orații de nuntă. Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ura: urá (-réz, át), verb – 1. A cuvînta, a vorbi în public pentru a emoționa, pentru a convinge sau pentru a binecuvînta. – 2. A face urări de fericire, a binecuvînta, a felicita. – 3. A cînta sau a recita versuri cu ocazia Anului Nou. – Mr. or, ura. latina ōrāre (Cipariu, gramatică, 44; Densusianu, limba română, XXVIII, 61; Șeineanu, Semasiol., 86; Pușcariu 1830; Densusianu, GS, II, 20; REW 6081), conform italiana orare, prov., cat., spaniolă, portugheză orar, vezi limba franceza orer, albaneză ureum, uron (Philippide, I, 649). – derivat urăciune, substantiv feminin (urare; felicitare; cîntec de sărbătoare), conform orație; urat, substantiv neutru (felicitare); urător, substantiv masculin (persoană care umblă cu uratul); urătură, substantiv feminin (formulă de felicitare cîntată); urări, substantiv feminin plural (panglici multicolore cu care se împodobește căciulița tinerilor morți) în Muntenia Forme diferite ale cuvantului ura: -réz uraát Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URA: ÚRA1 interjecție Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, folosită și ca strigăt de luptă al armatelor la atac. De-aveți chef, tovarăși, bem. – Ura-n cer! Cu toții avem. COȘBUC, P. I 302. Ura, frați, într-o unire Să-nvîrtim hora frăției Pe pămîntul Romîniei. ALECSANDRI, O. 94. • (Substantivat, n., cu plural urale) Urlă în adevăr tîrgul de urale și de lăutari. BRĂTESCU-VOINEȘTI,la CADE. Un ura!... izbucni din piepturile camarazilor. MIRONESCU, S. A. 109. Ușa se deschide și despre maior B... intră. Un ura îl primi și vorbele își luară iar cursul lor. RUSSO, O. 47. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ1, (rar) uri, substantiv feminin Sentiment puternic de dușmănie față de cineva. vezi verb reflexiv:ăjmășie. Ura nu e-n stare Să năruie tot ce-a clădit iubirea. CERNA, P. 52. Sînt inimă-n inima neamului meu Și-i cînt și iubirea și ura. COȘBUC, P. II 291. Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă, Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă. EMINESCU, O. I 147. Și se tem de ura lui, Că ura lăpușnănească E peire boierească. ALECSANDRI, P. P. 175. – plural și: (învechit) ure (HASDEU, I. vezi 72, GHICA, A. 767). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URĂ: URĂ substantiv animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, verb reflexiv:ajbă, verb reflexiv:ăjmășie, zîzanie, (livresc) inimiciție, (învechit și popular) price, (popular și fam.) dihonie, (popular) pică, (învechit și regional) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Moldova) poxie, (învechit) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, verb reflexiv:ăjbie, (latinism rar) rancoare. (Ce e ura asta neîmblînzită între voi?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URA: URÁ2, urez, verb I. 1. tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva. 2. intranzitiv A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul, cu sorcova etc. – latina orare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URA: URÁ2, urez, verb I. 1. tranzitiv (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorință de bine (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a închina în sănătatea cuiva. 2. intranzitiv A recita versuri populare care conțin urări, când se umblă cu colindul. – latina orare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru URA: ÚRA interjecție (se folosește pentru a exprima entuziasm colectiv, însuflețire generală, cu ocazia unor manifestări publice, a unor solemnități sau pentru a îndemna la atac pe câmpul de luptă). /<rus. ura, limba franceza hourra Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ2, uri, substantiv feminin Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. conform ură1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ2, uri, substantiv feminin Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori roșii-purpurii, mai rar albe, dispuse într-un spic la vârful tulpinii (Gymnadenia conopea). – Et. nec. conform ură1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru URA: ÚRA1 I. interjecție exclamație care exprimă aprobare, entuziasm. II. substantiv neutru (la plural) strigăt entuziast de aprobare, de adeziune; aclamație. (< limba rusă ura, limba franceza hourra) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ1, (rar) uri, substantiv feminin Sentiment puternic de ostilitate, atitudine dușmănoasă față de cineva sau de ceva. – Din urî (derivat regresiv). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ1, (rar) uri, substantiv feminin Sentiment puternic, nestăpânit, de dușmănie față de cineva sau de ceva. – Din urî (derivat regresiv). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru URA: URÁ2 verb trecut a exprima o dorință de bine la adresa cuiva; a felicita; a colinda, recitând versuri populare. (< latina orare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ2, uri, substantiv feminin Plantă erbacee din familia orhideelor cu flori roșii, purpurii, mai rar albe (Gymnadenia conopea). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru URA: ÚRA1 interjecție Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din limba rusă ura, limba franceza hourra. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru URA: ÚRA1 interjecție Exclamație care exprimă însuflețire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din limba rusă ura, limba franceza hourra. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ura: úra interjecție – Exclamație de entuziasm, de aprobare, de îndemn. în franceză hourra. – derivat urale, substantiv feminin plural (ovații). Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ură: úră forme, plural ĭ (despre a urî). Acțiunea de a urî, antipatie: a avea ură pe cineva. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ură: ură forme acțiunea de a urî, pasiune ce inspiră ură. [Tras din urî]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ura: urá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu uréz, persoana a treia singular: el / ea și plural ureáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ură: úră (dușmănie) substantiv feminin, genitiv dativ articulat úrii; plural uri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ură: úră (plantă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat úrii; plural uri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Ură: Ură ≠ adorație, amor, dragoste, iubire Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ura: urá2 (a ura) verb, indicativ prezent 3 ureáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ură: úră substantiv feminin, genitiv dativ articulat úrii; plural uri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ura: ura verb vezi BINECUVÎNTA. BLAGOSLOVI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URA: URA interjecție trăiască!, vivat! Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ substantiv verbal palma-pământului. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru URA: URA interjecție trăiască!, vivat! Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ură: ură substantiv verbal PALMA-PĂMÎNTULUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru ura!: ura! interjecție salut!, bună! Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru URĂ: ÚRĂ substantiv verbal dușmănie. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru URĂ: -ÚRĂ2 elem. uro2-. Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ura!: ura! int. vezi hura! Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ura: úra interjecție Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ura: úra1 interjecție Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'URA' UpsalaUPUPÍDEUR-URÚRAURACÍLURÂCIÓSURÂCIÚNEURAEUS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce e ura asta neîmblînzită între voi?. Urá2 a ura verb, indicativ prezent 3 ureáză. |
GRAMATICA cuvântului ura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ura poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ura? Vezi cuvântul ura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ura?[ u-ra ] Se pare că cuvântul ura are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Valiză diplomatică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul ura se conjugă: ei ele ureáză
