eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție binecuvinta


PROPOZIȚII GRAMATICĂSILABE
Binecuvînta [ bi-ne-cu-vîn-ta ]
VEZI SINONIME PENTRU binecuvînta PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului binecuvinta în mai multe dicționare

Definițiile pentru binecuvinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru binecuvînta:
binecuvîntá (binecuvîntéz, binecuvîntát), verb

– A blagoslovi. De la bine și cuvînta, compuși ca în greacă εὐλογείν, limba slavă (veche) blagosloviti, conform latina benedicere. În limbajul ecleziastic continuă să fie limpede compunerea; fapt pentru care se pot separa elementele sale, ca în fraza liturgică bine este cuvîntat cel ce vine întru numele Domnului.

– derivat binecuvîntare, substantiv feminin (acțiunea, formula sau gestul de a binecuvînta); binecuvîntător, adjectiv (care binecuvîntează).
Forme diferite ale cuvantului binecuvinta: binecuvîntéz

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

BINECUVÎNTA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINECUVÎNTA:
BINECUVÎNTA verb

1. (termen bisericesc) a blagoslovi, (învechit) a ura. (I-a binecuvinta pe credincioși.)

2. a glorifica, a lăuda, a mări, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, (rar) a ferici. (Să binecuvinta ziua de față.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BINECUVINTA'
BINECUVÂNTÁBINECUVÂNTÁREBinecuvântatbinecuvântătorBINECUVÎNTAbinecuvîntárebinecuvîntátbinecuvîntézbinedispúne

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BINECUVÎNTA
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binecuvînta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
I-a binecuvÎnta pe credincioși.
Să binecuvÎnta ziua de față.

GRAMATICA cuvântului BINECUVÎNTA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binecuvînta.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BINECUVÎNTA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BINECUVÎNTA sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE binecuvînta?
Vezi cuvântul binecuvînta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binecuvînta?
[ bi-ne-cu-vîn-ta ]
Se pare că cuvântul binecuvînta are cinci silabe

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: înspre olaltă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități
învățătură dată de apostoli primilor episcopi, iar aceștia celor de după ei până astăzi, care se află cuprinsă în definițiile sinoadelor ecumenice în frunte cu simbolul credinței, în scrierile sfinților părinți și în cărțile
unul către altul
sârguință exagerată
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app