 | as |
|
| Uscat [ us-cat ] VEZI SINONIME PENTRU uscat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului uscat în mai multe dicționareDefinițiile pentru uscat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT3, -Ă, uscați,-te, adjectiv 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvîntat. Vara fusese secetă mare, cu călduri dogorîtoare, cu vînturi uscate. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Hei, mare, apă sărată, Mai lasă-mă-afar-o dată, Să mai văz pămînt uscat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 321. ♦ (Despre verb reflexiv:eme, zile, anotimpuri) Lipsit de ploaie sau de zăpadă; secetos. Era un ger uscat, că sub picioare noroiul înțepenit al șoselei suna ca o nucă găunoasă. I. BOTEZ, ȘC. 72. ♦ (Despre gură sau gît) Care dă o senzație puternică de sete, de căldură; însetat. Se dădu la o parte și o întrebă cu glas uscat (uscat îi era gîtlejul, ca de-o sete). DUMITRIU, P. forme 40. Cu gîtul uscat m-am suit la bufet, cu gîtul uscat m-am întors. ALECSANDRI, T. I 95. ♦ (Despre plîns și despre ochi, prin extensie despre privire) Lipsit de lacrimi. Cînd privirea îi fu uscată, își luă ziua bună. C. PETRESCU, C. vezi 134. Deodată trăsări prin vis și-și strîmbă fața, scîncindu-se într-un plîns uscat. VLAHUȚĂ, N. 39. ♦ (Despre ten, piele, păr etc.) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; secolul Aude prin părete tusa uscată a vecinului. C. PETRESCU, Î. II 262. ♦ (Despre voce, timbru, sunete) Rigid, spart, aspru. Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră, tremurau și se zbăteau cu sunet uscat. SADOVEANU, O. I 330. Titu spunea și el ceva, cu glas uscat, fără să-și dea seama ce. REBREANU, R. I 247. • (Adverbial) Îi zise uscat vizitiului care aștepta poruncă. DUMITRIU, N. 33. Îmi pare rău că nu l-am găsit pe tovarășul Duma, rosti uscat. GALAN, B. I 13. Cosașii sfîrîiau uscat în verdeață. SADOVEANU, O. I 314. ♦ (Despre pămînt) Neroditor, neproductiv, steril, sterp. 2. (Despre unele alimente) Care și-a pierdut apa (prin efectul timpului, prin aplicarea unor procedee de conservare etc.). Scăpasem de provizie uscată, de carnea sărată la butoi, de pesmeții pietroși în care ne rupeam dinții și ne sîngeram gingiile. BART, S. M. 96. Cît pentru legumă, avea niște cîrnați uscați de proaspeți ce erau. ISPIRESCU, la CADE. O pîne uscată pe masă. CREANGĂ, O. A. 98. O baniță de nuci uscate... hai, treacă de la mine. ALECSANDRI, T. I 318. 3. (Despre plante și despre părți ale lor) Lipsit de sevă, veșted, ofilit, îngălbenit. La maluri plutesc și acum, uitate de verb reflexiv:eme, frunze uscate din toamna trecută. RALEA, O. 132. Foi uscate-n jurul tău să cadă rar, La ureche să-ți descînte un bondar. TOPÎRCEANU, B. 43. Prin frunzele uscate... trece-un freamăt ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. Pe lîngă lemnul uscat, arde și cel verde (= cei buni pătimesc adesea pe lîngă cei răi). • (Substantivat, în expresie) A îndruga (sau a înșira la) verzi și uscate vezi îndruga (1), înșira (4). 4. (Despre ființe sau părți ale corpului lor) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) slăbit, atrofiat, închircit. E palidă, subțire și uscată și într-una se tînguie c-o voce slabă că nu-i priește aerul de la munte. SADOVEANU, B. 36. Celor bătrîni, abia le-a întins degetele uscate. CAMIL PETRESCU, U. N. 31. Spiru, înalt și îndoit, uscat ca un țîr, abil și iscoditor, vorbea în surdină c-o dulceață în glas, veșnic cu mîna pe inimă. BART, E. 291. • figurat De atunci rămas-am răzleț în lume, cu sufletul uscat, fără scop, fără dor, fără bucurie. GANE, N. III 127. Forme diferite ale cuvantului uscat: uscat-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru USCAT: USCAT adjectiv, s. 1. adjectiv zbicit, zvîntat. (Rufe uscat.) 2. adjectiv (regional) ujujit. (verb reflexiv:eascuri uscat.) 3. adjectiv deshidratat. (Legume, fructe uscat.) 4. adjectiv (popular) secolul (Are gura uscat de sete.) 5. adjectiv sec, secat, (învechit și regional) sterp. (Albia uscat a unui rîu.) 6. adjectiv arid, sec, (rar) secetos, (învechit și regional) secățiu, (învechit) secățiv. (Un teren uscat.) 7. adjectiv secetos, (livresc) areic, (învechit) secolul (verb reflexiv:eme caldă și uscat.) 8. adjectiv (rar) secolul (Un aer uscat.) 9. adjectiv secolul (Tuse uscat.) 10. adjectiv galben, îngălbenit, ofilit, pălit, trecut, veșted, veștejit, (popular) gălbenit, (regional) pihăvit, (Moldova și Bucovina) ugilit. (O plantă, o floare uscat.) 11. adjectiv mort, veșted. (Frunză uscat.) 12. adjectiv costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscățiv, (rar) uscăcios, (învechit) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (regional) ogîrjit, (Moldova și Transilvania) pogîrjit. (Vită uscat.) 13. adjectiv întărit, tare. (Pîine uscat.) 14. adjectiv rece, tare, vechi. (Un coltuc uscat de pîine.) 15. substantiv pămînt, (învechit) tărie. (Porțiune de uscat în mijlocul mării; a coborît din corabie pe uscat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre verb reflexiv:eme, zile) Fără ploaie sau fără zăpadă; secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivație. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără expectorație; secolul ♦ figurat (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. substantiv neutru Suprafața litosferei neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. • Expresia: A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. substantiv neutru articulat (marină) Vânt dinspre uscat. – vezi usca. Forme diferite ale cuvantului uscat: uscat-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT2, -Ă, uscați, -te, adjectiv, substantiv neutru I. Adj. 1. Lipsit de umezeală; zbicit, zvântat. ♦ (Despre timp) Secetos. ♦ (Despre pământ) Neroditor, neproductiv, sterp (din cauza lipsei de apă). ♦ (Despre gură sau gât) Care dă o senzație puternică de sete; lipsit de salivă. ♦ (Despre ochi) Lipsit de lacrimi, de strălucire. ♦ (Despre ten, piele, păr) Lipsit de grăsime. ♦ (Despre tuse) Fără flegmă, fără expectorație; secolul ♦ figurat (Despre voce, timbru, sunete; adesea adverbial) Rigid, spart, aspru. 2. (Despre unele alimente) Conservat prin deshidratare. 3. (Despre ființe) Slab, uscățiv; (despre organe sau părți ale corpului) atrofiat. 4. (Despre plante, frunze, flori) Fără sevă; mort; veștejit, ofilit. II. 1. substantiv neutru Suprafața globului neacoperită de apele oceanului planetar; pământ. • Expresia: A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău. 2. substantiv neutru articulat (marină) Vânt dinspre uscat. – vezi usca. Forme diferite ale cuvantului uscat: uscat-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru uscat: uscát, -ă adjectiv (despre usuc 2). Lipsit de umezeală: fînu e ĭarbă uscată, pîne uscată (în Muntenia pîne rece. vezi proaspăt). Lipsit de sevă, nu verde, mort: copac uscat, frunze uscate. Conservat pin sărare și expunere la soare: pește uscat, carne uscată (pastramă). figurat Uscățiv: om uscat. Iron. Uscat ca toaca, om foarte slab (dar sănătos). Verzĭ și uscate, verb reflexiv:ute și nevrute, palavre, fel de fel de vorbe. Banĭ uscațĭ, banĭ gheață, peșin, numerarĭ. substantiv neutru, plural urĭ, ca suhaturĭ. Pămînt (în opoz. cu apă): bătălie pe apă și pe uscat, se zbate ca peștele pe uscat (sufere, îĭ merge răŭ). vezi sec, batog. Forme diferite ale cuvantului uscat: uscat-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT2, uscaturi, substantiv neutru Pămînt (mai ales la țărmul unei ape sau în opoziție cu apă). Noaptea cade lină ca o apă, unind uscatul cu oceanul. RALEA, O. 33. Drumuri nu sînt pe uscat în Deltă. BART, E. 308. Oprindu-se vaporul la Brăila, mă hotărîi a mă coborî pe uscat și a întrerupe călătoria mea în Orient. ALECSANDRI, O. P. 257. • Expresia: A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu foarte multe greutăți. A trage targa pe uscat vezi trage (I 8). A tîrî barca pe uscat vezi tîrî. A fi dracul pe uscat = a fi șiret, rău. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT1 uscattă (uscatți, uscatte) 1) vezi A USCA și A SE USCA. • A îndruga verzi și uscatte a vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi. 2) (despre anotimpuri, zone climaterice, fenomene ale naturii) Care este lipsit de umezeală. Stepă uscattă. Vânt uscat. 3) (despre voce) Care este lipsit de afectivitate, de armonie. 4) (despre piele, păr etc.) Care este lipsit de grăsime. 5) Care produce o senzație de arsură. Buze uscatte. • Tuse uscattă tuse seacă, fără flegmă. /v. a (se) usca Forme diferite ale cuvantului uscat: uscattă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru uscat: uscat a. 1. lipsit de umezeală: floare uscată; 2. figurat foarte slab: om uscat; verzi și uscate, fleacuri, minciuni. [Dela uscà]. ║ n. 1. lucrarea de a usca: cânepa se pune la uscat; 2. pământ uscat, continent în opozițiune cu marea: se sbate ca peștele pe uscat. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT1 substantiv neutru Faptul de a (se) usca; uscare. Găsim... un șopron pentru ascuțitul și pregătitul cîrligelor, cu o serie de grinzi sprijinite pe cîte doi stîlpi pentru întinsul și uscatul lor. ANTIPA, P. 344. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT2 uscaturi n. Înveliș exterior solid (neacoperit de ape) al globului pământesc. • A se zbate ca peștele pe uscat a depune maximum de eforturi pentru a ieși din impas. /v. a (se) usca Forme diferite ale cuvantului uscat: uscaturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru USCAT: USCAT adjectiv 1. – Vlas (Drj 32); -ul, Ivan, 1614 (Glos); Uscătescul, Jurja (Glos). 2. conform Uscaș (Moț). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru uscat: uscát (suprafață, pământ, acțiune) substantiv neutru, (pământ) plural uscáturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Uscat: Uscat ≠ jilav, ploios, reavăn, ud, udat, umed, umezit, verde Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru USCAT: USCAT substantiv deshidratare, uscare. (uscat legumelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru uscat: uscát substantiv neutru, (pământ) plural uscáturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT adjectiv verbal atrofiat, degenerat. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru uscat: uscat adjectiv verbal ATROFIAT. DEGENERAT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT1 substantiv neutru Uscare. – vezi usca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT1 substantiv neutru Uscare. – vezi usca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru USCAT: USCÁT substantiv verbal deshidratare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'USCAT' USCĂCIÓRUSCĂCIÓSUSCĂCIÚNEUSCÁREUSCÁTUSCĂȚEÁUSCĂȚÉLuscățéleUSCĂȚÉSC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL USCAT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului uscat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Rufe uscat. Verb reflexiv:eascuri uscat. Legume, fructe uscat. Adjectiv popular secolul Are gura uscat de sete. Albia uscat a unui rîu. Un teren uscat. Adjectiv secetos, livresc areic, învechit secolul verb reflexiv:eme caldă și uscat. Adjectiv rar secolul Un aer uscat. Adjectiv secolul Tuse uscat. O plantă, o floare uscat. Frunză uscat. Vită uscat. Pîine uscat. Un coltuc uscat de pîine. Porțiune de uscat în mijlocul mării; a coborît din corabie pe uscat. Rufe uscat. Verb reflexiv:eascuri uscat. Adjectiv popular secolul Are gura uscat de sete. Albia uscat a unui râu. Adjectiv secolul Tuse uscat. Frunză uscat. Pâine uscat. Un coltuc uscat de pâine. Porțiune de uscat în mijlocul mării; a coborât din corabie pe uscat. USCÁT1 uscattă uscatți, uscatte 1 vezi A USCA și A SE USCA. • A îndruga verzi și uscatte a vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi. Stepă uscattă. Vânt uscat. Buze uscatte. • Tuse uscattă tuse seacă, fără flegmă. USCÁT2 uscaturi n. • A se zbate ca peștele pe uscat a depune maximum de eforturi pentru a ieși din impas. Uscat legumelor. |
GRAMATICA cuvântului USCAT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului uscat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul USCAT poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE uscat? Vezi cuvântul uscat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul uscat?[ us-cat ] Se pare că cuvântul uscat are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL USCAT Inţelegi mai uşor cuvântul uscat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu mari greutăți A fi dracul pe uscat = a fi șiret, abil, rău A se zbate ca peștele pe uscat = a lupta cu foarte multe greutăți A fi dracul pe uscat = a fi șiret, rău |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL USCAT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb cu judecată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul uscat are forma: uscáturi
