eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vatra


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Vatră [ va-tră ]
VEZI SINONIME PENTRU vatră PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului vatra în mai multe dicționare

Definițiile pentru vatra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
VATRĂ
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VATRĂ:
VÁTRĂ, vetre, substantiv feminin

1. Locul din cuptor unde se face focul; prin extensie suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate ședea sau dormi; partea plană a cuptorului de pîine, care susține boltitura și unde se face focul. Smaranda se uita la flăcările roșii ce fîlfîiau în vatră cu un duduit leneș. REBREANU, R. I 205. Focul e-nvălit pe vatră, Iar opaițele-au murit Și prin satul adormit Doar verb reflexiv:un cîne-n somn mai latră, Răgușit. COȘBUC, P. I 48. Ne lasă fără scînteie de foc în vatră să degerăm aicea. CREANGĂ, P. 256. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic. EMINESCU, O. I 76.
       • Expresia: A-i lua (sau a-i vinde) cuiva și cenușa din vatră vezi cenușă. A nu arca nici cenușă în vatră vezi cenușă. A îmbătrîni în vatră = a rămîne fată bătrînă, nemăritată. Rid de ele că au îmbătrânit în vatră, că au știrbit, că n-o să le mai ia nimeni etc. La TDRG. Intrase la grijă că o să-i îmbătrinească fetele în vatră. ISPIRESCU, L. 233. A cloci pe vatră = a lenevi (Ia căldură); a trîndăvi. A-i cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător. Și-ai venit să-mi cazi în vatră cu plozii. STANCU, D.

7. A se prinde cu mîinile de vatră vezi prinde (I 3). Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul.
♦ Partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite.

2. Locuință, așezămînt stabil, cămin, casă (părintească). Ai ridicat pe spatele tale gospodăria grea a tatălui tău, și a fost viața mai ticnită la vatra voastră. SADOVEANU, O. VI 50. Lotrul... deschide plaiuri frumoase, hol de neașteptate și vetre de gospodari în ascunzătorile munților. VLAHUȚĂ, R. P. 90. [Capitala era] plină de o lume de oameni, care trăiau de azi pe mîne, care nu știau de se vor mai înturna la vetrele lor. NEGRUZZI, S. 1218.
♦ Loc de baștină, de origine; așezare omenească. Pe-acolo veacuri de liniște și de siguranță au îngăduit omului să-și lege temeinic viața lui... de aceeași vatră, de același colț de pămînt. VLAHUȚĂ, R. P, 16. Adesea cerșesc pe drum și se-ntorc la vatra lor, rupți de oboseală. CARAGIALE, O. III 203. Era poporul care trăia în frăție cu coasa, cu toporul, cu codrul și cu calul său, pentru apărarea vetrei părintești. ALECSANDRI S. 25.
       • Expresia: (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar; a demobiliza, a desconcentra. Țigan de vatră = țigan care și-a întemeiat o gospodărie, care s-a statornicit într-un loc; țigan stabil. Țiganii de vatră, mai toți robi boierești sau mănăstirești, erau meseriași sau servitori pe la casele stăpânilor și proprietarilor lor. GHICA, S. XIII.
♦ Cuibul unui animal sălbatic cu pui înăuntru. La depărtare de patru ceasuri de umblet a oilor cătră asfințit, îmi spun feciorii că s-ar fi aflînd patru haite (= lupoaice) fătate în niște tihării încîlcite cu spini. Din patru vetre ale acelor haite au să iasă la război, să zic, douăzeci de lupani. SADOVEANU, O. L. 40.

3. (De obicei cu determinări) Loc principal, central al unei așezări, al unei instalații; loc (bătătorit, drept) pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau se așază ceva. Pe vatra viei vechi Miliarezi o să sădească viță nouă. STANCU, despre 53. Mergem din vatra mănăstirii ca o jumătate de ceas în sus, pe spintecătura Oltețului. VLAHUȚĂ, la TDRG. Cîntecul... l-am cules și eu din gura sătenilor de pe vechea vatră a familiei Buzeștilor, în Romanați. BĂLCESCU, la TDRG. Vatra satului = suprafață de teren pe care se întinde satul și pămînturile cultivate din împrejurimi. În depărtare se auzeau clopotele vitelor care porniseră spre vatra satului. DELAVRANCEA, T. 74. Tată-său îi dă cinci prăji7ii în vatra satului. SEVASTOS, N. 46. La dînșii, în vatra satului cît îs mai dese casele, încolo parcă-s zvîrlite din țepoi; una ici pe o rîpă, alta pe un deal. ȘEZ. III 180. Vatra stînei = a) locul unde a fost stîna; b) locul unde se odihnesc oile după muls. Vatra bîlciului = centrul bîlciului. Căruțele cele mari stăteau acum goale, împrejurul vetrei bîlciului. GALACTION, O. I 262. Vatra băii = locul unde se așază piatra scoasă din rîu. Vatra iazului = locul unde a fost sau unde urmează să se facă un iaz sau un heleșteu. Vatra cărbunelui = centru de extracție a cărbunelui. Băieții... au mutat banda în cîmpul întîi, chiar în vatra cărbunelui. DAVIDOGLU, M. 11.

4. Petic de pămînt pe un cîmp sau în pădure, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației. Frusinica zări lîngă o tufă de răchită o vatră de viorele de curînd înflorite. MIHALE, O. 132. [Năvalnicul] crește prin păduri, pe vetre anume știute de babe. PAMFILE, S. T. 29.

5. Usnă.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



VATRĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VATRĂ:
VÁTRĂ, vetre, substantiv feminin

1. Un fel de platformă înălțată, amenajată în tinda caselor țărănești, pe care se face focul pentru a pregăti mâncarea; parte plană din interiorul cuptorului (de pâine) sau al sobei, care susține cuptorul sau soba în afară și pe care se poate ședea sau dormi.
       • Expresia: A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva.
♦ Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite.

2. Locuință, așezământ stabil, cămin, casă (părintească).
       • locuțiune adjectiv De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un locuțiune
♦ Loc de baștină, de origine.
       • Expresia: (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar.
♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el.

3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva.
       • Vatra satului = suprafața de teren pe care se întinde satul.

4. (popular) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației.

– conform albaneză vatre.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VATRĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VATRĂ:
VÁTRĂ, vetre, substantiv feminin

1. Partea cuptorului unde se face focul; (în vechile case țărănești) suprafață plană care prelungește cuptorul în afară și pe care se poate sta sau dormi.
       • Expresia: A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată. A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata. A cloci pe vatră = a lenevi (la căldură), a trândăvi. A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva.
♦ Parte a forjei în care se depozitează și unde arde combustibilul; partea inferioară din interiorul unui cuptor metalurgic, pe care se așază materialele care trebuie încălzite sau topite.

2. Locuință, cămin, casă (părintească). locuțiune adjectiv De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un locuțiune
♦ Loc de baștină, de origine.
       • Expresia: (Ieșit din uz) A lăsa (un ostaș) la vatră = a elibera (un ostaș) după terminarea stagiului militar.
♦ Cuib al unui animal sălbatic, cu puii în el.

3. Locul principal, central al unei așezări, al unei instalații etc.; locul pe care s-a clădit ceva, pe care se construiește sau unde se așază ceva.
       • Vatra satului = suprafața de teren pe care se găsesc casele și construcțiile anexe gospodărești.

4. (popular) Porțiune de pământ, pe un câmp, care se deosebește de restul locului printr-o vegetație diferită sau prin absența vegetației.

– conform albaneză vatrë.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VATRA
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru VATRA:
VATRA

1. Revistă literară bilunară, apărută la București (ian. 1894-aug. 1896), sub conducerea lui G. Coșbuc,

I. Slavici și I.L. Caragiale. Printre colaboratori: S. Pușcariu, S. Fl. Marian, Th. despre Speranția, G. Murnu, N. Iorga. Revistă social-culturală.

2. Revistă a Uniunii Scriitorilor; apare lunar la Târgu Mureș, din apr. 1971. Redactor-șef: Cornel Muraru. Printre colaboratori: Șt. Aug. Doinaș, L. Dimov, R. Vulpescu, M. Iorgulescu, N. Manea, L. Ulici.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic



VATRĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VATRĂ:
VATRĂ substantiv plural vetre.

1. Vatra, Ion (RA IV).

2. Vatrea (verb reflexiv:a).

3. Vetre b. (16 B 291).

4. Veatreș (Sd VII 317; Sd XVI; Răc 20);

– Ursul, mold. (Sd V 89).

5. Veatruș, olt. (AO XVIII 141).

6. Vetriș, T. (16 A I 288) moș în Vetrișani.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

vatră
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vatră:
vatră forme

1. locul unui cuptor unde arde focul;

2. figurat locuință statornică: țigan de vatră; vatra satului, locul pe care stă satul și împrejurimile lui;

3. jghiabul teascului. [Albanez VATRĂ].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VATRĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VATRĂ:
VATRĂ s.

1. cămin, cuptor, (prin Transilvania) cameniță. (Vasul stă așezat pe vatra.)

2. (regional) siliște. (vatra a casei.)

3. (învechit) siliște. (vatra a unui sat.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VATRĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VATRĂ:
VÁTRĂ substantiv verbal dușumea, pardoseală, podea, prispă, scândură.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

vatră
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vatră:
vatră substantiv verbal DUȘUMEA. PARDOSEALĂ. PODEA. PRISPĂ. SCÎNDURĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vatră
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vatră:
vátră substantiv feminin (silabe -tră), genitiv dativ articulat vétrei; plural vétre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vatră
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vatră:
vátră (va-tră) substantiv feminin, genitiv dativ articulat vétrei; plural vétre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Vătra
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Vătra:
Vătra vezi Vatră

1.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc


CUVINTE APROPIATE DE 'VATRA'
VATMÁNVĂTMĂNÍȚĂVățogheVÁTOSVÁTRĂVatra-DorneiVĂTRÁIVĂTRĂIÁȘVĂTRÁL

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vătra
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vătra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vasul stă așezat pe vătra.
Vătra a casei.
Vătra a unui sat.
Vasul stă așezat pe vătra.
Vătra a casei.
Vătra a unui sat.

GRAMATICA cuvântului Vătra?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vătra.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vătra poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

CUM DESPART ÎN SILABE vatră?
Vezi cuvântul vatră desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vatră?
[ va-tră ]
Se pare că cuvântul vatră are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Vătra
Inţelegi mai uşor cuvântul vătra dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A îmbătrîni în vatră = a rămîne fată bătrînă, nemăritată
A cloci pe vatră = a lenevi Ia căldură; a trîndăvi
A-i cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător
Ieșit din uz A lăsa un ostaș la vatră = a elibera un ostaș după terminarea stagiului militar; a demobiliza, a desconcentra
Țigan de vatră = țigan care și-a întemeiat o gospodărie, care s-a statornicit într-un loc; țigan stabil
Vatra satului = suprafață de teren pe care se întinde satul și pămînturile cultivate din împrejurimi
Vatra stînei = a locul unde a fost stîna; b locul unde se odihnesc oile după muls
Vatra bîlciului = centrul bîlciului
Vatra băii = locul unde se așază piatra scoasă din rîu
Vatra iazului = locul unde a fost sau unde urmează să se facă un iaz sau un heleșteu
Vatra cărbunelui = centru de extracție a cărbunelui
A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată
A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata
A cloci pe vatră = a lenevi la căldură, a trândăvi
A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva
locuțiune adjectiv De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un locuțiune ♦ Loc de baștină, de origine
Ieșit din uz A lăsa un ostaș la vatră = a elibera un ostaș după terminarea stagiului militar
Vatra satului = suprafața de teren pe care se întinde satul
A îmbătrâni în vatră = a rămâne fată bătrână, nemăritată
A rămâne cu sluta în vatră = a nu-și putea mărita fata
A cloci pe vatră = a lenevi la căldură, a trândăvi
A cădea cuiva în vatră = a fi oaspete nepoftit și supărător al cuiva
Locuțiune adjectiv De vatră = care și-a făcut gospodărie și s-a statornicit într-un locuțiune ♦ Loc de baștină, de origine
Ieșit din uz A lăsa un ostaș la vatră = a elibera un ostaș după terminarea stagiului militar
Vatra satului = suprafața de teren pe care se găsesc casele și construcțiile anexe gospodărești



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vătra

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A depune jurământul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
contract care se încheie prin simplul acord al părților
a înfăptui, a îndeplini ceva
a despre o parte în litigiu sau despre un martor a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b despre unele categorii de oameni și despre militari a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectar
a clavaria flava regional meloșel, opintic, tocmăgel, barba-caprei, burete-creț, laba-mâței; b celosia cristata învechit amarantă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?