eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vornic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vornic [ vor-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU vornic PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului vornic în mai multe dicționare

Definițiile pentru vornic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
VÓRNIC
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VÓRNIC:
VÓRNIC, vornici, substantiv masculin

1. (În vechea organizare administrativă a țărilor romînești) Mare slujitor la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării și cu atribuții judecătorești. Lăpușneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amîndoi călări pe armasari turcești și înarmați din cap pînă în picioare. NEGRUZZI, S. I 137. Vornicul Nicolae Roset a scris la 1727 o broșură asupra vieții lui Nicolae-vv. Mavrocordat. BĂLCESCU, O. I 64.
       • (Glumeț) Măi motane! De-ar fi-n lume-un stat de mîțe, zău că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu o dată boieria ce-i, sărmane. EMINESCU, N. 43. Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintîi boier din divan, avînd sarcina de cîrmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Toate privirile se îndreaptă spre boierul care, cu bărbuța dreaptă, neagră, cu privirea tăioasă, înfruntă liniștit, dar dîrz, privirea marelui vornic. CAMIL PETRESCU, O. I 296. Hatmanul se uită mirat La marele vornic. COȘBUC, P. I 289. La anul 1675, Miron fiind de verb reflexiv:eo cîțiva ani vornic mare în țara de jos, fu trimis de Dumitrașcu-vv. Cantacuzino în două rînduri în Polonia pentru tratații de pace. BĂLCESCU, O. I 185. (În Moldova) Vornic de Țara de jos (sau de sus) = demnitar cu competință și atribuții mai mici decît ale vornicului, întinzîndu-și autoritatea asupra unei jumătăți de provincie. Vornicul de Țara de jos, Iosif Murgoceanu, ridică dintre umeri capu-i de leu cărunt. SADOVEANU, O. VII 111. Fiecare căpitănie se împărțea în 10 roate de 100 oameni, supt un sutaș. Aceștia stau supt ascultarea vornicului de Țara de jos și vornicului de Țara de sus. BĂLCESCU, O. I 119. Îmi închipuiesc cîteodată că au ieșit din mormînt un strămoș, un vornic de Țara de sus. RUSSO, S. 33. (În timpul Regulamentului Organic) Vornic al închisorilor = supraveghetor al închisorilor. Mi-a trimis pe cap pe serdarul Lețu, vornicul închisorilor. CAMIL PETRESCU, O. II 21.

2. (Învechit) Primar al unui sat sau al unui tîrg. Cine era pe lumea asta ca vornicul lor, Brandabur? CAMILAR, N. II 249. Au trimis după vornicul din sat. SBIERA, P. 280. Scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. CREANGĂ, A.

7. Un sătean verb reflexiv:a să se facă vornic în satul său. RUSSO, S.

6.
♦ Funcționar în administrația comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, cu chemarea sătenilor la adunări, cu anunțarea știrilor oficiale; crainic, pristav. Ion Lungul mai strigă și vornicul. CONTEMPORANUL, III 777.

3. Flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, potrivit datinilor; vornicel. Aice au aflat toți oaspeții la masă și pe femeia omului șezînd în capul mesei cu mirele, cu vornicul și cu preutul. SBIERA, P. 201. Cinstite vornice de loc, Dumnezeu, să-ți dea noroc. TEODORESCU, P. P. 179.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



vornic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vornic:
vórnic m. (verb reflexiv:om. dvornic, despre vechea slavă dvorĭnikŭ, curtean, șambelan, dvorŭ, curte de suveran, dvĭrĭ, ușă; limba rusă dvórnik, portar. vezi dveră). Vechĭ. Judecător care ședea la poarta palatuluĭ domnesc și judeca procesele maĭ micĭ. (Eraŭ 12, numițĭ și vornicĭ de poartă). Mare vornic, boĭer de divan (în rang după marele logofăt) cu funcțiunea de guvernator: vornicu țăriĭ de sus (Ĭașiĭ, Hotinu, Cernăuțiĭ, Soroca), vornicu țăriĭ de jos. Maĭ pe urmă, judecător urban ( vezi pîrcălab). Ministru de interne și boĭer cu acest titlu: mare vornic. Azĭ. Moldova popular Primar (saŭ ajutor de primar) rural (administrator saŭ și perceptor). Muntenia Vornicel la nuntă.

– În Moldova (1399-1400) eraŭ doĭ vornicĭ, ĭar de la 1506-1507 apăru și un vornic de Suceava. Cîte 2-3 vornicĭ figurează în documente pînă la 1452-1453, după care găsim un singur vornic. La 1569-1570, Bogdan VI institui ĭar doĭ vornicĭ (cel de țara de sus și cel de țara de jos). În Țara Românească, vornicu apăru supt Mircea cel Bătrîn (1414-1415), în rang după marele ban.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VÓRNIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VÓRNIC:
VÓRNIC, vornici, substantiv masculin

1. (În evul mediu, în țările românești) Mare dregător la curtea domnească, însărcinat cu supravegherea curții, cu conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
       • Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei.
♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești.

2. (învechit) Primar al unui sat sau al unui târg.
♦ Funcționar în administrarea comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2).

3. Vornicel (3)

– Din limba slavă (veche) dvorĩnikŭ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VÓRNIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VÓRNIC:
VÓRNIC, vornici, substantiv masculin

1. (În Evul Mediu, în Țările Române) Mare dregător din Sfatul domnesc, însărcinat cu supravegherea Curții, conducerea treburilor interne ale țării, având și atribuții judecătorești.
       • Mare vornic (sau vornic mare) = cel dintâi boier din Divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al Curții domnești și al întregii țări. Vornic de Țara de Jos (sau de Sus) = dregător cu rang de vornic (1) a cărui autoritate se exercita asupra unei jumătăți din țara Moldovei.
♦ Reprezentant al domniei în orașe, cu atribuții judecătorești.

2. (învechit) Primar al unui sat sau al unui târg.
♦ Funcționar în administrația comunelor rurale, însărcinat cu distribuirea corespondenței, convocarea sătenilor la adunări, anunțarea știrilor etc.; crainic, pristav, vornicel (2).

3. Vornicel (3).

– Din limba slavă (veche) dvorĭnikŭ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



vornic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vornic:
vornic m. od.

1. guvernatorul sau judecătorul Moldovei inferioare și superioare: Vornic de Țara de sus, Vornic de Țara de jos;

2. (de poartă) plural dregători, în număr de 12, cari ședeau în poarta palatului și judecau procesele mărunte;

3. (la Botoșani), judecător urban, numit și pârcălab;

4. ministru de interne și mai târziu rang de boierie: Mare Vornic;

5. primar de sat: să se mărite cu vornicul satului AL.;

6. vornicel. [Vechiu-rom. dvornic = slava DVORĬNIKŬ, mai marele Curții (din DVORŬ, curte, palat)].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

VÓRNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VÓRNIC:
VÓRNIC vornicci m.

1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Mare dregător al curții domnești având misiunea de a conduce treburile interne și cele gospodărești.

2) Primar al unui sat sau oraș. /<sl. dvorinicu
Forme diferite ale cuvantului vornic: vornicci

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vornic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vornic:
vornic substantiv verbal COLĂCAR. PRIMAR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vornic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vornic:
vórnic substantiv masculin, plural vórnici
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vornic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vornic:
vórnic substantiv masculin, plural vórnici
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'VORNIC'
VORBÚȚĂVORÉȚVorîntăreștivórlandVÓRNICVORNICEÁSĂVORNICÉLVORNICÍVORNICÍE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vornic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vornic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VÓRNIC vornicci m.

GRAMATICA cuvântului vornic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vornic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vornic poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul vornic sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul vornic are forma: vórnici
    VEZI PLURALUL pentru vornic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vornic?
Vezi cuvântul vornic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vornic?
[ vor-nic ]
Se pare că cuvântul vornic are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL vornic
Inţelegi mai uşor cuvântul vornic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Mare vornic sau vornic mare = cel dintîi boier din divan, avînd sarcina de cîrmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări
În Moldova Vornic de Țara de jos sau de sus = demnitar cu competință și atribuții mai mici decît ale vornicului, întinzîndu-și autoritatea asupra unei jumătăți de provincie
În timpul Regulamentului Organic Vornic al închisorilor = supraveghetor al închisorilor
Mare vornic sau vornic mare = cel dintâi boier din divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al curții domnești și al întregii țări
Vornic de Țara de Jos sau de Sus = dregător cu rang de vornic 1 a cărui autoritate se întindea asupra unei jumătăți din țara Moldovei
Mare vornic sau vornic mare = cel dintâi boier din Divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al Curții domnești și al întregii țări
Vornic de Țara de Jos sau de Sus = dregător cu rang de vornic 1 a cărui autoritate se exercita asupra unei jumătăți din țara Moldovei
Dvornic = slava DVORĬNIKŬ, mai marele Curții din DVORŬ, curte, palat



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vornic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bal mascat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a crea condiții prielnice pentru
a împiedica pe cineva să vorbească sau să acționeze
bal la care participanții sunt deghizați și poartă mască 1
a atent, cu grijă; b neîncetat, continuu
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?