 | as |
|
| Vornici [ vor-ni-ci ] VEZI SINONIME PENTRU vornici PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vornici în mai multe dicționareDefinițiile pentru vornici din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a vornici (forma la infinitiv) A vornici conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VORNICI: VORNICÍ, vornicesc, verb IV. 1. intranzitiv (Învechit) A exercita funcția de vornic. Se pogorî pe Prut în direcțiunea Tării de Jos, în care vornicise Zbierea. HASDEU, vezi 252. 2. tranzitiv (La nunțile țărănești) A anunța, a striga darurile primite de miri. Vornicește darurile. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORNICI: VORNICÍ, vornicesc, verb IV. 1. intranzitiv (învechit) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. tranzitiv (popular) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORNICI: VORNICÍ, vornicesc, verb IV. I. intranzitiv (învechit) A îndeplini funcția de vornic (1). 2. tranzitiv (popular) A anunța la nuntă darurile primite de miri. – Din vornic. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vornici: vornicí (a vornici) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorniceá; conjunctiv prezent 3 să vorniceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vornici: vornicí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorniceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural vorniceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VORNICI' vórlandVÓRNICVORNICEÁSĂVORNICÉLVORNICÍVORNICÍEVORNICÍȚĂVOROÁVĂVorobchievici |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vornici Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vornici dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vornicí a vornici învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele vornicésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea vorniceá; conjunctiv prezent 3 să vorniceáscă. |
GRAMATICA cuvântului vornici? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vornici. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vornici poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE vornici? Vezi cuvântul vornici desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vornici?[ vor-ni-ci ] Se pare că cuvântul vornici are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Psihopatie anancastică?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
