eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vrednic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Vrednic [ vred-nic ]
VEZI SINONIME PENTRU vrednic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vrednic în mai multe dicționare

Definițiile pentru vrednic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VREDNIC:
verb reflexiv:ÉDNIC, -Ă, verb reflexiv:ednici, -e, adjectiv

1. (Mai ales despre persoane) Harnic, iute, cu spor, cu rost la treabă. Cunoșteam pe bătrîn; era un muncitor verb reflexiv:ednic, săpător de pămînt, cu cei doi feciori ai lui. SADOVEANU, O. VI 366. Îl aștepta o femeie verb reflexiv:ednică, voinică, doi copii vioi și o gospodărie de frunte. C. PETRESCU, S. 174. verb reflexiv:ednică-i neveasta mea. TEODORESCU, P. P. 272.
♦ Capabil, destoinic. Crezi că. te-aș fi ales de discipul al meu, de nu te știam verb reflexiv:ednic și adînc? EMINESCU, N. 54. Ei sînt arcașii verb reflexiv:ednici ai lui Ștefan domn cel mare, Ce-și gătește-acum săgeata s-o izbească-n depărtare. ALECSANDRI, P. A. 45. Grigorie Ghica-vv. nu era lipsit de oarecare calități bune și în cele dintîi verb reflexiv:emi se arăta un domn verb reflexiv:ednic. BĂLCESCU, O. I 101.
       • (Adverbial) Astăzi v-ați purtat verb reflexiv:ednic, zise cu glas moale și repezit Tomșa. SADOVEANU, O. VII 17. Miron... l-a lăudat că s-a purtat verb reflexiv:ednic la oștire. REBREANU, R. I 160. Îi plăcu... ce verb reflexiv:ednic și ce mîndru se pricepea Abu-Hasan să-i țină locul. CARAGIALE, O. III 70.
♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvîrși ceva. Precum ai băgat de seamă, soțul meu e bătrîn. Om bun și milostiv, dar nu-i verb reflexiv:ednic a ținea nevastă tînără. SADOVEANU, despre P. Să nu ne mai întrebăm cîți din gazetarii noștri sînt... prin știința lor verb reflexiv:ednici a face meseria de care s-au apucat. CARAGIALE, O. III 217. Oi fi eu verb reflexiv:ednic să trag un car, mai ales dacă merge singur. CREANGĂ, P. 40.

2. Care este demn de... care merită să..., căruia i se cuvine de drept ceva. Sînt cîteva clipe de extaz general verb reflexiv:ednice de admirat. BRĂTESCU-VOINEȘTI,

I. 22. Locurile care înconjură satul nostru încă-s verb reflexiv:ednice de amintire. CREANGĂ, A. 71. Oameni verb reflexiv:ednici ca să șază în zidirea sfintei Golii. EMINESCU, O. I 150.
       • Expresia: (Regional, despre obiecte) A fi verb reflexiv:ednic = a valora, a prețui. Moșule, ce gîndești că ar fi verb reflexiv:ednic plugul acest de aur? RETEGANUL, P. IV 29. Toate la un loc vor fi doară verb reflexiv:ednice verb reflexiv:o zece zloți buni. La TDRG.
♦ Care se cuvine, care e pe măsura cuiva, care e potrivit cu... Nu-i verb reflexiv:ednic pentru tine să omori voinici ca mine! ALECSANDRI, T. II 18.
Forme diferite ale cuvantului vrednic: vrednic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



VREDNIC
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VREDNIC:
verb reflexiv:EDNIC adjectiv

1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, zelos, (livresc) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (regional) abătător, (prin vestul Transilvania) baur, (Transilvania și Banat) porav, (Moldova și Bucovina) robaci, (prin Olt. și Banat) sîrnic, (învechit) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (învechit figurat) neadormit. (Un om extrem de vrednic.)

2. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, (rar) preparat, (învechit și popular) harnic, (popular) cercat, (învechit) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un inginer vrednic.)

3. demn. (vrednic de luat în seamă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VREDNIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VREDNIC:
verb reflexiv:ÉDNIC, -Ă, verb reflexiv:ednici, -ce, adjectiv

1. Harnic, iute, cu rost la treabă.
♦ Capabil, destoinic.

2. Demn de.., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva.
       • Expresia: (regional) A fi verb reflexiv:ednic = a valora, a prețui.
♦ (Urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva.

– Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ĕdĭnŭ.
Forme diferite ale cuvantului vrednic: vrednic-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VREDNIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VREDNIC:
verb reflexiv:ÉDNIC, -Ă, verb reflexiv:ednici, -ce, adjectiv

1. Harnic, iute, cu rost la treabă.
♦ Capabil, destoinic.

2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva.
       • Expresia: (regional) A fi verb reflexiv:ednic = a valora, a prețui.
♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva.

– Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ĕdĩnŭ.
Forme diferite ale cuvantului vrednic: vrednic-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



vrednic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vrednic:
verb reflexiv:édnic, -ă adjectiv (vechea slavă verb reflexiv:ĭedinŭ, limba bulgară verb reflexiv:ĭeden, a. î. Hristos, verb reflexiv:ĭednik, om verb reflexiv:ednic, limba rusă verb reflexiv:édnyĭ, vătămător). Capabil, în stare (rar azĭ): nu e verb reflexiv:ednic să plătească. Harnic: albină verb reflexiv:ednică. Demn: verb reflexiv:ednic de laudă. adverb A te purta verb reflexiv:ednic.

– În est și verb reflexiv:eĭnic (ca udmă, uĭmă), în vest și verb reflexiv:enic.
Forme diferite ale cuvantului vrednic: vrednic-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VREDNIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VREDNIC:
verb reflexiv:ÉDNIC vredniccă (vrednicci, vrednicce)

1) Care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.

2) Care se bucură de prestigiu; cu autoritate morală.

3) Care muncește mult și cu folos; harnic; muncitor. /<sl. verb reflexiv:ĕdinu
Forme diferite ale cuvantului vrednic: vredniccă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

vrednic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vrednic:
verb reflexiv:ednic a.

1. demn: verb reflexiv:ednic de laudă;

2. capabil: nu e verb reflexiv:ednic să plătească;

3. harnic: albina verb reflexiv:ednică. [Slovean verb reflexiv:IEDNIK, om demn, onest].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

vrednic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vrednic:
verb reflexiv:édnic adjectiv masculin, plural verb reflexiv:édnici; forme singular verb reflexiv:édnică, plural verb reflexiv:édnice
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vrednic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vrednic:
verb reflexiv:édnic adjectiv masculin, plural verb reflexiv:édnici; forme verb reflexiv:édnică, plural verb reflexiv:édnice
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Vrednic
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vrednic:
verb reflexiv:ednic ≠ nedemn, nevrednic
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'VREDNIC'
vreámătVREASCVRÉAVĂVRÉCIEVRÉDNICvrednicéscVREDNICÍVREDNICÍEVREDNICÍȚĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vrednic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vrednic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un om extrem de vrednic.
Un inginer vrednic.
Vrednic de luat în seamă.
Verb reflexiv:ÉDNIC vredniccă vrednicci, vrednicce 1 Care vădește demnitate; cu demnitate; destoinic; demn.



GRAMATICA cuvântului Vrednic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vrednic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vrednic poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Vrednic sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE vrednic?
Vezi cuvântul vrednic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vrednic?
[ vred-nic ]
Se pare că cuvântul vrednic are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Vrednic
Inţelegi mai uşor cuvântul vrednic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Regional, despre obiecte A fi verb reflexiv:ednic = a valora, a prețui
regional A fi verb reflexiv:ednic = a valora, a prețui
regional A fi verb reflexiv:ednic = a valora, a prețui



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vrednic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Conjuncție adversativă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
piesă transparentă de sticlă folosită pentru descompunerea sau pentru reflecția luminii într-un spectru
100 puls
conjuncție care introduce o propoziție adversativă
casă ale cărei încăperi se inșiră una după alta, ca vagoanele unei garnituri de tren
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app