 | as |
|
| Zbicire [ zbi-ci-re ] VEZI SINONIME PENTRU zbicire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului zbicire în mai multe dicționareDefinițiile pentru zbicire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ZBICIRE: ZBICÍRE, zbiciri, substantiv feminin Faptul de a (se) zbici3; zvîntare, uscare. La cîmp am ieșit o dată cu venirea primăverii și cu cele dintîi zbiciri, SADOVEANU, O. VI 171. Aici se vede în șes o lucrare de îmbunătățire... a pămîntului prin zbicirea și scurgerea apelor ce-l deteriorează. IONESCU, despre 174. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ZBICIRE: ZBICÍRE, zbiciri, substantiv feminin (popular) Faptul de a (se) zbici1. – vezi zbici1. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru zbicire: zbicíre (uscare) (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat zbicírii; plural zbicíri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ZBICIRE: ZBICÍRE, zbiciri, substantiv feminin Faptul de a (se) zbici1. – vezi zbici1. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru zbicire: zbicíre (uscare) substantiv feminin, genitiv dativ articulat zbicírii; plural zbicíri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ZBICIRE: ZBICÍRE, zbiciri, substantiv feminin Faptul de a (se) zbici2; zvântare. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ZBICIRE: ZBICIRE substantiv uscare, zvîntare. (zbicire rufelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ZBICIRE' zbéretZBICEÁLĂZBICÉRZBICÍZBICÍREZBICÍTZBICIUÍZBICIULÁZBICIÚȘCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ZBICIRE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului zbicire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Zbicire rufelor. |
GRAMATICA cuvântului ZBICIRE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului zbicire. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ZBICIRE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE zbicire? Vezi cuvântul zbicire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul zbicire?[ zbi-ci-re ] Se pare că cuvântul zbicire are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ZBICIRE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fonetică; în sintagma frecvență fundamentală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul zbicire are forma: zbicíri
