eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a cara car


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Căra [ că-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU căra PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a cara car în mai multe dicționare

Definițiile pentru a cara car din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a căra
Verbul: a căra (forma la infinitiv)
A căra conjugat la timpul prezent:
  • eu car
  • tu cari
  • el ea cară
  • noi cărăm
  • voi cărați
  • ei ele cară
VEZI VERBUL a căra CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru căra:
cărá [Atestat: DOSOFTEI, vezi S. 9/2 / V: (reg) cacara / prezentul indicativ: car / Etimologie: moștenit din latinescul *carrare] 1 verb tranzitiv: A duce ceva dintr-un loc în altul Si: (fam) a cărăbăni (2). 2 verb tranzitiv: A transporta (în cantități mari). 3 verb tranzitiv: (Pop; îe) A cara apa cu ciurul A munci în gol, fără rezultat. 4 verb tranzitiv: (Îvp; îe) Cară apă Ia ceilalți Se zice în glumă despre copiii mai mici sau mai slabi decât frații lor. 5-6 vti (Pfm; îe) A cara cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) A da cuiva mai multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.). 7 verb tranzitiv: (Pop; îe) A-I cara păcatele A se lăsa dus, târât fără voie. 8-9 verb tranzitiv: (Pfm; îe) A cara mereu la gură A bea (sau a mânca) prea mult. 10 verb tranzitiv: (Spc) A fura (în cantități mari). 11-12 verb tranzitiv, reflexiv: (Înv) A (se) plimba (cu căruța, cu trăsura, cu mașina etc.) Si: a {se) căruța (1). 13 verb reflexiv: (Înv) A se duce repede (după ceva sau cineva) Si: (îvp) a se repezi. 14 verb reflexiv: A se duce dintr- un loc în altul. 15-16 verb reflexiv: (Fam) A pleca repede (și pe furiș) de undeva Si: (pfm) a se cărăbăni (1), a o tuli, a o șterge. 17 verb reflexiv: (despre oameni, vite etc.; înv) A se mișca încet, greoi Si: a se târî.
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CĂRA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CĂRA:
CĂRÁ, car, verb

I.

1. tranzitiv A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
       • Expresia: A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie.

2. reflexiv (Rar) A se duce dintr-un loc în altul.
♦ (familial) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni.

– latina *carrare.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CĂRA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CĂRA:
CĂRÁ, car, verb

I.

1. tranzitiv A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
       • Expresia: A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie.

2. reflexiv (Rar) A se duce dintr-un loc în altul.
♦ (familial) A pleca repede (și pe furiș) de undeva; a se cărăbăni.

– latina *carrare.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

CĂRA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CĂRA:
CĂRÁ, car, verb

I.

1. tranzitiv A duce ceva dintr-un loc în altul; a transporta (în cantități mari).
       • Expresia: A căra apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică. A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a bate tare pe cineva. A-l căra (pe cineva) păcatul = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie.

2. reflexiv A se duce dintr-un loc în altul.
♦ (familial) A pleca repede (și pe furiș) de undeva.

– latina *carrare (< carrum).

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

CĂRA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CĂRA:
CĂRA verb

1. a duce, a purta, a transporta, (regional) a cărăbăni, (învechit) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari cara bolnavul.)

2. a se duce, a pleca. (Să te cara imediat de aici!)

3. a fugi, (familial) a se cărăbăni, a se mătrăși, a o șterge. (S-au cara de la locul faptei.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CẤRĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CẤRĂ:
CẤRĂ substantiv feminin (popular; în expresie) A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva.

– Din cârâi (derivat regresiv).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

CẤRĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CẤRĂ:
CẤRĂ substantiv feminin (popular; în expresie) A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru. A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva.

– Din cârâi (derivat regresiv).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A CĂRA car
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A CĂRA car:
A CĂRÁ car tranzitiv (obiecte sau ființe) A duce dintr-un loc în altul.
       • a cara car apă cu ciurul a munci fără nici un rost. /<lat. carrare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CÂRĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÂRĂ:
CÂRĂ substantiv (ihtiologie; Cobitis aurata balcanica) (regional) sacagiță, sfârlă, (prin Bucovina) sacăucă, (prin Moldova) smorlă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

câră
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru câră:
câră forme cicăleală: se ținu de câra bărbatului său, ca să-și prăpădească copiii ISP. [ vezi câr].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

căra
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru căra:
cărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu car, persoana a treia singular: el / ea și plural cáră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural cáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

cara
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cara:
*cará (învechit) substantiv feminin, articulat caráua, genitiv dativ articulat carálei, plural carále, articulat carálele
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

câră
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru câră:
câră forme Zool. (Neamtu) svârlugă. [Origină necunoscută].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

căra
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru căra:
cărá (a cara) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu car, 3 cáră
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

cara
Dictionnaire morphologique de la langue roumaine dă următoarea definitie pentru cara:
cará (= caró) substantiv feminin, plural carále
Definiție sursă: Dictionnaire morphologique de la langue roumaine

câră
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru câră:
câră substantiv feminin, genitiv dativ articulat cârii
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

CÂRĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru CÂRĂ:
CÂRĂ substantiv verbal zvârlugă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

Cara...
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Cara...:
Cara... vezi Kara...
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'A CARA CAR'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Cara...
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cara dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
9/2 / V: reg cacara... / prezentul indicativ: car / Etimologie: moștenit din latinescul *carrare] 1 verb tranzitiv: A duce ceva dintr-un loc în altul Si: fam a cărăbăni 2.
3 verb tranzitiv: Pop; îe A cara... apa cu ciurul A munci în gol, fără rezultat.
5-6 vti Pfm; îe A cara... cuiva la pumni sau palme, gârbace etc.
7 verb tranzitiv: Pop; îe A-I cara... păcatele A se lăsa dus, târât fără voie.
8-9 verb tranzitiv: Pfm; îe A cara... mereu la gură A bea sau a mânca prea mult.
Doi sanitari cara... bolnavul.
Să te cara... imediat de aici! 3.
S-au cara... de la locul faptei.
Doi sanitari cara... bolnavul.
       • cara... apă cu ciurul a munci fără nici un rost.
Cărá a cara... verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu car, 3 cáră.

GRAMATICA cuvântului Cara...?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cara.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Cara... poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Cara... sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul căra se conjugă: ei ele cáră
  • group icon La plural substantivul cara are forma: carále

CUM DESPART ÎN SILABE căra?
Vezi cuvântul căra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul căra?
[ că-ra ]
Se pare că cuvântul căra are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Cara...
Inţelegi mai uşor cuvântul cara dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat
= a da cuiva multe lovituri cu pumnul sau cu palma, cu biciul etc
A-l căra pe cineva păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie
A căra apa cu ciurul = a munci în gol, a se agita fără rezultat
= a da cuiva multe lovituri cu pumnul sau cu palma, cu biciul etc
A-l căra pe cineva păcatele = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie
A căra apă cu ciurul = a face o muncă zadarnică
= a bate tare pe cineva
A-l căra pe cineva păcatul = a se lăsa dus, târât oarecum fără voie
CẤRĂ substantiv feminin popular; în expresie A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru
A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva
CẤRĂ substantiv feminin popular; în expresie A se ține de câra cuiva = a stărui pe lângă cineva, a depune insistențe pentru a determina pe cineva să facă un lucru
A fi în câră cu cineva = a fi în ceartă, în dușmănie cu cineva

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Cara...

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Conform limba engleză lidocaine < acetanilide?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
odulație a părului făcută printr-un procedeu special și care se menține mult timp
mel
acetanilidă + -o- + -caine
sistem de cultivare a pământului prin aplicarea căruia se obține o mare producție pe o suprafață de teren
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app